Dan Voiculescu se căiește! Bogăția și faima nu aduc fericirea

Dan Voiculescu
Autor: | | 24 Comentarii | 2832 Vizualizari

În celula sa de la Rahova, patronul Antenelor şi-a aşternut ultima epifanie pe blogul personal. Intitulată “Scrisoare către egoişti şi indivioşi”, scrierea-spovedanie a Varanului accentuează ideea că “succesul perverteşte sufletul şi te face să renunţi la libertate iar bogăţia şi faima te fac, în mod natural, să nu te mai intereseze viaţa altora”.

Redăm integral “Scrisoare către egoişti şi indivioşi” publicată pe danvoiculescu.net.

Este clar! Egoismul duce la invidie si invidia se transforma in ura.

Frustrarile personale sunt atitudini antisociale si ele devin periculoase pentru societate atunci cand le gasim la oameni de decizie.

Frustrarile la randul lor pot fi alimentate de invidie, de lipsa satisfactiilor biologice sau profesionale, de discrepanta majora dintre ce este cineva si cum ar vrea sa fie perceput de societate.

Teoria mea este ca, oricat de egoist ar fi omul exista ceva in natura umana care il face sa fie interesat de soarta celorlalti.

Acest interes (deci tot egoism) este legat fie de realizarea faptului ca orice activitate are nevoie de debuseu, fie de placerea de a face pe cineva fericit.

In general, faima si puterea sunt extrem de seducatoare.

Odata ajuns faimos, omul se schimba. Abilitatea de a simti nevoile celorlalti devine mult mai mica in timp ce devenim interesati la extrem de noi insine, de interesele noastre si ale unui grup restrans din jurul nostru care, printre altele, ne ajuta sa ne pastram faima si puterea.

Culmea este ca devenim egocentrici in numele unor valori umane universale.

Am analizat din toate unghiurile posibile generozitatea materiala in speranta ca voi gasi motivele care ii pot face pe unii oameni sa-si sacrifice propriile interese in interesul altora.

Concluzia este ca nu exista astfel de situatii decat legat de compasiune in situatii extreme – cataclisme, razboaie, dureri sufletesti – si asta pentru ca atunci, fara sa vrea, omul se gandeste ca ar fi putut fi el cel lovit de soarta.

Nimic nu poate invinge dragostea de sine pe termen mediu si lung.

Natura poate aprinde in suflete o scanteie de bunavointa dar, din pacate, ca orice scanteie se stinge repede.

Bogatia si faima afecteaza si virtuti mai mari precum curajul, bunavointa, dorinta de dreptate.

Exista ceva in noi care ar putea fi numit arbitrul comportamentului nostru. Acest arbitru ne poate arata propria micime si lipsa de continut a dragostei de sine.

Tot el poate sa ne arate bucuria marinimiei atunci cand faci un om fericit cu adevarat.

Repararea unor nedreptati este cred sentimentul cel mai puternic de valoare umana.

Puterea de a renunta la propriul interes pentru apararea intereselor semenilor este atat de inaltatoare incat nu poate fi exprimata in cuvinte.

Si totusi eu ma gandesc mai mult la mine decat la voi fara a accepta provocarea unei suferinte unei persoane pentru a ma bucura eu.

Ne dorim sa fim laudati, apreciati, ne place sa fim onorabili, demni, superiori.Toti ne dorim asta chiar daca nu o recunoastem.

Si atunci cand aceste aprecieri nu apar, sau mai rau se refera la oameni de langa noi, apare invidia!

Intre psihologie si filozofie este o dezbatere foarte veche despre caracterul, anatomia invidiei, a moralitatii, a nivelului constiintei.

Intrebarea pe care am pus-o intr-un colocviu in 1990 cu parintele Anamia a fost: ne nastem cu ele sau le dobandim?

Atunci nu am gasit un raspuns, acum stiu! Le dobandim.

Nivelul nostru de moralitate, de constiinta, de onoare, de curaj si alte virtuti sunt date de modul in care suntem crescuti, de anturajul pe care il avem si in general de biotopul vietii noastre.

La fel si pacatele, intre care si invidia.

Educatia, sub toate formele ei, ne da esenta morala.

Spunem mereu ca vrem sa fim mai buni, dar nu vedem cum suntem de fapt.

Trebuie permanent sa ne observam pe noi insine, sa fim atenti la ce conteaza cu adevarat, ce este adevar si minciuna, la ce este bine si rau, corect sau incorect.

Am invatat sa fiu atent la gandurile si comportamentele mele clipa de clipa, indiferent ce fac si am inteles ca:

  • Simtul moral, inclusiv nivelul de constiinta ia nastere atunci cand avem de-a face cu aprobarea sau dezaprobarea semenilor
  • A iubi si a fi iubit trebuie gandit mereu in contrapondere cu a ura, a fi urat si mai ales sentimentul ca meriti ca oamenii sa te urasca.

Un mare pericol vine din atitudinea de autoiluzionare si din talentul de a gasi mereu justificari pentru greselile noastre.

Eu cred ca recunoasterea greselilor si a defectelor noastre este o expresie a intelepciunii.

Revenind la invidie constatam ca motivele acestui sentiment se manifesta mai mult in sfera materiala decat in cea spirituala.

In principiu fericirea este diferit perceputa de fiecare individ. Toti insa isi doresc sanatate si duc lupta vietii pentru impacarea cu sine.

Ce este sigur este ca banii si faima nu aduc fericire!

Si atunci apare intrebarea fireasca: de ce suntem invidiosi pe oamenii cu bani si faima?

Succesul perverteste sufletul si te face sa renunti la libertate.

Renunti la linistea proprie pentru ca sa primesti atentia altora.

Eu cred totusi ca mai exista un model de succes, care nu presupune material: admiratia celor din jur si credinta in forta personala.

Acest model se bazeaza pe intelepciune, compasiune si virtute. In fond toti vrem sa fim respectati, admirati, urmati de cat mai multi semeni de-ai nostri.

Unii cred ca pot obtine acestea prin bogatie si faima, altii prin intelepciune si virtute. Intrebarea cheie este daca intelepciunea si virtutea sunt influentate de bogatie si faima. Raspuns categoric DA.

Argumentul este ca bogatia si faima te fac, in mod natural, sa nu te mai intereseze viata altora.

Nu mai ai chef, dorinta si nici timp sa satisfaci asteptarile celor din jurul tau.

Nu mai esti decent in emotii si reactii. Ca urmare pierzi calitatea de om placut.

Bogatia si faima macina virtutile si, in principal, echilibrul, prudenta, amabilitatea, respectul.

Bogatia si faima afecteaza si virtuti precum curajul, bunavointa, dorinta de dreptate, demnitatea, onestitatea.

Un ultim gand pentru ce numesc forma extrema a egoistilor si invidiosilor, dictatorii. Acestia (gen Stalin, Hitler, Mao, Ceausescu, Basescu) s-au crezut reconstructori ai societatii si au dorit sa impuna de sus in jos viziunea lor.

La toti rezultatul a fost dezastruos facand loc invrajbirii si nedreptatilor. Milioane de oameni au murit sau au suferit in perioadele conduse de acestia.

Au existat si oameni care s-au opus dictatorilor in perioada lor de glorie si care intr-un fel au determinat scurtarea perioadei de dictatura.

Istoria stie mai bine!




Alte articole din categoria: Fapt divers

evz.ro
libertatea.ro
rtv.net
wowbiz.ro
b1.ro
cancan.ro
ziare.com
unica.ro
fanatik.ro
dcnews.ro

LASA UN COMENTARIU

Caractere ramase: 1000

CITEŞTE Şi
FACEBOOK
evz.ro
loading...