De ce au eșuat americanii în războaiele ultimelor decenii

Autor: | | 21 Comentarii | 3592 Vizualizari

Când se pierd războaie, e fie vina armatei - pregătirea sau dotarea slabă, comandanți incompetenți, tactici ineficiente – fie strategia, gândită de liderii civili, este proastă.

O analiză din revista Newsweek des crie câteva motive pentrucare intervențiile militare ame ricane recente nu au transformat succese tactice în victorii strategice. Incompetența, dezorganizarea, judecata proastă și neglijarea contrainsurgenței au fost câteva greșeli ale administrațiilor Bush și Obama.

ÎNCREDERE EXCESIVĂ ÎN DEMOCRATIZARE

Președintele George W. Bush și consilierii săi credeau că guvernele ostile din Afganistan și Irak puteau fi înlocuite cu regimuri democratice, capabile să mențină ordinea în plan intern și să distrugă extremiștii. N-au trimis multe trupe pentru a învinge insurgenții, după schimbarea regimului. Voiau să păstreze soldații americani acolo doar pentru scurt timp. Nu cunoșteau, însă, realitatea din teren, nu înțelegeau facțiunile existente și subestimau dificultățile în instaurarea democrației liberale în societăți cu tradiții autoritare.

ALEGEREA PROASTĂ A ALIAȚILOR

Bush și Obama și-au ales greșit aliații, de multe ori, în țările în discuție. Istoria a arătat, în locuri precum Botswana, Chile sau Kosovo, că liderii reprezintă un factor crucial pentru viabilitatea noilor democrații. În Irak, administrația Bush a exclus din guvernul post-război Baathiștii și ofițerii, aducând la putere exilați, politicieni șiiți și outsideri - o soluție greșită. Guvernul de la Bagdad nu avea guvernatori, șefi ai poliției și ofițeri care să facă față insurgenților. În Afganistan, Bush l-a adus pe putere pe Hamid Karzai, ale cărui calități de lider au fost supraestimate și care a fost acuzat de incompetență și corupție. În Libia, Obama a susținut rebelii, despre care știa foarte puține lucruri și care erau prea slabi pentru a controla țara. Abed Rabbo Mansour Hadi, pe care Obama l-a sprijinit la conducerea Yemenului, a fost incapabil să respingă atacurile insurgenților Houthi. La fel în Siria, rebelii, susținuți de americani, sunt ineficienți și mulți au dezertat spre grupările extremiste.

CONTRAINSURGENȚĂ PREA RAPIDĂ

Între 2003-2006, administrația Bush a încercat să grăbească luptele cu insurgenții din Irak, considerând că o implicare prelungită a SUA i-ar întoarce pe irakieni împotriva americanilor și pe americani contra participării la război. Bush a cerut antrenarea rapidă a forțelor irakiene și predarea controlului către aceștia. Irakienii au fost însă învinși de insurgenți, fiind slab antrenați și având o conducere politizată a armatei. Ulterior, SUA au permis ofițerilor din fostul regim să intre în forțele de securitate și au forțat guvernul irakian să numească liderii pe criterii de merit.

REFUZUL DE A LĂSA O AMPRENTĂ MILITARĂ

În 2011, SUA și aliații europeni au folosit bombardamentele pentru a ajuta rebelii în Libia, apoi au sperat că moartea lui Gaddafi va conduce spre democratizare, fără trupe în teren. Rezultatul n-a fost cel scontat. A urmat haosul în Libia, porțile închisorilor s-au deschis și numeroși extremiști au fost eliberați. Când insurgenții au atacat noul regim, n-au existat forțe străine care să-i respingă, ca în Irak și Afganistan. Acum, în Siria, Obama refuză să trimită militari în operațiuni terestre, sperând că rebelii se descurcă pe cont propriu, ceea ce nu se întâmplă.




Alte articole din categoria: Internaţional

evz.ro
libertatea.ro
rtv.net
wowbiz.ro
b1.ro
cancan.ro
ziare.com
unica.ro
fanatik.ro
dcnews.ro

LASA UN COMENTARIU

Caractere ramase: 1000

CITEŞTE Şi
FACEBOOK
evz.ro
loading...