De ce cred că Antonescu nu trebuie să intre din nou în cursa pentru Cotroceni

De ce cred că Antonescu nu trebuie să intre din nou în cursa pentru Cotroceni

Este imposibil să nu admiri calitățile oratorice ale lui Crin Antonescu, să ignori faptul că într-o dezbatere cu Victor Ponta, într-un eventual tur II, probabil l-ar zdrobi pe premier și că, cel mai probabil, îi cunoaște slăbiciunile mai bine ca oricine din PNL.

Mai cred că nu s-a accentuat suficient faptul că sub conducerea lui Crin Antonescu, PNL a obținut 13 președinți de Consilii Județene(12, dacă scădem cazul Satu Mare, unde Adrian Ștef e mai degrabă în curtea PSD) și mai mulți primari de municipii decât a avut vreodată. Nu pot să nu aud că liberalii cred despre noul lor șef, Klaus Iohannis, că încă nu stăpânește partidul suficient sau că sunt temători în privința calităților sale oratorice, capitol la care Antonescu excelează. Nu cred că Teodor Atanasiu, unul dintre cei mai influenți liberali de la ora actuală, de exemplu, îl privește cu încredere pe Iohannis sau pe noul secretar general, Marian Petrache. Ci a găsit o modalitate de a se afla la masa Puterii din partid și de a-i plăti câteva polițe lui Crin Antonescu pentru că l-a ținut departe de procesul de luare a deciziilor. Pacea dintre taberele Atanasiu-Petrache-Orban este provizorie și de suprafață. Cu toate acestea, cred că fostul lider al PNL, Crin Antonescu, trebuie să evite să reintre în cursa pentru Cotroceni. Nu doar pentru că tocmai ce a anunțat că renunță în urmă cu o lună în favoarea lui Klaus Iohannis, dar argumentele care i-au fost furnizate de colegii din partid, care l-au împins să se retragă, rămân valabile. În primul rând, mă aștept ca sondajele viitoare realizate de liberali, dar și de alte institute serioase, precum INSCOP, să arate că nici măcar electoratul PNL, nu îl iartă pe Crin Antonescu pentru alianța cu PSD, cu PC-ul controlat de Dan Voiculescu, și nici chiar asupra suspendării lui Traian Băsescu din vara lui 2012. Cu atât mai sceptic ar fi electoratul PDL și PMP, care într- adevăr, chiar dacă nu s-ar îndrepta înspre PSD, dar nici nu ar merge la vot. Sondajele interne invocate de unii lideri ai PNL care precizează că partidul a mai crescut în intenția de vot după retragerea lui Antonescu se explică tocmai prin faptul că fostul lider al PNL a făcut un pas în spate. Crin Antonescu știe că mai are nevoie de mult timp pentru a putea spera că electoratul îl va ierta pentru unele dintre deciziile politice luate și pentru a recupera încrederea votanților săi. De aceea a cerut la Biroul Politic Național de luni o cercetare sociologică aprofundată, pe o perioadă mai lungă de timp. „Din punctul meu de vedere, indiferent de rezultate, sondajul nu e relevant ca o cercetare calitativă. Ar fi trebuit mai mult timp”, a spus acesta. Nu a fost să fie, pentru că noul Birou, controlat de cei care îl susțin pe Iohannis i-a pus bețe-n roate. În plus, mai cred că nu ar fi exclus ca soluția unui prezidențiabil altfel, neimplicat în conflicte, reținut, care pare „că tace și face” să fie varianta preferată de români după 10 ani cu un președinte „jucător” precum Traian Băsescu. Deși discursul savuros al lui Antonescu trebuie apreciat, rezultatul de la alegerile europarlamentare demonstrează că acesta nu a fost cuantificat în voturi. Crin Antonescu merită apreciat pentru pasul în spate pe care l-a făcut după scorul obținut de partid la europarlamentare. A fost singurul lider politic care și-a asumat eșecul și poate și liderul PDL, Vasile Blaga, ar fi trebuit să-i urmeze exemplul după rezultatul de 12%, în contextul în care ținta fixată și enunțată chiar de el era de 20%. Convingerea mea este aceea că în cele din urmă, Crin Antonescu va înțelege că trebuie să lase orgoliile deoparte și să îl susțină pe succesorul său în cursa pentru Cotroceni. Altfel, un sabotaj al său va dovedi că nu este mai breaz decât Călin Popescu Tăriceanu, cel care acum depune eforturi monumentale de a rupe PNL, partidul care l-a susținut în funcția de premier patru ani de zile, pentru satisfacția PSD și a lui Victor Ponta. Și pentru scaunul său de președinte al Senatului.