De ce nu se va vindeca în veci România de rîia plagiatului la doctorat | ROMÂNIA LUI CRISTOIU

Ion Cristoiu
Autor: | | 11 Comentarii | 1992 Vizualizari

Luni, 3 octombrie 2016, s-a deschis noul an universitar. Ca de obicei, demnitarii au fost prezenți în diferite locuri și au ținut discursuri. Ca de obicei, discursurile demnitarilor s-au concentrat pe ceea ce ei consideră a fi principalele probleme ale învățămîntului universitar și ale învățămîntului în general.

E o formulă de rutină în comunicarea politică.

Un eveniment trăit de o categorie socială sau o colectivitate devine pretext de exprimare publică a unei politici.

Dintre toate discursurile, le-am reținut pe cele ale lui Klaus Iohannis la Universitatea de Vest Timișoara, Dacian Cioloș la Universitatea de Medicină și Farmacie Cluj și al lui Eduard Hellvig, la Academia de Informații.

Citind sau auzind la Radio discursurile, un străin de prezentul, dar și de trecutul României, știind însă din Wikipedia că e o țară membră UE și membră NATO, va fi rămas cu gura căscată.

Președintele României, premierul, dar și șeful SRI s-au ocupat în principal în discursurile lor de plagiatele în materie de teze de doctorat.

Străinul s-ar fi așteptat ca președintele să se ocupe de rolul studențimii în societatea românească, avînd în vedere că pe vremuri studenții au detonat, ca în mai 1968, structuri social-politice încremenite în trecut, premierul, de condițiile materiale ale învățămîntului universitar, iar șeful SRI, de datoria studenților de a învăța cum să contraspioneze mai bine în folosul patriei.

E plagiatul tezelor de doctorat o problemă de prim rang a învățămîntului universitar și prin extensie a societății românești de azi?

Desigur cei trei demnitari au făcut nițică politică ocupîndu-se de chestiunea plagiatelor în materie de teze de doctorat.

Luni, 3 octombrie 2016, spațiul public românesc era dominat de Scandalul numit al Plagiatului Codruței Kovesi.

Un Scandal care nu e de ici de colea.

Codruța Kovesi e cea mai puternică femeie de la Elena Ceaușescu încoace.

Cînd vine vorba de propriul interes n-are mamă, n-are tată.

Așa cum ne arată datele, Codruța Kovesi a reușit să cîștige sprijinul ambasadei americane în România prin protejarea intereselor Microsoft.

Aceste note fac din chestiunea destul de simplă a plagiatului ei o problemă de interes național și chiar internațional.

De la autodenunțul lui Sebastian Ghiță din 27 septembrie 2016 au trecut deja trei săptămîni.

Deși cu acest prilej s-au reiterat acuzațiile de plagiat în cazul Kovesi, deși autodenunțul, precum și alte dezvăluiri pun sub semnul întrebării verdictul de neplagiat dat de CNE, organism PSD-izat din cap pînă în picioare, pînă azi CNATCDU, prezentat de Dacian Cioloș drept întruchiparea rigorii profesionale nu s-a apucat de verificarea tezei însușite de Codruța Kovesi.

Și nici nu se va apuca vreodată în mandatul lui Klaus Iohannis.

Dar nu numai în mandatul lui Klaus Iohannis, ci și în mandatele președinților de după, deoarece Codruța Kovesi e pentru președinți ca batista pentru cel lovit de guturai.

Ai nevoie de ea ca să-ți sufli mucii, deși îți vine din cînd în cînd s-o arunci dracului.

Dacă demnitarii respectivi au vrut să dea un semn instituțiilor responsabile cu verificarea acuzațiilor, faptul că nici acum, după trei săptămîni de la izbucnirea Scandalului CNATDCU nu s-a pus în mișcare atunci gestul lor s-a soldat cu un eșec.

Preocuparea pentru plagiatul tezelor de doctorat în discursurile a trei importanți demnitari din statul român se explică însă și printr-o realitate unică nu numai în context european, dar și în context mondial:

Fenomenul tezelor de doctorat plagiate.

S-o recunoaștem.

Dacă mai era nevoie de un argument că România e o țară absolut originală pînă și la nivelul Universului cunoscut de om, fenomenul tezelor de doctorat plagiate.

O teză plagiată de un elev mai are un rost.

L-au trimis părinții să le aducă o diplomă și el numai de școală n-are chef, mai ales c-au înflorit castanii.

Are un rost și o teză copiată la Bacalaureat, ba chiar și la licență.

Autorii văd în diploma dependentă de teză permisul de liberă trecere spre serviciul menit a-i întreține.

Dar o teză de doctorat?

O teză de doctorat presupune – zic eu, care deși n-am mai continuat cu lucrul la teză, pariind pe cărți scoase ca rezultat al cercetării – ambiția de a întreprinde ceva în planul cercetării. Ca să te apuci de un doctorat înseamnă că te-a pasionat sau te pasionează un domeniu, un subiect, că te animă o curiozitate.

Ca să nu mai spun că peste tot în lume, doctoratele  sunt o contribuție majoră la dezvoltarea științelor, la progresul intelectual al țării.

 Fenomenul plagiatelor la doctorat poate fi văzut astfel și ca  o punere la îndoială a interesului național.

  Dacă trei dintre cei mai importanți demnitari ai statului român s-au ocupat în discursurile lor publice de  plagiatul tezelor de doctorat înseamnă că e vorba de un fenomen împotriva căruia trebuie să se ia măsuri urgente.

Dacian Cioloș în discursul său   invocă necesitatea acestor măsuri urgente:

”Pentru că, din păcate, cu această problemă a plagiatelor, de care se vorbeşte foarte mult în ultimii ani, din păcate, sistemul de învăţământ doctoral din România riscă să fie afectat, imaginea lui riscă să fie afectată în Europa şi în lume, dacă nu luăm nişte măsuri foarte drastice şi foarte clare şi ferme, din acest punct de vedere.

S-a luat vreo măsură în  perioada care a trecut de la discursurile celor trei?

Nu s-a luat nici una.

Ba mai mult, dacă ne gîndim  la efectele nocive ale Legii votate de Senat, putem spune că s-a luat o măsură nu de contracarare a fenomenului, ci de stimulare a acestuia.

Dar nu numai atît.

Nici Scandalul Kovesi, nici discursurile celor trei, nici semnalele de alarmă din presă și din opinia publică n-au dus la inițierea unei dezbateri serioase a cauzelor, dar mai ales a situației doctoratelor în general.

Plagiatul la doctorat a apărut ca temă publică în mai 2012, într-un context politic aparte.

Ne aflam în plină confruntare, o confruntare fără milă, între Mastodontul numit USL și Traian Băsescu. Din cîte se știe, pe 7 mai 2012, România are un nou Guvern:

Ponta 1, format de cea mai puternică coaliție din Istoria postdecembristă, PSD-PNL.

Față de partidul lui Traian Băsescu, PDL, USL e un Elefant față de un șoricel.

După cum era de așteptat, primii amenințați de instalarea noii Puteri sînt șefii instituțiilor de forță, toți numiți de Traian Băsescu, toți loiali lui Traian Băsescu, toți alcătuind ceea ce Elena Udrea numea marți seara, la aceeași emisiune, Echipă, iar dușmanii Echipei, Gașcă.

E suficient să trecem în revistă evenimentele pentru a vedea că era vorba de un război politic și nu de semnalarea unei anomalii la nivel național.

Pe 7 mai 2012, la Victoria se instalează un guvern în care ministru al Educației și Cercetării e PSD-istul Ioan Mang. Pe 9 mai 2012 Ştefan Vlaston, apropiat de PDL,  sesizează direct CNE în privinţa plagiatului lui Ioan Mang, demisionat din fruntea Ministerului Educaţiei şi Cercetării la 15 mai 2012.

CNE, în varianta Daniel Funeriu, îl programează la audieri pentru 9 iunie 2012.

Pe 8 iunie 2012 însă, prin Ordinul nr. 4393 al Ministrului Educaţiei, sub pretextul unor modificări la Regulament, componenţa CNE e schimbată total.

Preşedinte e numit Teodor Petrescu şi vicepreşedinte Virgil Muraru.

Pe 18 mai 2012, Grupul de Investigații Politice, condus de Mugur Ciuvică și pilotat de liderul USL Dan Voiculescu, dă publicității acuzația de plagiat în cazul Codruța Kovesi, procuror general al României, om al Echipei Băsescu.

Pe 18 iunie 2012, ediția online a revistei Nature îl acuză pe Victor Ponta că și-a plagiat teza de doctorat din 2003.

Urmează mai multe scandaluri, în care sînt implicate politic instituții care ar fi trebuit să se ocupe de dezbaterea cauzelor care au dus la apariția tezelor de doctorat plagiate:

CNATCDU, CNE, Universitatea București.

Au urmat alte scandaluri :

Plagiatul lui Gabriel Oprea, Plagiatul lui Petre Tobă.

Au fost denunțate organisme, s-au luat decizii administrative – desființarea CNE și trecerea verificării la CNATDCU, prin Ordonanța de urgență din 10 martie 2016, s-a votat în Senat o Lege care favorizează plagiatele la doctorat – s-au ținut discursuri, s-au organizat talk-showuri.

Patru ani de zile.

Timp pierdut cu folosirea unei chestiuni ținînd de științe în bătălia politică.

N-ar fi fost normal ca în această perioadă să dezbatem la nivel național Fenomenul Doctoratomaniei ?

Cum s-a ajuns la nebunia ca toată lumea să vrea să pună mîna pe un titlu de doctor?

Ce avantaje oferă acest titlu ? O întrebare normală cîtă vreme nimeni nu se dă de ceasul morții să obțină titlul de compozitor, ca să dăm numai un exemplu.

Ce rost au doctoratele ?

Ce nu merge în organizarea doctoratelor în România ?

Cine verifică școlile doctorale ?

Ce se dorește printr-o teză de doctorat?

Nu cred că  Fenomenul tezelor de doctorat plagiate  va fi contracarat în România de măsuri profunde sau măcar de o  dezbatere serioasă.

Asta deoarece asemenea tuturor fenomenelor negative din post decembrism, plagiatul tezelor de doctorat a fost și este  teren de bătălie politicianistă. 




Alte articole din categoria: Opinii EVZ

evz.ro
libertatea.ro
rtv.net
wowbiz.ro
b1.ro
cancan.ro
ziare.com
unica.ro
fanatik.ro
dcnews.ro

LASA UN COMENTARIU

Caractere ramase: 1000

CITEŞTE Şi
FACEBOOK
evz.ro
loading...