A dat matematica pe vin

Românii cred că nu au nevoie de ajutor

În ţară, acasă, lucrurile stau cu totul altfel, în primul rând pentru că oamenii nu sunt obişnuiţi cu vinul şi cu atât mai puţin cu prezenţa unui somelier. „În România, de multe ori, clienţii nu merg pe mâna noastră, pentru că nu au mai văzut sticla în supermarket. Or, în general, în restaurantele care se respectă nu prea sunt vinuri de supermarket. Impresia pe care mi-a lăsat-o scurta experienţă în ţară este că românii vor să demonstreze că ei ştiu mai bine şi nu au nevoie de ajutor. Nu generalizez, dar există aceste tendinţ e“, spune tânăra brunetă.

I s-a întâmplat, desigur - oarecum uşor de închipuit - să audă şi răutăţi de genul „vine fata cu breloc la gât să ne servească“. Dacă în Franţa tinerii sunt foarte curioşi şi doresc să descopere vinuri noi, ai noştri beau foarte mult cola, uneori combinată cu vin.

Cifrele şi „Parfumul“

Tot dumneata, domnule, ţi-ai fi imaginat că mintea care-ţi toarnă poveşti despre senzaţia vinului în gură, despre arome şi mirosuri a fost, până nu de mult, guvernată de cifre şi calcule matematice?

Dintr-o ambiţie, Iulia a ajuns student inginer la INSA Lyon şi, mai târziu, şi-a luat licenţa în matematici la Universitatea Lyon 1. „Îmi plăcea literatura, iar un coleg mi-a spus că e normal, că doar matematica este rezervată băieţilor. Am vrut să-i demonstrez că nu e aşa!“.

I-a demonstrat, dar, mai apoi, a renunţat la cifre pentru simţ, tot dintr-o întâmplare: „În Franţa, am mâncat la restaurant în 70% dintre cazuri, iar vinul este indispensabil. Chiar şi legislaţia rutieră este mai permisivă, acceptând două pahare cu vin. Vinul este văzut, ca şi în Italia ori Spania, ca un aliment. La începutul anului trecut am întâlnit un somelier laureat al unui concurs naţional, care mi-a povestit experienţa lui din finală. Atunci i-am spus tatălui meu că vreau să devin somelier“.

Au urmat ore de studiu, zeci de cărţi citite, nenumărate concursuri şi, în final, diploma de somelier a statului francez. Cine i-a învăţat mintea să reţină mirosuri şi nu cifre? Cartea semnată de Suskind, „Parfumul“. „Am citit-o de nenumărate ori; ea a contribuit la îndrăgostirea mea de gust şi miros“, zâmbeşte Iulia.

„Nu se insistă pe acordurile cu bucătăria locală“

După ce a făcut cunoştinţă cu vinurile din Franţa, românca s-a întors acasă ca să le „înveţe“ şi pe cele româneşti. A întâlnit o serie de oameni pasionaţi din lumea vinului şi a câştigat locul doi la Trofeul Someleriei.

Este şi dezamăgită când vede, în restaurante, că listele de vinuri sunt de multe ori prost redactate şi lipsite de originalitate sau chiar foarte sărace şi neadaptate tipului de bucătărie practicat.

„La noi nu se insistă pe vinurile locale din regiunea respectivă, nici pe acordurile fericite cu bucătăria locală. Apoi, în ceea ce priveşte regulile de debuşonare, se fac greşeli evidente, care pot dăuna chiar calităţii vinului. Servirea nu pune probleme, dar paharele sunt de multe ori inadaptate. În toate cazurile, vorbesc despre restaurantele fără somelier“, spune Iulia.

Vinul este doar un capitol din viaţa „aromată“ a Iuliei. „Îmi place abstractul, îmi place gustul, imi place să inventez gusturi prin mâncăruri ştiute doar de mine“, îşi încheie tânara povestea. Parfumul ei preferat este „Roma“, al Laurei Biagiotti. „În ambele variante: masculin şi feminin.“

"În România, de multe ori, clienţii nu merg pe mâna noastră pentru că nu au mai văzut sticla în supermarket. Or, în general, în restaurantele care se respectă nu prea sunt vinuri de supermarket.", Iulia Goşea, somelier

RECOMANDĂRI DE SĂRBĂTORI

Vinul roşu merge la friptura de porc, nu şi la caltaboşi

Băutura aperitivă prin excelenţă rămâne Champagne, caracterizată prin bule fine şi aciditate plăcută, care generează apetitul. Replica fericită a nobilului produs, pe meleag autohton, este Spumantul, elaborat în multiple variante la Pivniţele Rhein Azuga.

Pentru mesele festive de Sărbători, Iulia recomandă un Rhein Brut Imperial, apreciat simplu, ca atare, sau în compania icrelor negre. Pentru adepţii platourilor de mezeluri - un spumant roşu sec, cupaj de Merlot sau Pinot Noir, ce poate înlocui cu succes un Lambrusco.

Atenţie la caltaboşi şi tobe, şoricul afumat sau slăninuţa fragedă, spre a nu cădea în capcana vinului roşu! „Un Chardonnay fără maturare la baric, dar cu ceva corp este perechea ideală. Pentru cei care optează pentru un platou de fructe de mare potrivit ar fi Sauvignon-ul Blanc crocant şi revigorant. Iar pentru gustările reci, pe bază de legume şi sosuri, putem face apel la un vin alb sec, semi-aromatic şi cu o frumoasă prospeţime“, punctează Iulia.

Ca vin din soi autohton, vă „prescrie“ Feteasca albă „vinificată cu simţul răspunderii“. Pentru cei care includ în meniu tradiţionalele sarmale, propune Riesling - mai ales cel german - sau un Pinot Grigio savuros. Se poate încerca şi un Rhein Rose spumant.

Fără lămâie la peşte

Peştele, în funcţie de modul de preparare poate cere, fie un vin alb revigorant, fie unul corpolent. Se poate asocia chiar şi unui vin roşu lejer şi fructat, mai ales dacă a fost utilizat în preparare, e de părere specialista. „Trebuie ţinut seama de textura peştelui, de prezenţa sau nu a sosului, de natura lui şi, în final, de garnitură. Nu stoarceţi multă lămâie deasupra peştelui, sau chiar deloc, întrucât este un veritabil inamic al vinului“, recomandă Iulia.

De asemenea, vă îndeamnă să încercaţi să uitaţi de salata care acompaniază mâncarea, deoarece oţetul, dressingul, dar şi crudităţile lovesc inevitabil vinul. Dacă felul de bază este un preparat din carne de porc, aşa cum se obişnuieşte de Crăciun, la români, cel mai potrivit este un vin roşu cu mult fruct. O Fetească Neagră concentrată poate fi o alegere bună!

Pentru platoul de brânzeturi încercaţi un vin de Porto şi acompaniaţi totul cu dulceaţă de smochine şi o chiflă cu nuci! Atenţie la brânzeturile foarte pregnante la nivel olfactiv pentru că pot dăuna vinului!

Spumant-demisec la desert

Desertul meselor de Sărbători va aduce vinuri licoroase, din soiuri aromate, asemenea muscatului. Acestea acompaniază în special dulciurile care prezintă în componenţă fructe galbene în sirop şi stafide.

„Vinul de tip Porto poate să acompanieze deserturile pe bază de ciocolată. Trebuie uitat acordul desert-spumant! Aciditatea şi efervescenţa nu pot fi niciodată partenere ale desertului opulent şi mai ales ale ciocolatei“, sparge obişnuinţa Iulia.

„Dacă totuşi vă decideţi să terminaţi festiv, căutaţi un spumant demisec sau dulce şi asociaţi-l unui desert cu textură lejeră, dantelată: o bezea învelită în pralin, un cremşnit, pricomigdale sau biscuiţi fini, cu migdale caramelizate. Ca regulă de bază, dacă desertul este flambat sau conţine în preparaţie un distilat, asociaţi-l cu spumant!“, conchide tânăra somelier.