Martor îmi e acest blog, pe care scriu ce gîndesc, că despre fostul ministru de Interne, Petre Tobă, am scris numai de rău. Una dintre cauze – dezvăluită în hotarele acestui blog, a fost graba cu care Petre Tobă s-a pus în slujba lui Klaus Iohannis. Părerea mea despre Petre Tobă nu m-a tîmpit atît de tare încît să nu observ că-n întreaga acţiune a DNA ceva pute. Pute rău de tot, cum au puţit, put şi vor puţi multe dintre operaţiunile instituţiei conduse de Codruţa Kovesi.

Să mă explic.

În România postdecembristă există în cadrul MAI un Departament de Informaţii şi Protecţie Internă (DIPI). E un serviciu secret care deţine o reţea de informatori mai mare decît cea a SRI şi, mult mai important, cu pătrunderi în zone civile la care reţeaua SRI nu pătrunde.

Această reţea, ca şi specificul DIPI au făcut ca de a lungul anilor acest Serviciu să fie ținta unor crîncene bătălii politice, mai ales în anii electorali.

Ca orice Serviciu Secret, DIPI desfăşoară acţiuni cu caracter informativ-operativ. Acțiuni care presupun folosirea unor fonduri: De la plătirea informatorilor pînă la organizarea, să-i zicem – a unui chef la care ofiţerul să afle nu ştiu ce. Nu de puține ori formula de plată a colaboratorului e cadoul, de la o masă bună pînă la un stilou.

Cine cunoaşte cîte ceva despre activitatea Serviciilor Secrete – CIA, de exemplu, îşi dă seama că ceea ce pentru un civil pare folosire fondurilor în scopuri personale – un agent petrece cu o tipă pe plaja de pe Coasta de Azur, un altul se întîlnește cu cineva la un bordel despre care civilul ar putea spune că a plătit o curvă din banii statului, poate fi o misiune operativă.

Potrivit Comunicatului de presă al DNA din 29 august 2016, timp de doi ani, 2014-2015, nu mai puțin de 6 (șase!) şefi ai DIPI au aprobat rapoarte prin care banii pentru misiuni informativ-operative au fost folosiţi, prin deturnare, pentru afaceri de corupție ale ofiţerilor. Comunicatul din 1 septembrie 2016 dă drept exemplu de deturnare de fonduri cumpărarea de cărţi în ediţii de lux.

Mă rog, dacă spuneau c-au deturnat fonduri ca să cumpere lăzi de whisky mai înţelegeam, dar ca ditamai ofiţerii să rişte puşcăria pentru deturnare de fonduri ca să cumpere cărţi, şi culmea, şefii să le aprobe, aşa ceva n-am mai auzit nici măcar la Academia Română, d-apoi la Poliţia Română.

Grăbiți să intre în grațiile ciorapilor Codruței Kovesi, unii s-au grăbit să vadă în Comunicatul DNA denunțarea unor afaceri de corupție din partea ofițerilor DNA. Comunicatul dă drept exemplu de afacere de corupție cumpărarea unor cărți de joc, a unui cuptor electric, de stilouri și de arcuri de tir. Păi toate toate cîștigurile dobîndite de ofițerii DIPI din ceea ce se cheamă deturnarea de fonduri nu întrec cîștigul de 3500 de euro dobîndit de Codrușa Kovesi în chip ilegal.

Las la o parte faptul că nici un procuror, nici măcar Codruţa Kovesi, această Jean d’Arc care a pus botul la 3500 de euro, nu se pricepe la activitatea Serviciilor Secrete. Repet ce-am zis mai sus. Ceea ce pare unui civil deturnare de fonduri poate fi, în realitate, cheltuirea de bani pentru o misiune operativă.

Să zicem că ofiţerii DIPI au fost loviţi, din 2014 încoace, de o nevoie nebună de a face praf banii zişi şi ai fondurilor secrete pentru a se simţi ei bine. Comunicatul din 29 august 2016 îi acuză însă pe nu mai puţin de 6 (şase) şefi ai DIPI de a fi aprobat deturnarea de fonduri.

Măi să fie! Nu unul, nu doi, ci 6 (şase!)! Greu de crezut din punct de vedere omenesc. Asta numai dacă, o dată ajunşi în structurile de conducere DIPI, aceşti ofiţeri n-au fost loviți de o nevoie irezistibilă de a fi corupţi.

Dar nu numai atît. Ultimul şef al DIPI (comisar-şef Rareş Văduva), venit aici de la SRI, e acuzat c-a favorizat infractorul, refuzînd să declasifice nişte documente cerute de DNA. Acuzaţia e că documentele respective dovedeau deturnarea de fonduri de către cei favorizaţi de Rareş Văduva. Potrivit DNA, Rareş Văduva a refuzat să desecretizeze documentele respective. Păi dacă a refuzat să le desecretizeze, cum a aflat DNA că ele erau probe ale corupției din DIPI ele? Pentru că numai dacă avea acces putea spune: – Aha, de aia le-ai ţinut secrete, să nu vedem noi ticăloşia infractorului!

Joi, 1 septembrie 2016, vine bomba. Ministrul de interne Petre Tobă e acuzat de DNA că a comis aceeaşi infracţiune ca şi Rareş Văduva: A refuzat să desecretizeze documente care sînt pentru DNA dovezi că ofiţerii DIPI deturnează fonduri. Măi să fie! Un şef al DIPI refuză să desecretizeze. Vine şi Petre Tobă, care refuză şi el să desecretizeze aceleaşi documente. Ce dracu’ i-a apucat pe cei doi? Adică şi Rareş Văduva şi Petre Tobă au fost loviţi de un amor atît de tare faţă de cei care au deturnat fonduri DIPI încît au decis să-i acopere cu grava încălcare a Legii?

Oricît de rău aș fi scris eu despre Petre Tobă pînă acum mi-e greu să cred că s-a pretat la așa ceva. În cazul lui Petre Tobă, acuzaţia e cu atît mai ciudată, cu cît potrivit Comunicatului DNA, în alte împrejurări el a declasificat documente cerute de DNA. De ce a refuzat acum să declasifice niște documente, aşa cum a făcut şi Rareş Văduva? Nu cumva pentru că cererea DNA li s-a părut celor doi suspectă?! Nu cumva documentele respective chiar nu puteau fi declasificate fără riscul de a face pulbere DIPI, şi, mai ales, fără riscul de a crea un precedent.

Păi mîine la comanda Codruţei Kovesi, vine un procuror DNA şi cere SIE să desecretizeze nişte documente despre folosirea unor fonduri în străinătate, deoarece, vezi Doamne! știe el procurorul că n-au folosite pentru misiuni operative, ci pentru folosul strict personal al ofițerului . Şi dacă SIE refuză, ce face Codruţa Kovesi? Îl pune sub acuzare pe MRU? Tare mă tem că aşa se va întîmpla dacă mă gîndesc că DIPI e doar o încercare a Codruței Kovesi să vadă dacă ține! Și a ținut!