PUBLICAȚIILE NOASTRE:

Opinii EVZ

David

Autor: | | 4 Comentarii | 654 Vizualizari
Sever Voinescu
În primul său secol de funcționare, Galleria dell`Accademia din Florența, fondată în 1784, era un muzeu care strîngea, una după alta, capodopere ale unor mari maeștri, de la Cimabue și Giotto, la Uccello, Botticelli și Ghirlandaio.

 În 1872, însă, totul s-a schimbat, cînd municipalitatea a decis să transfere din Piața Signoriei în muzeu faimoasa statuie ”David” a lui Michelangelo, pentru a-i proteja marmura. Statuia rezistase în Piață, acolo unde o așezaseră comisionarii săi, din 1504. Cu ocazia acestui transfer, clădirea Galleriei s-a refăcut, schimbîndu-se logica întregului muzeu.  Galleria dell`Accademia nu va mai fi doar un mare muzeu, concurent al faimosului Uffizi, ci va fi muzeul în care se află ”David” de Michelangelo. Sălile de expoziție și culoarele dintre ele au fost astfel amenajate încît să treci prin arta gotică, prin arta trecentoului și quattrocentoului și, în final, ca într-o culme a experienței estetice a vizitatorului, să ajungi pe un culoar străjuit de alte sculpturi ale lui Michelangelo, la picioarele lui David.

”David” este, cred, cea mai cunoscută statuie din lume. Adevărată emblemă a Renașterii, statuia din marmură are 4 metri înălțime și, la Accademia, stă pe un soclu ridicat și el cam la 2 metri, într-o sală circulară cu lumină naturală care pătrunde prin tavan și în care nu se mai află nimic altceva. Așezarea muzeală a lui „David” este o declarație în sine. ”David” este opera supremă a Renașterii, căci ea adună totul: măiestria amuțitoare a genialității artistice, curajul de a plasa omul în centrul tuturor lucrurilor, preocuparea pentru descoperirea naturii. Poate că, în Piața Signoriei, dimensiunile ei se încadrau perfect spațiului, dar în sala de la Accademia, impactul pe care ”David” îl are asupra vizitatorului e teribil, căci David pare un mastodont splendid care aruncă în aer toate proporțiile confortabile. La cea mai recentă vizitare a statuii, acum vreo două luni, am avut, ca niciodată, o puternică angoasă, o senzație de prezență diabolică, faustică. Am avut, de-odată, gîndul că, plasînd într-o sală de muzeu ceea ce era făcut pentru o piață largă, florentinii nu doar că au prezervat pentru secolele ce vin capodopera lui Michelangelo, dar au revelat, poată fără să vrea, păcatul cel mare al Renașterii.

Omenesc? Deloc omenesc! - s-ar putea exclama, parafrazînd un titlu filozofic bine cunoscut, cînd privirea îți este pur și simplu confiscată de ”David”. David este perfect, invulnerabil în splendoarea lui, demn și liber cum nici un om nu va putea fi vreodată.  Este un ideal inaccesibil, iar Renașterea, cu farmecul ei copleșitor, a băgat oamenilor în cap că sînt sau pot lesne să fie precum David-ul acesta. Principial, aceasta este eroarea supremă a Renașterii: i-a făcut pe oameni să creadă că ei sînt cei mai importanți, centrul lumii, măsura tuturor lucrurilor și proprii lor stăpîni, le-a băgat oamenilor în cap că asupra necesității lui Dumnezeu, la rigoare, se mai poate discuta, dar că omenirea este cheia de boltă a Creației întregi. Ignorînd toate avertismentele antice și medievale referitoare la natura deșucheată a omului, la vanitatea sa, la nerecunoștința sa și la iresponsabilitata sa, la coruptibilitatea sa și la slăbiciunea sa, Renașterea  i-a rupt legăturile culturale care îl țineau, ca niște ancore, mai aproape de condiția sa firească. ”David” este o declarație de emancipare de o frumusețe uluitoare - de aceea, știind cîte ceva despre natura umană, mi-e frică de tot ceea ce poate inspira această capodoperă atît de venerată.

 La picioarele lui ”David” te simți mic, strivit, strîmb și urît. Frumusețea lui aurorală, deopotrivă fizică și spirituală, este atît de groasă încît e imposibil să intri în dialog cu această lucrare. ”David” nu pare a fi făcută pentru oameni, ci pentru supra-oameni. Ce din mine mă poate pune în aceeași categorie existențială cu ”David”? Nimic. Atunci, de ce este atît de omenesc din punct de vedere anatomic, cînd nu este deloc omenesc din punct de vedere spiritual?

Unul dintre culoarele care duc, implacabil, spre „David”, este străjuit de o serie de patru ”Prizonieri”, realizați de Michelangelo pentru mormîntul Papei Iulius al II-lea.  Acești ”prizonieri”, ajunși pînă la urmă în patrimoniul familiei de Medici și, apoi, la Galleria, sînt silute omenești care încearcă să iasă din blocul de piatră de unde unde mîna lui Michelangelo urma să-i ”desprindă”. Nu doar că pot empatiza pe deplin cu lupta omului cu materia în efortul de a-și găsi o identitate spirituală, nu doar că mă emoționează nesfîrșit efortul contorsionat de desprindere din magma grea a fratelui meu, omul-prizonier, dar îmi dau lacrimile cînd înțeleg mesajul trist al acestor lucrări: nu vom reuși niciodată pe de-a întregul! Și totuși, în această luptă de desprindere constă eroismul condiției noastre, singurul eroism de care am fi în stare. Prefer oricînd ”Prizonierii”, frații mei,  copleștiorului și distantului ”David”.

 

”Între 1 august și 1 septembrie, autorul rubricii de față va fi în vacanță. Vă invităm ca, în lipsa lui, să o scrieți dumneavoastră. Povestiți celorlalți cititori EVZ experiențele dumneavoastră culturale!  Sever Voinescu asteaptă de la dumneavoastră articole pe teme culturale la adresa ”dictaturaculturiievz@yahoo.ro ” și promite că, pe cele mai interesante, le va recomanda pentru publicare în rubrica sa pe întregul parcurs al lunii august. Textele să nu fie mai lungi de 4000 de semne, cu spații inlcuse.”

 

 

Opiniile exprimate în paginile ziarului aparțin autorilor.


Tag-uri: david, florenta, michelangelo, piata signoriei, papa iulius
În lipsa unui acord scris din partea Evenimentul Zilei, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului David.




SPUNE-TI PAREREAAcum poti comenta si prin intermediul contului de facebook. DETALII >>
Cele mai distribuite articole similare

Libertatea

RTV

B1

Ziare.com

Unica

Capital

Fanatik

Alte articole EVZ pe aceeasi tema

spune-ti parerea Acum poti comenta si prin intermediul contului de facebook. DETALII >>





Pentru a instaura un cadru civilizat de discuţii, de eliminare a "postacilor" de partid sau a celor plătiţi ca să blocheze un articol civilizat, am adoptat următoarele soluţii, în privinţa comentariilor:
  • 1) Moderarea comentariilor lăsate în formularul de la finalul articolelor o dată la o oră – în acest caz, comentariile nu vor apărea instant.
  • 2) Postarea instant a comentariilor lăsate prin intermediul contului de facebook – în acest caz comentariile vor fi postate imediat. Puteţi să vă faceţi cont de Facebook aici.
Orice critică este acceptată pe site-ul evz.ro, cu condiţia păstrării unui limbaj civilizat, toate aceste măsuri fiind şi în sprijinul celor interesaţi să-şi expună punctele de vedere fără a mai fi hărţuiţi.
Sperăm că veţi înţelege adevărata valoare a demersului evz.ro şi vă veţi asuma responsabilitatea alături de noi.

LASA UN COMENTARIU

Caractere ramase: 1000

NOTA: Va rugam sa comentati la obiect, legat de continutul prezentat in material. Orice deviere in afara subiectului, folosirea de cuvinte obscene, atacuri la persoana autorului (autorilor) materialului, afisarea de anunturi publicitare, precum si jigniri, trivialitati, injurii aduse celorlalti cititori care au scris un comentariu se va sanctiona prin cenzurarea partiala a comentariului, stergerea integrala sau chiar interzicerea dreptului de a posta, prin blocarea IP-ului folosit. Site-ul EVZ.ro nu raspunde pentru opiniile postate in rubrica de comentarii, responsabilitatea formularii acestora revine integral autorului comentariului.

CITEŞTE Şi
Nume: Prenume: Varsta: Email: Localitate: Judet: Telefon:


Sex: M / F




Ma abonez la newsletter
Sunt de acord cu termenii si conditiile concursului
* Toate campurile formularului sunt obligatorii