Editura Evenimentul si Capital

Despre făptura deplin teafără la minte | DISTANȚE, DEMONI, AVENTURI

Bogdan Suceavă
Autor: | | 1 Comentarii | 394 Vizualizari

În fiecare vară recitesc Craii de Curtea-Veche a lui Mateiu Caragiale, o carte care ascunde mii de sensuri și interpretări subtile.

Citesc cu mare interes tot ceea ce ține de familia Caragiale și, din fericire, există o întreagă bibliotecă despre I. L. Caragiale și extraordinarul său fiu, autorul Crailor. Privirea profund critică pe care tatăl a avut-o asupra clasei politice românești din epocă a trecut, cu nuanțe care țin de experiența personală, și în viziunea fiului. Să ne aplecăm asupra unui scurt fragment din Craii de Curtea-Veche, fragment care pare să ne spună foarte mult: „Bucureștii rămăsese credincioși vechei sale datini de stricăciune; la fiece pas ne aminteam că suntem la porţile Răsăritului. Și totuși, desfrâul mă uimi mai puţin decât descreerarea ce domnea în toate rândurile; mărturisesc că nu mă așteptam să văd dospind țicneli atât de numeroase și de felurite, să întâlnesc atâta nebunime slobodă. Cum nu-mi fu dat să găsesc mai pe nimeni la care, mai curând sau mai târziu, să nu se dea pe față vreo meteahnă, pe care, pe neașteptate, să nu-l aud aiurând, la sfârșit pierdui nădejdea să cunosc, în carne și oase, făptură omenească pe deplin teafără la minte.” E oare meritat acest pasaj? Poate naratorul lui Mateiu Caragiale e nedrept cu Bucureștii. Să ne gândim. Cum ar fi ca un candidat la Președinție să se bucure de victorie în public, cu mulți martori, înainte ca numărătoarea să fie gata? Cum ar fi ca un jurnalist de oarecare audiență să se declare fost agent acoperit al serviciilor secrete? Cum ar fi ca președintele în funcție al României să se refere la o jurnalistă drept „țigancă împuțită“? Cum ar fi ca un ministru de externe să arate lumii o hartă a Franței colorată în tricolorul german, cu aerul inocent cu care ar oferi lumii o floare? Cum ar fi ca un critic literar să laude poezia ineptă a prim-ministrului în funcție? Cum ar fi ca ditamai senatorul, autor de cărți de literatură, să tremure rugându-se în Parlament, în timp ce soarta lui se decide la vot? Exemplele nu sunt puține, și la un moment dat se pot însuma într-un principiu, foarte bine enunțat de pasajul mai sus amintit. Poate că dorința cea mai secretă a fiecăruia dintre noi, cei crescuți și educați în cultura română, ar fi să producem cât mai puține acte ce cad în categoria dezvăluitelor „metehne“, adică a acelor scene încadrabile în excese de comportament. Cum ar fi o viață în care să ne propunem să nu producem scene penibile? Firește, ar fi o existență mult mai puțin pasionantă, mai lipsită de anecdotică, mai fadă. Lumea românească păstrează o originalitate a extravaganței care nu ține de minusurile sistemului democratic, ci de lipsa de autocontrol individual, de educație elementară, uneori și de stil. Astfel, la aproape un veac distanță de când acest pasaj a fost scris, Mateiu ne invită la reflecție.

Opiniile exprimate în paginile ziarului aparțin autorilor




Alte articole din categoria: Invitaţii evz

evz.ro
libertatea.ro
rtv.net
wowbiz.ro
b1.ro
cancan.ro
ziare.com
unica.ro
fanatik.ro
dcnews.ro

LASA UN COMENTARIU

Caractere ramase: 1000

CITEŞTE Şi
Nume: Prenume: Varsta: Email: Localitate: Judet: Telefon:


Sex: M / F




FACEBOOK
evz.ro

Articole salvate