„Destine Artistice, Țipoia și Tzipoia”. Rezistența prin cultură

Emil Ene, Monica Andronic, Sever Voinescu, George Tzipoia FOTO: RĂZVAN VĂLCĂNEANȚU
Autor: | | 0 Comentarii | 266 Vizualizari

Galeria Romană invită iubitorii artei plastice să viziteze o expoziție de excepție, o expozițieeveniment: o mică lecție de istorie a artei

Tatăl și fiul, într-o expoziție aniversară: „Destine Artistice, Țipoia și Tzipoia”. Un eveniment emoționant, mai ales pentru cei care cunosc destinul uman, dar și pe cel artistic al familiei Țipoia. Lucrările lui Alexandru Țipoia sunt expuse alături de cele ale fiului său, George Tzipoia. Expoziția este dedicată memoriei lui Alexandru Țipoia și a operei sale de excepție, și este organizată în parteneriat cu Institutul Cultural Român.

„Arta este un exercițiu și un limbaj al tăcerii. Cuvintele ne îndepărtează de sensul profund inexplicabil al operei, în loc să ne apropie. Pentru ca arta lui să vorbească, pictorul trebuie să învețe să tacă”, spunea Alexandru Țipoia. Iar maestrul Paul Gherasim avea să sublinieze această naștere a artei lui Alexandru Țipoia din tăcerea sa în aprilie 1997, în primul album monografic „Alexandru Țipoia”, realizat de fiul artistului, maestrul George Tzipoia. „Ascultând-o, tăcerea vorbește; vorbesc lucrurile prin transparența vălului ce le acoperă. Într-o lume asurzită, aproape în întregime de zgomot, doar tăcerii îi mai rămâne, semnificativ, să vorbească prin subțirimea umbrei sale. Dar se cere și o ascuțime a auzului, a ascultării. În țesutul fin, nuanțat al tăcerii vorbitoare este și lumina dezvăluitoare a adâncului. Prin tăcerea lucrurilor, sufletul este acela care se destăinuie. Aceste gânduri au fost trezite de amintirea unuia dintre acei oameni, astăzi mai rari, bine așezați în tăcerea lucrului lor, pictorul Alexandru Țipoia.”



Dinastii artistice

Sever Voinescu, redactor șef al revistei Dilema Veche, a evocat viața lui Alexandru Țipoia, destinul său de proscris al regimului comunist, și mândria fiului său George Tzipoia, care a moștenit de la tatăl său talentul și o datorie de onoare: aceea de a lupta pentru înființarea Casei Memoriale „Alexandru Țipoia”, la București, marele vis al pictorului.

„Ador dinastiile artistice. Noi toți suntem fascinați de misterul genezei, pe cale de consecință suntem fascinați și de misterul eredității. Totdeauna ne întrebăm când vedem dinastii de artiști ce se întâmplă cum se transmite. Moștenirea, în general, este privită, pe deoparte, ca un privilegiu. Privilegiul vine întotdeauna cu repsonsabilitate și această expoziție este cea mai frumoasă expresie a acestei dualități între privilegiu și responsabilitate și felul în care domnul George Tzipoia înțelege să cultive, să fructifice și să transforme în discurs privilegiul și repsonsabilitatea de a fi fiul lui Alexandru Țipoia”, a spus Sever Voinescu.

Un artist pentru istorie

Alexandru Țipoia are locul său în istoria artelor românești. „Este, deopotrivă, un artist și un destin. Toată lumea remarcă versatilitatea extraordinară a lui Alexandru Țipoia. Face, deopotrivă, și de o manieră excelentă, și cubism, și suprarealism, și clasic românesc; găsim și elemente de naivitate în lucrările lui, face și non-figurativ, face și portretistică. În portretistifcă veți găsi în această expoziție lucruri care vă duc cu gândul la Durrer, ca și lucruri care vă duc cu gândul la postimpresioniști”. Sever Voinescu remarca o capacitate extraordinară a lui Alexandru Țipoia de „a se exprima în limbaje aparent atât de diferite, cu totul și cu totul remarcabilă, și, aș spune, într-o oarecare măsură, cel puțin în generația lui, cu adevărat unică”.

Alexandru Țipoia

1914-1993. Este unul dintre cei mai importanți artiști români ai generației sale. Artist-pictor complex, exhaustiv, având o atracție specială pentru desen, a lucrat, de asemenea, sculptură, gravură, tapiserie, broderie, restaurare de pictură murală în biserici monumente istorice, frescă religioasă, ceramică, mozaic, artă decorativă. A fost „un proscris” al regimului comunist.



George Tzipoia

Fiul pictorului Alexandru Țipoia, născut la 6 mai 1945, în București. Este absolvent al Institutului de Arte Plastice din 1967, la clasa profesorului Traian Brădean. Are numeroase participări la expoziții colective și o serie de expoziții personale la Geneva. În 1982 s-a refugiat politic în Elveția. Stră-străbunicul său, Louis-Adolphe Leyvraz,a fondat la București colonia elvețiană.



Esențializare

Simboluri: aripi, înăl țime, sarcofag- spirituali zare, stele, dorințe, speran țe, crucifixe, spațiu crucificat, pergamente. Lucrările lui George Tzipoia nu îți satisfac doar nevoia estetică. Este o lume care te doare, care îți dă frământări, dureri, naște multe întrebări. Răspunsurile le poți găsi pe loc sau după mult timp de când o stea ți-a rănit retina cu un colț al său. Sau după ce o aripă de-a sa ți-a tremurat în suflet. Arta sa este „o neliniște în jurul căreia se organziează totul”. Un mister.



Temele

„Ceea ce face George Tzipoia est extrem de important, mai ales în relație, sau cel puțin această expoziție pune în relație cu ceea ce a făcut Alexandru Țipoia. Sigur că limbajul e diferit, modalitatea de exprimare plastică e total diferită, spunea Sever Voinescu. Mie îmi plac foarte mult câteva teme care revin recurent la George Tzipoia: tema sarcofagului, sarcofagul care vine din gerecește, înseamnă devorator de carne. Este, cu alte cuvinte, un instrument spre esențializare. Și faptul că sarcofagul se cuplează în menirea artistică a lui George Tzipoia cu crucifixul și, îndrăznesc eu să spun, cu aripa. Aceste forme pe mine m-au dus imediat cu gândul la felul în care pe pereții bisericilor bizantine sunt zugrăviți serafimii”.


FOTO: „Sarcofag”, „aripi”, „stele”, „crucificări” , simboluri puternic regăsite în opera maestrului George Tzipoia



Ei bine, „Toată această suită sarcofac- crucifx- aripă- dă un mesaj extrem de important pentru ce însemnă destinul nostru pe pământul ăsta”.

Un muzeu național de artă modernă

Alexandru Tzipoia, alături de alți mari artiști născuți în preajma Primului Război Mondial, constituie o generație de artiști care „abandonează anecdoticul, abandonează descriptivul, nu mai dă o mare atenție motivului și se concentrează pe limbaj. Este de fapt modernizarea artei românești”, remarca Sever Voinescu. Și ca o reparație morală și pentru artiși, dar și pentru români, în seara vernisajului s-a cerut înființarea unui muzeu național de artă modernă, artă care lipsește sau este slab reprezentată în muzeele de artă actuale.



Posteritate

George Tzipoia a vorbit, la rândul său, despre moștenire și datorie. „Tot ce facem facem cu gândul la posteritate. Întrun anumit sens, eu sunt ca un executor testamentar, pentru că tatăl meu ar fi vrut foarte mult să realizeze, încă din timpul vieții, casa memorială. Să lase posterității opera lui strânsă la un loc. Pentru că lucrurile nu sunt valoaroase decât când sunt împreună. Altfel, nu mai avem aceeași percepție a ansamblului unei vieți. În acea casă memorială s-ar fi văzut. Să vedem lucrările pe care le-a creat, în casa în care le-a creat. Începând din 1940 până la sfârșitul vieții, el nu a avaut atelier precum au avut artiștii binevăzuți de regim. El și-a lucrat toată opera în spațiul casei, care este destul de restrâns. Așa se explică, într-o oarecare măsură, și dimensiunile reduse ale lucrărilor sale. Nu a avut condițiile să se desfășoare”.



Mică istorie a artei românești

Pe 24 mai, la Galeria Romană nu doar s-a vernisat o expoziție. S-a făcut o istorie a artei românești. A acelei arte care s-a născut, a rezistat și a supraviețuit spre a ne bucura, în ciuda tuturor încercărilor la care a fost supusă. Iar Alexandru Țipoia a fost unul dintre artiștii români care, suferind nedreptățile regimului comunist, a rămas credincios artei sale. Unul dintre acei artiști care „nu se lăsau contaminați de cultura oficială, de propagandă, de abjecțiile care erau atunci oficial susținute, impuse, gustului public (...). Alexandru Țipoia reacționează din interiorul propriilor căutări estetice la toate aceste aberații. Nu vreau să foloses cuvinte mari, dar e ceva eroic în toată această atitudine a lui Alexandru Țipoia în fața vremurilor”, a concluzionat Sever Voinescu.






Alte articole din categoria: Cultură

evz.ro
libertatea.ro
rtv.net
wowbiz.ro
b1.ro
cancan.ro
ziare.com
unica.ro
fanatik.ro
dcnews.ro

LASA UN COMENTARIU

Caractere ramase: 1000

CITEŞTE Şi
FACEBOOK
evz.ro
loading...