Actoria este o meserie pentru masochişti!

„Cred că, de cele mai multe ori, am avut ghinion. Însă cunosc şi cazuri în care nu am luat un rol pentru că era «rezervat » pentru o persoană anume”, spune actriţa, care declară că a avut parte şi de o surpriză de proporţii la un casting.

„Posturile sunt blocate”

„În ultimul an de facultate am fost să dau o probă pentru un rol la Teatrul din Ploieşti. Aici nu m-au admis pentru că mai aveam cam două luni până terminam facultatea şi nu voiau să îmi strice programul. Într-un final, am asistat la casting, în sală, ascultând părerile comisiei. La sfârşit, am văzut cu stupoare că rolul a fost obţinut de o persoană care nici măcar nu a venit să dea proba!”, spune Cristina, care este hotărâtă totuşi să nu renunţe.

Momentan, lucrează la o firmă media şi speră să ajungă cât mai repede pe scenă. Cei mai mulţi actori tineri se plâng de faptul că mai toate concursurile pentru un post în teatru se dau „cu uşile închise”.

„Tot timpul ni se spune că posturile sunt blocate. Dar ştim bine că nu este chiar aşa. Anunţurile cu noi joburi se pun la avizierul teatrului şi... cam atât. Nu apucăm să le vedem şi nici nu prea avem acces la ele”, afirmă Adriana, care a terminat acum cinci ani, „la particulară”.

De altfel, în ficare an, de pe băncile facultăţilor îşi caută un loc de muncă aproximativ 300 de actori. Dintre aceştia, doar 10-15 primesc o slujbă permanentă într-un teatru. Ceilalţi sunt nevoiţi să se reprofileze sau să facă unele compromisuri pentru a răzbate în lumea la care au visat.

Norocosul domn Boc

Un caz fericit este cel al lui Claudiu Maier. „Am absolvit Facultatea de Teatru de la Cluj, în 2003, la clasa profesorilor Cristina Pardanschi şi Cornel Răileanu, după care am fost angajat ca actor la Teatrul din Baia Mare”, spune Claudiu.

După doi ani, timp în care a avut două roluri, a decis să se mute la Bucureşti, unde a lucrat ca asistent de casting. „Trebuia să selectez actori din fotografii, să îi filmez, să dau probe cu ei. Recunosc că mi se părea destul de frustrant, având în vedere că eu însumi eram actor, iar locul meu firesc era în faţa camerei, nu în spatele ei”, declară Claudiu. După ce a fost dat afară pentru că a filmat o reclamă cu o altă casă de producţie decât cea la care lucra (deşi spune că doar şi-a făcut meseria de actor), Claudiu a dat o probă pentru a fi admis în „gaşca” celor de la Divertis.

Astfel, după emoţii şi mai multe probe, în toamna lui 2007 a intrat în lumea divertişilor, iar din septembrie 2009 a ajuns la „Divertis- Serviciul Român de Comedie”, emisiunea de la Pro TV.

„Pot să spun că mă număr printre cei norocoşi şi nu doar eu, ci toţi actorii care au un loc de muncă aşa cum e televiziunea. Am foarte mulţi colegi care sunt în căutare de proiecte, însă mai ales această perioadă de criză le pune beţe în roate. În general se acceptă proiectele care vin, dacă vin. Cunosc mulţi actori talentaţi care nu au avut şansă încă”, mărturiseşte Claudiu.

REPROFILARE

Din actriţă de teatru - „voce” pentru ştiri şi reclame

Ana Maria Adam a absolvit Universitatea „Spiru Haret”, în 2005, la clasa Vlad Rădescu - Iulia Boroş. În afară de rolurile din timpul facultăţii - nu a avut ocazia să demonstreze ce poate.

A fost chemată de agenţia de casting Actorstart la Teatrul Valah din Giurgiu, dar spune ea: „Făceam cu RATB-ul prin oraş mai mult decât aş fi făcut cu microbuzul până la Giurgiu”. A găsit soluţia supravieţuirii: timp de aproape un deceniu a prezentat ştirile pentru Radio Contact Bucureşti, Radio Total şi Naţional FM, iar în prezent este editor şi prezentator de ştiri la Radio Guerrilla.

„Am văzut şi eu cât de greu se pătrunde în lumea asta. Totul este foarte subiectiv. Dacă îi place regizorului moaca ta - e posibil să-ţi dea un rol. Dacă nu, poţi fi şi halebardierul numărul 18”, spune Ana, care adaugă cu năduf: „În meseria asta trebui să ai şi ceva masochism, să accepţi salariul minim pe economie ca actor debutant şi să-ţi consumi nopţi, nervi, emoţii şi sănătate în faţa a sute şi mii de oameni”.

Dar doza de masochism nu este de ajuns pentru cei care se implică în această meserie. De multe ori, compromisurile sunt pe măsura rolurilor oferite.

„Mie nu mi s-a cerut până acum să fac ceva anume ca să obţin un rol, însă fireşte că am auzit şi eu asemenea versiuni”, spune Ana, care adaugă faptul că singurele soluţii de până acum s-au numit trupele de teatru particulare, compuse, de cele mai multe ori, din găşti de foşti colegi.