De ce poate Elisabeta Lipă să se scarpine-n nas pe stradă

Alecu Racoviceanu
Autor: | | 27 Comentarii | 5684 Vizualizari

De principiu, ea poate să se scarpine în nas – pe stradă, la serviciu, acasă sau la o ședință de guvern – pentru simplul motiv că nu există nici o prevedere legală care să-i interzică asta.

 Dacă nu o face, nu e pentru că e ilegal, ci pentru că o opresc alte resorturi interne, care nu au acționat în ultimele zile.

Cam asta ar fi esența celui mai bizar scandal în care chestorul Elisabeta Lipa, ministrul Tineretului și Sporturilor, a reușit să bage guvernul din care face parte. Pur și simplu, speriată de o gâlceavă cu tentă naționalistă, ministreasa a comunicat federațiilor din subordine că imnul național nu se poate cânta în deschiderea competițiilor interne, pentru că e ilegal. După mine este cel mai important scandal, cel mai plin de semnificații, de la instalarea Guvernului Dacian Cioloș.

Ea ar fi evitat capcana batjocurei la care pe bună dreptate se expune acum dacă ar fi procedat cum fac puținii care nu cad în gropi, se uită. Oarbă în ale legilor, ea putea apela la un jurist. Acel consilier i-ar fi spus că un principiu al Dreptului este „ce nu e interzis expres prin lege înseamnă că e permis”.

Și acum să revenim la filonul scandalului. Pe 5 ianuarie, la Sfântu Gheorghe, la un meci de baschet, s-a intonat imnul românesc, după care cel secuiesc. Ministrul se sesizează și, în loc să apere tot mai puținul rămas din legitimitatea și valorile naționale, cuvinte seci în zilele noastre, știu, Lipă sapă în scandal și identifică problema: Federația Română de Baschet a provocat secuii, intonând imnul de stat!

După logica ei, dacă, prin absurd, o echipă oarecare juca baschet cu una a oborenilor, noi luam imnul de stat ca pe o provocare și „politically correct” ar fi să ne cânte și nouă fanfara „În stație la Lizeanu”!

Așa văd ei rezolvarea tensiunilor din Ținutul Secuiesc: pași înapoi făcuți de respectul pentru însemnele noastre naționale.

Mai mult, chestorul și subordonații săi încep să sape în legislație și dau peste „comoara” care să le justifice un ordin prin care să prevină astfel de „provocări”. Doar că nu au dat peste aur, citind legi, ci peste pirită, „aurul prostului”.

Găsesc ei în Legea 75 din 16 iulie 1994 și Hotărârea de Guvern 1157 din 21 iulie 2001 că e obligatoriu să răsune imnul la competițiile internaționale. Nu mai verifică dacă sunt interdicții – ar fi aflat rapid că nu sunt - și trag ei concluzia „ce nu e interzis în mod expres prin lege e interzis de noi”. Adică adresa emisă de ministru nu are nici un suport legal. Ba chiar e o comunicare de informații mincinoase către subordonați.

Și acum apar primele întrebări. E simplă prostie? Sau e reavoință? E cumva prea multă ușurință în a ceda când e vorba de teme, cândva importante sufletește, ca patrie, credință, tradiție? E parte acest gest dintr-un program mai vast sau e unul accidental? Mai e ministru Elisabeta Lipă?

Opiniile exprimate în paginile ziarului aparțin autorilor.




Alte articole din categoria: Opinii EVZ

evz.ro
libertatea.ro
rtv.net
wowbiz.ro
b1.ro
cancan.ro
ziare.com
unica.ro
fanatik.ro
dcnews.ro

LASA UN COMENTARIU

Caractere ramase: 1000

CITEŞTE Şi
FACEBOOK
evz.ro