Tuesday, 29 December 1998. 0 vizualizări, 0 comentarii, 0 voturi

1998, anul asezarilor politice timide

1998, anul asezarilor politice timideCriza declansata in primele luni ale acestui an in sinul coalitiei de la putere a facut ca majoritatea partidelor de pe scena politica, fie ele parlamentare sau nu, sa incerce realizare unor proiecte politice comune, prin fuziuni, coalitii sau aliante.Cu doar citeva exceptii, in care ori un partid puternic a absorbit alte formatiuni minuscule ori au fuzionat citeva formatiuni mici, acest lucru nu a putut fi realizat. Desi in faza initiala a negocierilor liderii partidelor care-si manifestau intentia de a fuziona declarau ca, o data ce formatiunile lor promoveaza aceeasi ideologie nu mai ramin de rezolvat decit  "chestiuni tehnice" - nume, sigla, membrii din noua conducere - evolutia ulterioara a lucrurilor a demonstrat ca punctele ideologice "comune" sint, in realitate, destul de departate.ApR si PSDR, doua partide social-democrate, au inceput primele negocieri de fuziune in vara, dupa ce organizatiile judetene ale celor doua formatiuni au sustinut impreuna o conferinta de presa. Incheierea unui acord de cooperare parlamentara, precum si declaratiile lui Sergiu Cunescu, in care arata motivele apropierii de ApR au ridicat, la vremea respectiva, semne de intrebare asupra viitorului USD, in care partenerul PSDR era Partidul Democrat.Conditia pusa de ApR pentru realizarea fuziunii era iesirea PSDR de la guvernare si trecerea noii formatiuni in opozitie. Cu toate ca liderii PSDR au respins aceasta pretentie, Consiliul National al PSDR s-a pronuntat in favoarea fuziunii si, implicit, a iesirii PSDR de la guvernare.Motivele neintelegerilor par a fi determinate de participarea PSDR la guvernare si de ineficienta masurilor de protectie sociala promovate de ministrul Athanasiu, capitolul protectie sociala fiind considerat un punct doctrinar comun celor doua formatiuni. Dupa o intrerupere a negocierilor de aproape o luna, timp in care partile se acuzau reciproc de esecul fuziunii, ajungindu-se pina la a acuza liderii politici de meschinarie pentru preocuparea lor obsesiva de a primi functii in noul partid, ApR si PSDR reiau discutiile fara a ajunge la vreun rezultat concret.Esecul fuziunii ApR-PSDR a fost determinat de refuzul PSDR de a iesi de la guvernare, dar si de faptul ca prestatia ministrului Alexandru Athanasiu in domeniul protectiei sociale nu a fost pe placul ApR. Pe de alta parte, nu trebuie uitat ca oricare dintre cele doua partide este prea slab pentru a intra singur in parlament si s-ar putea ca ambele sa-si caute parteneri mai puternici. Pentru moment insa, PSDR va coabita cu PD in cadrul USD, pentru a nu pierde locul din Internationala Socialista, care a conditionat, dupa cum sustine Sergiu Cunescu, prezenta fiecarei formatiuni de prezenta celeilalte. PDAR a absorbit in primavara, fara multe eforturi, Partidul Noua Romanie si Partidul Liberal Crestin, formatiunea rezultata luind numele de "Partidul National Roman", spre iritarea taranistilor, care, prin Ion Ratiu, l-au contestat in instanta, pina la urma, dind cistig de cauza noului partid. Artizanul acestor miscari este fostul sef al SRI, Virgil Magureanu, care, ulterior, a fost ales in functia de secretar general al PNR. Noul partid, poate si datorita reputatiei lui Magureanu, a lasat initial impresia ca va deveni in scurt timp o forta politica demna de luat in seama.Demersurile lui Magureanu pentru fuziune cu PUNR au ramas pina la urma in faza proiectelor nerealizate. Conducerea PUNR a preferat sa amine totul pina in preajma viitoarelor alegeri. Liderii PUNR au tinut cont ca o eventuala fuziune cu PNR, al carui nume a ajuns sa fie confundat cu cel al lui Magureanu, ar fi afectat imaginea de partid nationalist moderat, pe care PUNR a reusit sa si-o construiasca in ultimul timp. Virgil Magureanu a incercat apoi o apropiere de ApR, ale carui negocieri cu PSDR intrasera deja pe linie moarta, insa fara nici un succes.O fuziune care va decurge fara probleme pare a fi cea dintre fostii tovarasi din PS si PSM. Cele doua partide vor prezenta luna viitoare, propriilor membri, Statutul noii formatiuni, Platforma Program, sigla si semnul electoral.Tot atunci se va supune aprobarii si fuziunea. Noua formatiune se va numi Partidul Socialist Democrat. Prima fuziune reusita a acestui an a fost decisa spre sfirsitul lunii februarie, dupa ce Consiliul National al PNL a mandat Biroul Permanent sa inceapa negocierile pentru unificarea liberala. Dupa doar citeva zile, presedintele PNL, Mircea Ionescu-Quintus, a semnat impreuna cu Nicolae Manolescu protocolul fuziunii dintre PNL si Partidul Aliantei Civice (PAC). Comitetul executiv al Partidului Liberal (PL) a decis la inceputul lunii martie comasarea cu PNL, iar fuziunea propriu-zisa a fost finalizata o luna mai tirziu, dupa ce Consiliul National al PNL si-a dat aprobarea. Unificarea liberalilor a iscat inca de la inceput divergente de opinii intre Viorel Catarama si presedintele Mircea Ionescu-Quintus.In timp ce primul a lansat ideea infiintarii unei Federatii Liberale, ideea sustinuta si de liderul PL Nicolae Cerveni, Quintus a reusit sa-si imprumute punctul de vedere privind unificarea prin absorbtia formatiunilor liberale mai mici.O alta "fuziune" reusita, daca se poate numi asa, o reprezinta cea dintre PRM si Partidul Aliantei pentru Unitatea Romanilor (PAUR), formatiune desprinsa din PUNR si condusa de Gheorghe Funar. Gheorghe Funar, impreuna cu 40.000 de sustinatori, dupa cum sustine, au hotarit sa intre in PRM dupa ce instanta a refuzat sa inregistreze formatiunea lor politica.