Nenorocitul ăla de comunism a produs şi ceva bun.
A produs valori. Oameni valoroşi. Medici, artişti, regizori, actori, pictori, profesori, scriitori. Generaţiile de azi, de la 35 de ani în sus, îi au ca repere, îi apreciază şi îi respectă. Şi plâng ori de câte ori dispare câte unul dintre ei, ştiind că lasă în urma lor un mare gol. Deseori, cei mai tineri află doar atunci despre cât de mult au dat aceşti oameni societăţii.
Săptămâna trecută s-a stins un medic de excepţie pe care l-am cunoscut după decembrie 89, despre care în anii 1991 şi 1992 am scris de câteva ori. Revoluţiona sistemul sanitar. Doctorul Alexandru Ioan Bucur de la Spitalul de Urgenţă Floreasca a fost parcă frate cu medicul Alexandru Pesamosca prin concepţia de a-şi închina viaţa şi profesia pacienţilor şi spitalului în care au lucrat. Pentru ei „acasă” era biroul cu pat din spital, iar familia doar o oază, ce a devenit un fel de himeră, la un moment dat.
Doctorul Bucur a făcut „revoluţia” în Spitalul de Urgenţă, îngrijind răniţi, notând, fotografiind, punând întrebări. Aşa se numea, în decembrie 89: Spitalul de Urgenţă! Simplu, fără apendicele „Floreasca” în titulatură. Era unicul spital unde salvările aduceau răniţii din accidentele de circulaţie, oamenii căzuţi pe stradă şi tot ce însemna urgenţe medicale, aşa că numele stăzii nu-şi avea rostul pentru identificare. Apoi, la începuturile anilor 90, când medicul Alexandru Ioan Bucur fusese numit director, l-a transformat în ceva ce semăna cu adevărat cu un spital de urgenţă. A fost primul din Bucureşti cu acest rang. Noi, ziariştii îi călcam pragul des, în căutare de subiecte. Domnul Bucur ne povestea despre răniţii de la revoluţie, despre „teroriştii” care au fost aduşi în acele zile la „Urgenţă”, despre confuziile făcute. Era o enciclopedie omul acesta şi te copleşea cu cât de multe ştie din toate domeniile! El şi cu doctorul Dan Mircea Enescu de la spitalul „Grigore Alexandrescu” (acum managerul acestui spital) n-aveau probleme cu boschetarii sau cu copiii scoşi de poliţişti de prin canale. Nu-i respingeau. Pentru o zi-două-trei îi trasformau în oameni şi le tratau bolile. Plecau însă din nou în stradă, iar noi, reporterii, îi reîntâlneam la următoarea razie.
Ne puteți urmări și pe Google News
După modelul spitalului doctorului Bucur, un ministru al Sănătăţii a decis să transforme alte câteva unităţi. Aşa au apărut celelalte spitale de urgenţă în Capitală – Universitar, Pantelimon, Elias etc – şi, pentru diferenţiere, a apărut acel „Floreasca” în sigla clinicii, lucru care-l enerva teribil pe director. Era certăreţ domnul Bucur cu „organele de partid şi de stat” de la care trebuia să cerşească fonduri pentru re-construcţia spitalului. Studia ca un inginer planurile arhitecţilor şi îmi arăta cum se va face în aripa x sau y pentru ca să reziste la un cutremur de peste 7 grade.
O poveste fascinantă a fost şi descoperirea bisericii, când s-a reconstruit aripa nouă a spitalului. Lăcaşul fusese ascuns pe vremea comuniştilor. Prin 1996-97, muncitorii au găsit o frescă în spatele unor pereţi falşi, ce delimitau un micuţ magazin de incintă pentru pacienţi. Directorul Bucur a refăcut bisericuţa. Şi an de an, până în 2004 cât a stat la conducerea spitalului, a tot „remenajat” locul care-i devenise casă.
Cum ar putea sta pe acelaşi palier acest medic chirurg şi director cu medicii arestaţi de la Spitalul de Chirurgie plastică şi reparatorie care ne-au furat banii de asigurari pentru a-şi umfla ei conturile? Nu au pus implanturi mamare unor femei mutilate de cancer, ci unora nemulţumite de mama-natură. Doctorii ăştia aveau zeci şi sute de mii de euro în conturi sau în sertare, obţinuţi de la pacienţi. N-ar fi făcut nimic gratuit nici pentru spital, nici pentru oameni. Foloseau spitalul de stat pentru a spori profitul clinicilor lor private. Niciunul din ei nu cred să-i fi cunoscut pe chirurgii Bucur, Pesamosca, Dan Enescu, Sorin Oprescu, Monica Pop sau soţii Grasu de la Salvare, precum şi pe mulţi alţi medici care şi-au dat sau îşi dau o parte din viaţă pentru a-şi face meseria la nivelul jurământului lui Hypocrat. Ei sunt acei oameni valoroşi care din nimic au făcut performanţă în medicină.
Recomandările noastre
