CUVÂNTUL CITITORULUI. Fiecare român cu durerea lui

Autor: | | 0 Comentarii | 562 Vizualizari

Dragi cititori, această pagină vă este dedicată în fiecare sâmbătă. Am vrea să cuprindă cât mai multe semnale de la dumneavoastră, de aceea vă rog să ne trimiteți texte scurte, despre lucruri de interes public, lucruri care vă frământă și cărora nu le-ați găsit rezolvare. Așteptăm scrisorile dumneavoastră pe adresa: Evenimentul zilei, Romexpo Intrarea B, pavilionul G4, Bd. Mărăști, nr. 65- 67, sect. 1, București. Vă mulțumesc pentru că ne sunteți aproape! Să aveți o săptămână minunată! Simona Ionescu, redactor șef

Scrisoarea săptămânii. „Plagiatul se purta și pe vremea socialismului retardat”

Prin 1958 lucram de zor la modernizarea DN24 Tecuci- Bîrlad, eu fiind șeful lotului de drumuri ce lua pe „cocoașă” toate „bobârnacele”. Executam pe acea vreme o îmbrăcăminte asfaltică la rece, pe nume „Subif”, ea fiind pe bune invenția unui deosebit inginer de origine evreiască, dar cetățean român. După „succes”, „pașol na turbinca”, adică a plecat în Țara Sfântă. După ceva timp, observ că produsul „subif”, de fapt era un mortar având ca liant acest aiuritor „subif”, se poate modela în fel și chip. Știind că podurile cu deschidere mare suferă la suprafața de rulare a căii, îmi vine în minte o drăcie: să folosesc plăci de dimensiuni mici și care, puse „cap la cap”, să asigure o viabilitate și confort „căii pe poduri”. Așa se face că timp de peste 12 ani, podurile de la Cozmești peste Siret, podul de la Adjud peste Trotuș, au făcut față unui trafic din ce în ce mai agresiv. Eu, un naiv, nu știam că „jupânul” stă la pândă. Venea pe șantier, în „control”, un inginer ce avea scris pe legitimație că face parte din corpul de control al M.T de pe acea vreme. Fie-le țărâna ușoară ambelor! Pentru a rezolva problema, trebuia concepută o „presă” ( nu intrăm în amănunte tehnice). Zis și făcut, rezolvăm problema presei și demarăm la o producție mare de plăci. Trimitem cu vagoane CFR la o multitudine de beneficiari. Într-o zi, mă trezesc cu un ordin al ministrului care dispunea transferarea presei de la Bîrlad la „atelierele Blejoi”. De ce acest transfer? Dl consilier al tov. ministru își dădea doctoratul cu „Îmbrăcăminți pe poduri executate din plăci de subif”. Așa că plagiatul, furtul, devine evident. Se purta și pe vremea socialismului retardat. Din păcate, eu am tăcut. Azi, la 83 de ani, trebuie știut că și pe vremuri se obțineau diplome de doctor „a la Oprea”!

A doua chestie. Aflu întâmplător, că o deosebită profesoară din Brăila și-a dat doctoratul în legătură cu activitatea unui poet deosebit, Mihai Ursachi. Entuziasmat, scriu la „Suplimentul cultural” de pe lângă „Ziarul de Iași”, demonstrînd că mai sunt oameni pe lume ce-și mai aduc aminte de un poet deosebit. Nu mi se publică. La câteva săptămâno, apare, totuși, un articol care o plagia și pe profesoară, și pe mine. Adevărat, uitase și virgulele! Cu alte cuvinte, „ROMÂNIA ” a ajuns o țară de „PÂRȚ”.

Alelei fârtații mei, „mai sunteți mulți pe afară”?.

Emanoil Sbârnea- Iași

Buget inechitabil

1. Valoarea punctului de pensie majorat cu 5% pentru 4,68 mil. de pensionari, nu este un lucru echitabil. Dacă majorarea ar fi fost făcută numai pentru pensiile de cel mult 4.000 de lei, punctul de pensie ar putea fi mai mare pentru un număr de peste 3 mil. de pensionari. Creșterea cu 5% pentru cei cu pensii mici este nesemnificativă față de pensiile mari,unde creșterea este de sute de lei. Eu sunt în pensie din 1994, la vârsta de 62 de ani, ca medie cu salariul mic, și am o pensie de 1.337 lei. Majorată cu 5%, nu beneficiez nici de 100 de lei în plus. Cred că o reexaminare de dosare, la unele categorii de pensionare până în 1995, este necesară și benefică pentru mulți.

2. Tichetele de călătorie pentru toți pensionarii constitue o cheltuială inutilă din Bugetul de Asigurări Sociale, deoarece un mare număr de pensionari nu le folosesc. O copie după cuponul de pe ultimele două luni, cu legitimația ( buletin), poate fi folosită de către cei care călătoresc, economisându-se bani care se pot adăuga la creșterea valorii punctului de pensie.

Bircea Gheorghe- Turda

Despre Parlament

Sunt Băurceanu, fost deținut, din cei care nu au colaborat cu sistemul ilegal și criminal de la 23 august 1944 până la arestare- au fost cazuri- nici în temniță și nici după. S-a promulgat legea electorală, tovarășii au propus 466 de parlamentari, cu 16 mai mulți decât pohta ce-a pohtit tov. Blaga, la un post de radio. Tov. Blaga a fost întrebat, în 2008, în legătură cu un apartament pe care a dat 860.000 de euro, adăugând că atâta m-a ținut pe mine plapuma. Ăsta ne crede proști cu plapuma în cap! Mare păcat că s-a promulgat, ignorând referendumul din 2009. Mulți și ăia 300, dar așa pohtise alesul și realesul neamului, ca în Africa și Asia. Pentru mine au fost cei mai ticăloși ani, asemănători cu Gherla. Matematic, îmi ies 7 senatori, câte provincii istorice are România. Încercați și dumneavoastră, dacă USA la 300 mil. are 100 de senatori, România la 21 mil. are x de unde x=7. Dacă Duma, la o populație de 150 mil. și N.B. 17 milioane kmp are 450, României i s-ar cuveni x=66. Prin anii 2000, un europarlamentar publica în Cotidianul, că avem parlamentari pentru o populație de 57 mil., echivalând cu țările civilizate. Nicio formațiune politică nu a zis nici pâs, că toți voiau cât mai mulți parlamentari. A mai venit și „7 case” cu președinția la 5 ani.

Trăiește octogenara dna Georgescu al cărei soț, dr. Bică Georgescu, a fost fiul avocatului Georgescu Bârlad, dna Georgescu,fiica avocatului Simionescu- Galați. O puteți întreba și dvs. ce privilegii avea avocatul, tatăl dânsei, deputat de Galați. Când venea la ședințele Camerei Deputaților, nu hotel de 5 stele, dormea la fratele lui. Trenul i l-ar fi plătit Parlamentul, dar nici de ăsta nu avea nevoie că avea permis pe CFR, ca veteran din primul război. Ce a pățit avocatul după ocupația României, numai 5 ani de pușcărie. Fiind un bun creștin, i-a proteguit pe evrei. Aceștia, recunoscători l-au apărat, altfel ar fi căpătat 25 de ani, atâta era porția atunci. Fiica lui, eu îi spun moșeriță că au avut moșie, a fost dată afară din Facultatea de Drept. Și-a câștigat existența cu mașina de scris. Franceza o știa, că mama dânsei absolvise la Sorbona. Moșieri, normal. După lovitura de stat din 1989, a primit și dânsa moșia de 50 de ha. Le-a vândut unui italian, ce prostie! I-am spus să-i fi dat și lui „Puiuțu” 2 ha, se făcea un act de dreptate, arc peste timp, că și rudele noastre au muncit în dijmă pe moșia ei. „Așa aș fi făcut dacă te cunoșteam”. A fost entuziasmată de bucățica mea de carte „O viață ratată”, mi-a cumpărat 10 cărți. Știa că m-a costat 4.400. Mi-a dat și 1.000 de lei cadou, spunându- mi să mai scriu. A mai cumpărat moșerița 15 cărți din ediția a II-a, pentru Biblioteca publică „Urechea” din Galați. Dar, poate că nu am dreptate cu luxul deputaților, or fi mai străluciți decât cei de altădată. Astfel că merită confortul potrivit vremurilor noi, tot voi! Am candidat și eu în 2000 la Galați, dar gălățenii l-au preferat pe ultimul prim. Fie primit!

Evenimentul zilei nu își asumă responsabilitatea pentru conținutul scrisorilor primite de la cititori




Alte articole din categoria: Opinii EVZ

evz.ro
libertatea.ro
rtv.net
wowbiz.ro
b1.ro
cancan.ro
ziare.com
unica.ro
fanatik.ro
dcnews.ro

LASA UN COMENTARIU

Caractere ramase: 1000

CITEŞTE Şi
FACEBOOK
evz.ro
loading...