Studenţii de nota 10 de la facultăţile din ţară intenţionează să-şi continue studiile la universităţi din Occident. Dacă ar avea condiţii, s-ar întoarce acasă. Astăzi se termină înscrierile la cele mai multe facultăţi din România. Ce vor face viitorii absolvenţi peste doar câţiva ani? Şefii de promoţie din acest an par gata să aleagă străinătatea. Motivaţiile lor, perspectivele şi aspiraţiile strâng poveştile ce conturează în tăcere chiar destinul ţării. În tentativa de a înţelege parcursul excepţional al unor indivizi, dar şi şansele unei ţări de a se salva prin propriile vârfuri, i-am provocat la dialog pe câţiva absolvenţi de top.

Ei ar putea schimba România. Dacă nu pleacă. Definitiv.   „Plec la Bruxelles, poate mă voi întoarce“ Andra Milcu a terminat prima la Biologie la Universitatea din Bucureşti. Când ne-a răspuns la telefon era la Costeşti, Vâlcea, unde organizează cea de-a treia ediţie a Eurenssa, un program pentru studenţii pasionaţi de ecologie. Primele două ediţii s-au desfăşurat în Letonia şi Germania, iar la ediţia din acest an participă 20 de străini.   „Explicaţia cea mai simplă pentru performanţa mea este faptul că mă deranjează să iau note mici. Întotdeauna mi-a plăcut să fiu prima, iar asta s-a completat de minune cu interesul meu pentru ecologie. Practic, din clasa a VII-a am citit şi m-am documentat în domeniul ăsta, aşa că mi-a fost destul de uşor în facultate să susţin ritmul. Trebuie să recunosc că, în primul an de facultate, majoritatea colegilor m-au privit ca pe o tocilară, ca pe o arogantă cu nasul pe sus, prea sigură pe ea. În anul doi însă am făcut şi eu unele prostii, şi asta m-a integrat rapid“, ne-a mărturisit Andra, chicotind.„Oricum, consider că oricine ar trebui să-şi diversifice interesele, să nu se ţină doar de şcoală. Avantaje materiale nu prea am avut de pe urma notelor mari, doar obişnuitele burse de merit. Momentan am fost acceptată la Universitatea Liberă din Bruxelles pentru un program masteral de doi ani. Vreau însă să mă întorc în ţară şi să mă angajez la o firmă din domeniu, pe probleme ecologice“, ne-a dezvăluit Andra planurile de viitor.   „Dacă nu voi avea o oportunitate bună, nu revin în ţară“

Valentin Georgescu a terminat Informatica în Iaşi. „Zecist“ curat. „Ceea ce m-a motivat pe mine să obţin în permanenţă note de 10 pe parcursul facultăţii a fost dorinţa de a accesa un program masteral în afara ţării, la finalul studiilor. Nu ştiam cu precizie ce vreau să fac, dar eram conştient de faptul că o medie bună îmi oferă şanse mari de a fi acceptat la o universitate străină. Trebuie să recunosc că primul semestru a fost uşor, apoi totul a devenit din ce în ce mai greu. Intrasem însă într-o ciclicitate şi am ţinut-o în 10 până la final. Colegii nu m-au marginalizat, în primul rând pentru că am avut un anturaj bun, matur, iar în al doilea rând pentru că nu eram în sine ceea ce s-ar numi un tocilar. Nu m-am concentrat doar pe facultate, am fost destul de implicat în diverse proiecte, un exemplu fiind programul Microsoft Student Partners.“

Pe de altă parte, deşi a avut oferte, a preferat să nu se angajeze în timpul studiilor. Între proiectele de viitor ale lui Valentin, pe primul loc stă masterul la Universitatea din Utrecht, unde a fost acceptat din ianuarie. Mai mult, el are o firmă de IT cu un coleg şi va lucra din Olanda. Speră să facă şi un MBA mai târziu. Despre întoarcerea în ţară? „Personal, prefer să nu am un ţel precis niciodată. Depinde doar de context. Dacă voi avea o oportunitate bună în România voi rămâne aici, dacă nu, nu“.

DEZBATERE

Şcoala contează?

Vânătorii de inteligenţe din România au opinii diferite despre „absolvenţiiminune“. Cei care au terminat cu 10 pe linie sau doar „banali“ şefi de promoţie, care s-au oprit cu câteva sutimi sub media maximă, nu sunt apreciaţi în mod deosebit de Ivan Zorin, manager la Head-Hunting Ltd. Romania. El nu pune mare preţ pe note, pentru că nu poate verifica în ce mod au fost obţinute. În schimb, George Butunoiu, unul dintre cei mai cunoscuţi specialişti în headhunting din România, le apreciază extraordinar: „Depinde de cel care intervievează, deci de head-hunter. În funcţie de opţiunile personale ale fiecăruia, un «zecist» este fie o persoană remarcabilă, fie un individ fără experienţă practică. Eu valorizez foarte mult performanţele academice şi privesc cu ochi buni un student care s-a ţinut de şcoală.

Chiar dacă se consideră că mediul universitar românesc e excesiv de teoretizat în detrimentul practicii, eu privesc problema în perspectivă: cunoştinţele pe care ar fi trebuit să le obţii în perioada facultăţii nu pot fi completate prin două-trei joburi dubioase care nu ţi-au permis să te mai prezinţi la cursuri“. Butunoiu ştie ce vor „zeciştii“: „Experienţa proprie m-a învăţat că majoritatea preferă să meargă afară, ceea ce este şi normal. Sunt plătiţi mai bine şi cu siguranţă mai apreciaţi. Iar acolo performanţa lor academică chiar contează“.

OPINIILE PROFESORILOR

ÎN CUMPĂNĂ

Să plec sau nu?

Bogdan Vornicu a terminat ca şef de promoţie la Arte Plastice. La 29 de ani, nu prea îi mai arde de o plecare peste hotare. „Am făcut iniţial Arhitectura, şase ani, după care m-am apucat de Arte Plastice. Simţeam că asta îmi place. Sincer nu m-au interesat notele, eu nici n-am ştiut ce medii am. Mă duceam la cursuri de plăcere, eram entuziasmat de ceea ce se predă, iar profesorii au apreciat probabil asta. Singurul avantaj material pe care l-am obţinut de pe urma performanţelor academice a fost o bursă în valoare de 1.000 de lei - «Bursa fraţilor bucovineni Sârghie»“, ne-a povestit Bogdan. „Pe de altă parte, aş vrea să accesez şi o bursă în străinătate, deşi la vârsta mea, 29 de ani, s-ar putea să fie cam târziu. Oricum, nu m-am gândit foarte serios să plec din ţară, n-am avut nicio ofertă concretă în sensul ăsta“, încheie arhitectul îndră- gostit de arte plastice.   „Vreau să profesez în învăţământul românesc“ Mihaela Mica Toma are 32 de ani şi a terminat prima la Petroşani, la Facultatea de Ştiinţe. Au fost cinci copii în familie, tatăl ei a lucat în minerit. Acum, cu diploma în buzunar, nu vrea să plece din ţară. Spune că în şcoală nu a fost decât în competiţie cu ea însăşi, iar acum cel mai mult îşi doreşte să profeseze în învăţământ.

PĂRERILE ABSOLVENŢILOR