Desenele animate și pofta de mâncare

Un personaj preferat, dintr-un desen animat poate deveni model de comportament... culinar pentru cei mici FOTO: SHUTTERSTOCK
Autor: | | 0 Comentarii | 410 Vizualizari

Ar putea influența desenele animate pofta de mâncare a copilului? Poate părea o glumă, dar, da, li se face foame și cer mâncare, chiar dacă au luat masa cu puțin înainte de vizionare

Copilul stă în fața televizorului sau a computerului și se uită la desene animate. O activitate relativ normală și nevinovată. Dar, iată, că apare un personaj care este obsedat de mâncare, de paste, de pizza, de sendvișuri. Trăiește ca să mănânce. Copilul reacționează: spune că îi este foame. Chiar dacă a mâncat nu cu mult timp în urmă. Desenele animate sau filmele pot avea aceleași efecte ca și publicitatea. Despre aceste efecte am discutat cu doi specialiști, un nutriționist și un psiholog.

Neuromarketing

Dr. Anamaria Iulian, nu triționist, ne avertizează: „Copii sau adulți, suntem zilnic bombardați cu o mulțime de spoturi publicitare referitoare la produsele alimentare, produse prezentate din ce în ce mai rafinat. Reclame sofisticate, emisiuni pentru copii sau adulți, filme sau desene animate, toate pot fi concepute pentru a crea «consumatorului » de televiziune senzația de energie, stare de bine, vitalitate și tinerețe, dezirabile pentru noi toți”.

Este o știință: neuromarketingul, care studiază impactul pe care îl au reclamele asupra creierului în ceea ce privește afectele, emoțiile, fixa rea, memorizarea și comportamentul submisiv al cumpărătorului… „Zonele creierului capabile să inducă un comportament orientat sunt studiate intens, elaborându- se apoi, discret, metode de condiționare și manipulare eficace. Suntem atrași de la naștere de hrană grasă, dulce și sărată, de aceea sunt scoase pe piață produse care să delecteze aceste simțuri și, astfel, alimentele devin onctuoase, pline de substanțe care potențează gustul, grăsimi «trans», glucide rafinate în cantitate mare, arome, conservanți, coloranți și alți aditivi”, mai adaugă nu triționistul.

Dr. Anamaria Iulian spune și că „indiferent dacă vorbim despre spoturi pu blicitare, emisiuni culinare sau desene animate, un «spectator» avizat va ști întotdeauna să facă alegeri sănătoase pentru el și familia lui, atât din punct de vedere nutrițional cât și kilocaloric”.

Alftel, „creierul nostru devine «fascinat» de povestea care se derulează «sub ochii lui» și uită că a mai mâncat sau cât a mâncat, dorindu-și să mai mănânce… continuu…”.

Supraalimentație

Psihologul Cristina Mihaela Zaharia vorbește despre capcana stimulilor vizuali:

„Utilizarea televizorului în timpul meselor, este calea cea mai scurtă către o supraalimentație necorespunzătoare. Atât în cazul copiilor, cât și al adulților, ronțăitul în fața televizorului este cel mai scurt drum către kilogramele în plus. Mai mult decât atât... întâlnim de 10 ori mai des în programele Tv (filme/reclame/ etc) imagini tentante cu produse fast food, în detrimentul imaginilor care conțin nutrienți sănătoși”.

Să nu uităm, ne spune psihologul, că privitul la Tv este o activitate care încurajează sedentarismul și poate duce inclusiv la obezitate infantilă. Apoi, întârzie dezvoltarea motorie a copilului, dezvoltarea limbajului și duce la performanțe scăzute la școală. „Copiii care locuiesc în orașe mari tind să aibă o greutate mai mare decât cei care locuiesc în orașe mici sau în regiunile rurale. Acest trend pare să aibă legătură cu faptul că în orașele mari există o mulțime de restaurante fast food”, adaugă psihologul. Până nu demult, un copil de opt-nouă ani își dorea o bicicletă; astăzi, copiii își doresc un computer sau un PlayStation. Dacă cei mici au acces la televizor și nu putem controla toți stimulii vizuali pe care emisiunile de larg consum le oferă, cel puțin putem deveni mult mai radicali în fața „poftelor” lor.

Foamea emoțională

Copiii, urmărind emisiunile tv, intră în poveste și vor să facă precum personajul preferat. Mai apare, însă, încă o problemă: asimilăm anumite mâncăruri cu dragostea, cu moștenirea din familie. Și atunci devenim și mai pofticioși.


FOTO: Rețetele de familie sunt foarte periculoase tocmai din cauza mesajului emoțional pe care îl conțin FOTO: RĂZVAN VĂLCĂNEANȚU



Moștenire

„Astfel, foamea noastră emoțională, hormonală, obsesiv-compulsivă, hedonistă, de stress sau de oboseală – raportați-vă la toate aceste «etichete» ca la ceva care, explicându-ți un comportament, nu face altceva decât să-l perpetueze. În sfârșit, foamea noastră ancestrală și de toate zilele este acum ridicată la rang de ritual, dobândește valențe de celebrare și sacralizare, deculpabilizând spectatorul/consumatorul și îndemnându- l să consume produse ce promit a fi delicioase și dătătoare de extaz culinar, deși sunt doar pline de grăsimi, glucide rafinate, sare, arome «naturale» și am putea continua…”, ne explică anumite comportamente nutriționistul Anamaria Iulian.

Concluzia? Cei doi specialiști ne dau aceleași sfaturi: ne educăm pe noi, educăm copilul, avem grijă la ce se uită, îl hrănim sănătos și mâncăm împreună la masă. Nu în fața televizorului, chiar dacă pe ecran ar rula un desen animat preferat al celui mic.




Alte articole din categoria: Sănătate

evz.ro
libertatea.ro
rtv.net
wowbiz.ro
b1.ro
ziare.com
unica.ro
fanatik.ro

LASA UN COMENTARIU

Caractere ramase: 1000

CITEŞTE Şi