PUBLICAȚIILE NOASTRE:

Invitaţii evz

Despre bucuriile universitare ale vieții | DISTANȚE, DEMONI, AVENTURI

Autor: | | 6 Comentarii | 2285 Vizualizari
Bogdan Suceavă
De ce am venit pe lume? Ca să aducem bucurii celor cu care ne întâlnim, sau ca să-i pedepsim cum se cuvine pentru neajunsul de a se fi născut?

 Nici n-aș visa să dau un răspuns acestor întrebări. Am, în schimb, o poveste. În vara lui 2014 m-am întors pentru o conferință de geometrie la Universitatea București. Evenimentul avea loc într-unul dintre amfiteatrele unde în urmă cu două decenii fusesem student. În audiență se aflau universitari de pe trei continente, alături de doctoranzi români. Am prezentat o idee pe care o studiasem împreună cu un grup de studenți din California, și care, între timp, devenise substanța unei lucrări publicate într-un jurnal de cercetare nord-american. Problema fusese gândită pentru a fi cât mai accesibilă studenților mei, pentru a-i face să fie interesați, să se apropie de subiect cu interes și pasiune. Dacă lucrezi într-un domeniu de cercetare cu o vechime de 300 de ani, nu-i ușor deloc să găsești întrebări atât de fundamentale încât să poată deveni teme de investigație accesibile studenților. După prezentarea mea, unul dintre foștii mei colegi bucureșteni mi-a spus aparte: „Nu mi-a plăcut problema despre care ai vorbit.“ „Cum așa?“ am zis eu. „E accesibilă, aduce idei noi, dă de lucru celor interesați să studieze idei similare. E o deschidere.“ „Tocmai asta e,“ mi-a zis fostul coleg bucureștean, „teme ca asta nu diferențiază oamenii. Mie-mi plac problemele dincolo de care nu trec decât cei puțini, cei cu chemare. Caut probleme care să-i trieze pe cei care merită să facă cercetare.“ Am răspuns așa: „Acelea sunt probleme bune pentru doctoranzi. Când lucrăm cu teme de cercetare la nivel introductiv, căutăm idei care să trezească în omul tânăr pasiunea, care să-l atragă și să-l bucure mai mult decât un joc video.“ Ideea mea nu a fost deloc bine primită de exigentul meu interlocutor, pentru că la București rădăcini adânci are ideea că misia fundamentală a universitarului e să alunge nechemații, așa cum Sf. Petru lasă drepții înăuntru, în timp ce intrușii sunt expediați spre focul cel veșnic. Cu mentalitatea asta se scriu manuale, se gândesc programe școlare, se trăiește viața. De partea cealaltă a Atlanticului, lumea universitară muncește din greu ca să atragă tinerii spre discipline de substanță, să identifice idei care transformă adolescenții în profesioniști pasionați. Din ce complexe lăuntrice vine ideea de a-i despărți pe drepți de ceilalți? Nu-i triază oare viața îndeajuns, cu probleme personale, cu dificultăți economice, cu necazuri ca de lumea a treia poleite ca de lumea-ntâi? Cum e mai bine, să atragi omul tânăr spre disciplina ta, investind imaginație și dăruindu-i bucuria de a lucra cu pasiune, sau spunând devreme tânărului aspirant că nu-i la fel de dăruit ca Mozart?

Opiniile exprimate în paginile ziarului aparțin autorilor.



Tag-uri: demoni, aventuri, universitatea bucuresti, bucuresti, Mozart
În lipsa unui acord scris din partea Evenimentul Zilei, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Despre bucuriile universitare ale vieții | DISTANȚE, DEMONI, AVENTURI.




SPUNE-TI PAREREAAcum poti comenta si prin intermediul contului de facebook. DETALII >>
Cele mai distribuite articole similare

Libertatea

RTV

B1

Ziare.com

Unica

Capital

Fanatik

Alte articole EVZ pe aceeasi tema

spune-ti parerea Acum poti comenta si prin intermediul contului de facebook. DETALII >>





Pentru a instaura un cadru civilizat de discuţii, de eliminare a "postacilor" de partid sau a celor plătiţi ca să blocheze un articol civilizat, am adoptat următoarele soluţii, în privinţa comentariilor:
  • 1) Moderarea comentariilor lăsate în formularul de la finalul articolelor o dată la o oră – în acest caz, comentariile nu vor apărea instant.
  • 2) Postarea instant a comentariilor lăsate prin intermediul contului de facebook – în acest caz comentariile vor fi postate imediat. Puteţi să vă faceţi cont de Facebook aici.
Orice critică este acceptată pe site-ul evz.ro, cu condiţia păstrării unui limbaj civilizat, toate aceste măsuri fiind şi în sprijinul celor interesaţi să-şi expună punctele de vedere fără a mai fi hărţuiţi.
Sperăm că veţi înţelege adevărata valoare a demersului evz.ro şi vă veţi asuma responsabilitatea alături de noi.

LASA UN COMENTARIU

Caractere ramase: 1000

NOTA: Va rugam sa comentati la obiect, legat de continutul prezentat in material. Orice deviere in afara subiectului, folosirea de cuvinte obscene, atacuri la persoana autorului (autorilor) materialului, afisarea de anunturi publicitare, precum si jigniri, trivialitati, injurii aduse celorlalti cititori care au scris un comentariu se va sanctiona prin cenzurarea partiala a comentariului, stergerea integrala sau chiar interzicerea dreptului de a posta, prin blocarea IP-ului folosit. Site-ul EVZ.ro nu raspunde pentru opiniile postate in rubrica de comentarii, responsabilitatea formularii acestora revine integral autorului comentariului.

CITEŞTE Şi