„Dacă vă uitaţi la ce s-a întâmplat în campanie, lucrurile se îndreaptă în sensul acesta, adică trecerea printului în poziţia marginală. Vă dau doar un exemplu: „Gândul” a avut în unele zile şi 150.000 de accesări, ori tirajul ziarului este sub 20.000. Practic, puterea de transmisie mediatică a site-ului este mult mai mare. În România, pe print, nu poţi face profit cu un cotidian quality. Poate tabloidele fac profit, dar cele quality nu”, adaugă editorialistul de la „Gândul”.
Previzibilă era şi dispariţia unor ziare, în contextul crizei economice, multe dintre ele menţinute artificial până după alegeri, deşi înregistrau pierderi. „Dacă dispar unele ziare nu e nici mai bine, nici mai rău. Ceea ce se întâmplă în natură nu are conotaţii etice. Când un animal dispare în lupta dintre specii nu e bine sau rău, e natural. Se întâmplă”.„Decizia de investi sume enorme pentru promovare în „Adevărul” e o opţiune a d-lui Dinu Patriciu pentru print. Dar, repet, cotidianele quality nu fac profit în România”.
„Doar tabloidele au găsit soluţia ieşirii din criză”
Dincolo de problemele generale ale presei, cauzate fie de derapajele din periada campaniei electorale – aşa cum crede Mircea Toma, fie de decizii mai mult sau mai puţin inspirate ale patronilor lor, în perioada de criză se descurcă numai tabloidele, spun analiştii media. „Sorin Ovidiu Vîntu ia o decizie sănătoasă de business. În România, până acum, doar tabloidele au găsit o soluţie de creştere pe criză (şi puţin înaintea ei). Singurul titlu interesant creat în Realitatea-Caţavencu e din punctul meu de vedere "Money Express", dar e vorba de o revistă care trebuie să crească. În acest timp, online-ul de la Vîntu începe să obţină măcar succese de trafic”, spune Iulian Comănescu, analist media.
„Câr despre decizia de a investi în online, rămâne de văzut, desigur, dacă armata de oameni de la online-ul lui Vîntu va produce o marfă rentabilă. Veniturile din publicitate pe internet sunt comparativ foarte mici şi nu pot în general susţine o schemă de resurse umane comparabilă cu cea din presa clasică. Internetul tinde să fie şi o jucărie sau un debuşeu pentru grupurile clasice de media, care se văd incapabile să-şi stopeze declinul pe print. S-ar putea ca treaba asta să nu se închidă foarte bine pe profit & loss”, adaugă Comănescu.
Cei care au făcut carieră la gazetă nu rezistă asaltului mediilor electronice
Dincolo de derapajele care de etica jurnalistică, semnalate ca atare de organizaţiile de supraveghere a domeniului, specialiştii media remarcă şi o lipsă de creativitate care, la rândul ei, ar putea avea drept consecinţă scăderi de audienţă, dublată de o lipsă de soluţii în luptă cu mediile „rapide”, cum ar fi televiziunea sau mediul on-line.
„Presa scrisă nu reuşeşte să se adapteze noului context. Problema nu e doar de suport, hârtia, care e costisitor, ci şi de faptul că managerii editoriali nu sunt în stare, pur şi simplu, să se adapteze asaltului mediilor electronice. Am făcut o analiză pe primele pagini ale cotidienelor din lunea de după turul al doilea. Erau pur şi simplu stupide, vindeau aceeaşi ştire pe care publicul o văzuse la TV şi pe internet cu o seară înainte: procentele de la exit poll. Singurul ziar care a reuşit o abordare interesantă atunci e, curios, "Ziua". Acolo am văzut o tentativă de a lua în considerare scandalul pe care l-au făcut televiziunile pe tema fraudei, discutabilă din punctul de vedere al rigorii, dar în orice caz un pic mai mult decât se văzuse cu o zi înainte la TV. Sincer, nu înţeleg de ce cititorii ar trebui să dea bani pe aşa ceva. Eu unul n-am mai cumpărat un cotidian de hârtie de nu ştiu câte luni. În acest sens, nu trebuie să ne întrebăm care din ziarele româneşti va muri în următoarele luni, fiindcă ele sunt deja moarte”, spune Iulian Comănescu.
„Marele campion al luptei împotriva mogulilor şi-a pierdut credibilitatea”
Pe de altă parte, concesiile pe care anumite părţi ale presei le fac altor instanţe decât cea care ar trebui să-i fie „stăpân”, anume publicul, crează apatenţă către un stil care „nu se va schimba curând”.
„Din păcate, publicul consumă pe nemestecate tocmai acel gen de conţinut stigmatizat de organismele de control. Faimosul episod al casetei cu copilul a făcut o medie de rating de 9 puncte pe Realitatea TV. "La adversar", pe OTV, de exemplu, interviul cu Traian Băsescu a fost lider de audienţă pe late night. Spuneam pe presa.nu că presa, în mod tradiţional, lucrează pe două pieţe: a publicului şi a clienţilor din reclamă, marile multinaţionale. În România, se lucrează pentru vreo patru pieţe: se adaugă clienţii din zona instituţiilor de stat şi a partidelor politice, sub diferite forme, şi celelalte interese ale patronului.
Piaţa publicităţii de stat, a contractelor "de consultanţă" cu diverşi politicieni şi aşa mai departe nu se cunoaşte decât pe ici, pe colo (cazurile Ridzi, Udrea, Nemirschi, pisicile arătate moderatorilor de Traian Băsescu sau Adriana Săftoiu). Piaţa "influenţei" şi a avantajelor pe care patronul le obţine nu poate fi, pur şi simplu, cuantificată. Nu poţi trece profitul din celelalte business-uri ale patronului la rubrica respectivă a televiziunii, fiindcă celelalte business-uri produc la rândul lor valoare independent de asta. Cred că nici patronii de media şi altele n-ar putea cuantifica exact, deşi ei ştiu bine ce se află în conturile lor.
Acest stil de business nu se va schimba prea curând, cât timp publicul se va lăsa prins în joc. El cască ochii, se indignează, după care votează. Alegerile parlamentare şi cele prezidenţiale s-au decalat, deci piaţa politică e în expansiune, faţă de 1992-2004, când circul se petrecea odată la patru ani.
Partea proastă e că Traian Băsescu, marele campion al luptei împotriva mogulilor, şi-a pierdut credibilitatea folosind cu obstinaţie talk-show-ul lui Radu Moraru şi posturile pedelistului Silviu Prigoană în campanie. Pe de altă parte, nu a furnizat argumente punctuale pentru teza "mogulii acaparează România prin grupurile media", ci numai enunţuri generale. Circulă tot felul de tâmpenii pe piaţă, gen "Vîntu a făcut Realitatea TV din banii de la FNI". Nu e FNI, e Petrom Service. Şi mai curând a luat decât a dat”, spune Iulian Comănescu.
CITIŢI ŞI:
Imperiul lui Vîntu se clatină
Care-i peştele cel mare în presa românească?
EDITORIALUL EVZ: Falimentul celor care îşi bat joc de cititori
Mircea Toma: Presa, agent electoral făţiş în campanie
Spune-ţi părerea!
Nici un mesaj postat până acum