Editura Evenimentul si Capital

Curcubeie

Sever Voinescu
Autor: | | 4 Comentarii | 1069 Vizualizari

Matila Ghyka a fost un personaj fabulos! Clișeul despre el este ”a fost un om renascentist”, în sensul că știa foarte mult despre foarte multe. Adevărat, fără îndoială. Doar că ”renascentist” e prea puțin în cazul lui. Matila Ghyka a fost un savant cu un côté ezoteric, așa cum șade bine oricărui savant, un militar cu nerv de aventurier, cum șade bine oricărui militar, un diplomat inteligent și rafinat, cum șade bine oricărui diplomat. I se mai pot atribui, fără teama de a greși, și alte caracterizări în ordinea spiritului, precum cele de matematician și estet.

Matila s-a născut la Iași în 1881 ca strănepot în linie directă al ultimului domnitor al Moldovei de dinaintea Unirii, Grigore al V-lea Ghica, avînd așadar titlul nobiliar de prinț pe care l-a purtat toată viața. La 10 ani a plecat cu mama sa la Paris, unde a absolvit liceul. Apoi, la școli de prestigiu din Anglia și Franța, s-a pregătit pentru o carieră în marina militară. Revenit în România la insistențele lui Ion Lahovary, ministru de externe pe atunci, se integrează în structurile marinei militare românești. După un timp se reîntoarce în Franța pentru a obține diploma de inginer electrician. În timpul studiilor este captivat de raportul dintre organic și anorganic, de termodinamică, de matematică, dar și de psihologie. Apoi, la Bruxelles, face studii juridice și obține doctoratul în drept.  În timpul studiilor juridice se familiarizează cu marea pictură flamandă și descoperă dulceața meditației estetice, deprindere care nu-l va părăsi toată viața și care îl va face celebru. Reîntors în România, Matila Ghyka intră în diplomație și ocupă posturi la legațiile românești din Berlin și, pentru mai mulți ani, la Londra, unde se și căsătorește cu fiica unui renumit diplomat britanic. Urmează, apoi, misiuni diplomatice la Roma, Madrid, Varșovia, Stockholm dar și cîteva călătorii mai mult sau mai puțin diplomatice în Statele Unite, Japonia, Iran. În 1936 reia un post diplomatic la Londra. În 1940, cînd guvernul Antonescu preia puterea la București, Matila Ghyka și alți cîțiva diplomați români demisionează din legație, dar nu se întorc în țară și decid să rămînă la Londra unde formează un fel de comitet românesc în exil. În 1945 este invitat să predea estetica în Statele Unite, în California și apoi în Virginia. În 1950, Matila Ghyka a revenit în Europa, trăind un timp îndelungat într-un sat de lîngă Dublin. A murit sărac și aparent uitat în 1965, la Londra. Este înmormîntat în cimitirul Gunnersbury, unde mormîntul său uitat s-a deteriorat grav. În ultimii ani, prin strădania lui Radu Varia, mormîntul lui Matila Ghyka a fost reabilitat. Matila Ghyka a fost prieten cu Proust și cu Valery, cu Saint-Exupery și cu Gustave Le Bon, cu Paul Morand. Atîta de ar fi de povestit și, veți recunoaște, tot ar ieși o splendidă carte de memorii. Doar că, în cazul lui Matila Ghyka, este mereu mai mult. Ghyka a scris cîteva cărți de estetică, dintre care cele apărute în Franța în anii 30 rămîn fundamentale: ”Estetica proporțiilor în natură și artă”, din 1930; ”Numărul de aur”, din 1931 (primită entuziast de Paul Valery, cu vorbele: ”Această carte lipsea. Acum, ea există!”); ”Eseu asupra ritmului”, din 1937. Teoriile sale nu sînt nici acum pe de-a întregul exploatate, deși oameni de anvergura unor Virgil Nemoianu și Solomon Marcus au atras atenția asupra bogăției lor. În 1933, Ghyka a  publicat și unicul său roman, o fermecătoare carte tradusă după 1990 și la noi, intitulată ”Ploaia de stele”. Să mai adaug și detaliul că, în 1949, pe cînd era în America, Ghyka a lucrat direct cu Dali la concepția faimoasei  ”Leda atomică” , în sensul că românul i-a calculat lui Dali proporția ”de aur” pentru lucrare. Spiritul pătrunzător, îndrăzneala gîndului și o ușurință formidabilă a speculației, ceva ce aș numi o luxuriantă imaginație ideatică ar fi trăsăturile cele mai uimitoare ale portretului acestui mare om.

Polirom a reeditat, după 10 ani de la prima lor apariție în românește, memoriile lui Matila Ghyka, sub titlul ”Curcubeie”. Sînt prinse într-un singur volum două cărți autobiografice publicate de Ghyka în 1956, la Paris. O carte fascinantă, despre un om fascinant!




Alte articole din categoria: Opinii EVZ

evz.ro
libertatea.ro
rtv.net
wowbiz.ro
b1.ro
cancan.ro
ziare.com
unica.ro
fanatik.ro
dcnews.ro

LASA UN COMENTARIU

Caractere ramase: 1000

CITEŞTE Şi
Nume: Prenume: Varsta: Email: Localitate: Judet: Telefon:


Sex: M / F




FACEBOOK
evz.ro

Articole salvate