A luptat şi a învins virusul HIV

A aflat din întâmplare că e bolnav, la vârsta de 15 ani

Tudor este unul dintre cei 300 de bacăuani care beneficiază de indemnizaţiile speciale acordate de stat pentru persoanele infectate cu HIV. Mama lui crede că a fost infectat din maternitate, deşi diagnosticul i-a fost pus abia după 12 ani.

„Am fost un copil foarte energic, neastâmpărat şi mâncăcios. Răceam însă cam des şi aveam simptome ciudate. Când eram mic, nu s-ar fi gândit nimeni la HIV. Abia în iarna lui '97-'98, când mi-a fost foarte rău şi am stat o lună în spital din cauza unei răceli care nu ceda, un medic i-a sfătuit pe ai mei să-mi facă testul HIV. Am ieşit seropozitiv, dar aveam să aflu asta mult mai târziu”, spune Tudor.

După o lună de spitalizare în Bucureşti, medicii au constatat că micuţul era infectat cu HIV şi, în plus, avea o tumoare la nivelul plămânului. Nu i-au dat mai mult de câteva săptămâni de viaţă. A fost luat acasă, a urmat un tratament şi tumoarea s-a retras.

Despre HIV a aflat abia la 15 ani, din întâmplare. „Ai mei au divorţat din cauza patimii pentru alcool a tatălui meu. După divorţ, tata mi-a zis odată, furios: «Maică-ta te minte, tu ai SIDA şi nu vei trăi»”, îşi aduce aminte tânărul.

De boala lui Tudor ştiu doar familia, apropiaţii şi prietenii seropozitivi. „Am considerat că leacul tăcerii e cel mai bun, chiar cu preţul de a nu putea fi eu însumi, uneori. Am evitat să mă lovesc de prejudecăţile şi reacţiile nepotrivite ale celor din jur”, ne-a destăinuit tânărul.

A avut primul contact sexual la 18 ani

A avut prima iubită şi primul contact sexual la 18 ani. „O iubeam. Am făcut şi dragoste, evident, cu prezervativ. Din teamă că m-ar putea respinge sau că mi-ar putea face rău pentru că m-am atins de ea în starea mea, am avut curajul să-i spun că sunt seropozitiv abia după şase luni. A fost cumplit”, îşi aminteşte Tudor. Din cauza părinţilor, care i-au interzis fetei să-l mai vadă, s-au despărţit.

Actuala iubită a aflat de boală încă de la începutul relaţiei, din 2007. A decis să rămână cu el, fără să le spună nimic părinţilor.

„Îmi doresc foarte mult o soţie şi copii, o casă cu livadă şi un atelier în care să meşteresc, maşină şi bani cât să ne fie bine. Sunt un om care merge până la ultima speranţă. Sunt conştient că, mai devreme sau mai târziu, toţi plecăm, aşa că ori trăieşti totul, ori nimic. HIV îi face pe oameni să se teamă că se vor îmbolnăvi, că vor trăi mai rău sau că vor muri, dar am înţeles că sunt «n» motive, nu numai virusul ăsta, pentru care ne pot lovi asemenea nenorociri”, încheie el.