Deputatul Daniel Fenechiu SUSŢINE fumatul în SPAŢII PUBLICE ÎNCHISE. Noile reglementări ce pot fi aduse LEGII ANTIFUMAT

Deputatul Daniel Fenechiu SUSŢINE fumatul în SPAŢII PUBLICE ÎNCHISE. Noile reglementări ce pot fi aduse LEGII ANTIFUMAT

Nici nu a intrat bine în vigoare legea anti-fumat că unii parlamentari au anunțat că strâng semnături pentru promovarea unui proiect de lege care să permită, condiționat, fumatul în spațiile publice închise. Proiectul de lege este deja scris și a fost inițiat de deputatul jurist Daniel Fenechiu. În proiect este prevăzut să se poată fuma în locuri publice, în încăperi special amenajate, cu condiția să aibă ventilație și marcajul corespunzător. Dacă va fi aprobată modificarea legislativă, pe toate terasele se va putea fuma, dacă nu sunt închise total.

Redăm în totalitate postarea de pe facebook a deputatului Daniel Fenechiu.

"BUNĂ DIMINEAŢă NEFUMĂTORI! BUNĂ DIMINEAŢă FUMĂTORI!

SUNT CONSECVENT ŞI ÎMI ASUM CRITICILE..DAR MĂ DERANJEAZĂ TALIBANISMUL ŞI IPOCRIZIA..

Ne puteți urmări și pe Google News

Am anunţat luni, că voi depune o propunere legislativă având că obiect modificarea legii care interzice fumatul în "spaţiile publice închise", arătând că definiţia de baza a legii sfidează logică..Un spaţiu cu acoperiş şi doi pereţi nu poate fi un "spaţiu public închis"..Luni am prezentat textul modificator..Astăzi va prezint expunerea de motive..Mulţi dintre voi- evident majoritatea nefumători, mă veţi critică, chiar înjură..Deja o faceţi..Fără însă să înţelegeţi că nu contest interzicerea fumatului în spaţiile publice..Şi că nu îmi doresc să inhalaţi noxele emise de ţigări..Însă dacă în aeroporturi pot există camere speciale care nu încalcă legea, aceleaşi camere speciale pot există şi în afară aeroporturilor..

În mod indiscutabil, interzicerea fumatului în spatile publice închise reprezintă un pas înainte în alinierea legislaţiei româneşti la reglementările europene şi, totodată, o dovadă de preocupare şi respect pentru nefumători. Dacă Legea 15/2016 s-ar fi limitat la instituirea regulilor fireşti de protecţie a nefumătorilor şi instituirea unor măsuri civilizate de prevenire şi combatere a efectelor fumatului şi nu s-ar fi transformat într-o veritabilă prigoană a fumătorilor, cu siguranţă, reglementarea şi-ar fi atins scopul şi nu ar fi generat atâta adversitate. Însă, din raţiuni pe care nu am reuşit să le înţelegem, iniţiatorii amendamentelor care au schimbat formă aprobată în Senat au uitat, se pare, scopul reglementării şi au transformat-o intro prigoană a fumătorilor. A fost inventată o definiţie care încalcă logică formală- "spaţiul public închis"- şi s-a optat pentru o reglementare care, de departe, este ceea mai excesivă din Europa.

Concret, în viziunea iniţiatorilor amendamentelor care au trasformat legea în cea mai excesivă reglementare din Europa, "spaţiul public închis" este " orice spaţiu accesibil publicului sau destinat utilizării colective, indiferent de formă de proprietate ori de dreptul de acces, care are un acoperiş, plafon saypu tavan şi care este delimitat de cel puţin doi pereţi, indiferent de natură acestora sau de caracterul temporar sau permanent". Practic nu doar spaţiile închise sunt "spaţii publice închise", ci şi orice terasă acoperită, situată limitrof unei costructii- cum sunt marea majoritate a teraselor, care este prevăzută- chiar şi temporar, pe timp ploios, vânt sau viscol, cu perdele sau laterale de protecţie. În acest sens, precizez că în toate ţările Europei, fumatul este permis pe terasele care au maxim trei pereţi şi acoperiş, în perioada anotimpului răcoros terasele fiind dotate cu încălzitoare în tavan sau laterale.Reglementarea noastră însă permite doar un perete..În acest sens, nu doar pentru a ne alinia reglementărilor europene, ci şi pentru a nu sfida logică, apreciem că "spaţiul public închis" este spaţiul acoperit, delimitat de jur împrejur de pereţi şi nicidecum spaţiul delimitat de doi sau chiar trei pereţi..

Tot în viziunea iniţiatorilor amendamentelor adoptate- în opinia noastră pripit, singurele două excepţii care permit fumatul în "spaţiul public închis" sunt celulele pentru deţinuţi din penitenciarele de maximă siguranţă şi "camerele special amenajate, exclusiv în zona de tranzit a aeroporturilor internaţionale.." cu respectarea condiţilor expres prevăzute la art 3 alin 2 lit a-e.Cum scopul principal declarat al reglementării este acela de a proteja nefumătorii de nocivitatea fumului de ţigară- inhalat că fumători pasivi- şi respectiv acela de a preveni şi combate efectele fumatului, se ridică unele întrebări:

1) Care este diferenţa între o camera special amenajată, care respectă condiţiile prevăzute la art 3 alin 2 lit a-e situată "exclusiv în zona de tranzit a aeroporturilor internaţionale" şi o camera specială similară situată în afară aeroporturilor internaţionale?

2) Este sau nu un apartament locuit de o familie sau de mai mulţi colocatari un "spaţiu public închis", având în vedere definiţia " orice spaţiu...sau destinat utilizării colective, indiferent de formă de proprietate ori de dreptul de acces, care are un acoperiş, plafon sau tavan şi care este delimitat de cel puţin doi pereţi.."? Cum apologeţii definiţiei au susţinut public că apartamentele nu sunt spaţii publice închise, îmi permit să întreb: de ce? În temeiul a ce..

3) Vorbind de prevenţie, întreb: este un bun exemplu pentru minori ipoteza - extrem de probabilă după intrarea în vigoare a legii, în care minorii în drum spre şcoală sau dinspre şcoală să vadă grupuri de fumători care fumează în grup, în faţă imobilului în care lucrează? Mai ales iarnă, la - 20 de grade Celsius..Nu vor putea înţelege că ţigară este atât de bună încât merită înfruntarea gerului?

4) Am înţeles, de la apologeţii excesivei reglementări, că dreptul la a dispune de propria persoană nu e un drept, motiv pentru care fumătorii nu au niciun drept..Atâta vreme însă cât comercializarea tutunului nu doar că e permisă, ci este şi o importantă sursă a bugetului de stat, nu este o ipocrizie să interzici fumatul până şi pe o terasă?

Faţă de cele arătate, reiterandu-mi tot respectul faţă de nefumători, respectându-le dreptul la sănătate, mediu sănătos şi la a nu inhala pasiv noxele emise de ţigări, cred că fumatul trebuie permis acolo unde nu impietează asupra drepturilor nefumătorilor. Respectiv pe terase, în propria locuinţa şi în camere special amenajate care respectă condiţiile expres prevăzute la art 3 alin 2 lit a-e...Care pot există şi în afară aeroporturilor internaţionale..Totodată, mai cred că nu-i poţi interzice fumătorului să asocieze la ţigare o cafea, o ciocolată caldă sau o răcoritoare..Livrate de un automat..Altfel vor răsării clădirile rotunde...

Va doresc tuturor- nefumători sau fumători, o zi făină! De mâine, dimineţi faine vor avea în special primii..."