Fostul presedinte al SOV Invest a mai relatat de ce avea Vintu atata influenta si cum banii investitorilor au fost bagati in actiuni necotate, la preturi arbitrare. In plus, Vlas a acuzat o serie de fosti si actuali demnitari ca au fost si mai sunt inca influentati de omul de afaceri Sorin Ovidiu Vintu.
Despre acesta din urma spune ca a semnat in nume propriu cereri de rascumparare de pe un carnet care nu-i apartinea, dar si ca, inca de cand a infiintat FNI-ul, a luat in considerare posibilitatea folosirii banilor Fondului pentru practici de "camatarie", acesta intrand in incetare de plati ca urmare a sustragerilor permanente de lichiditati.
O alta paguba directa produsa Fondului a fost identificata in incasarea de catre SOV Invest a unui comision de administrare necuvenit. Perceput la valoarea unui activ net nereal, supraevaluat, comisionul platit de Fond administratorului a fost, doar pentru perioada in care au supravietuit documentele (ianuarie 1999-mai 2000), in suma de 203 miliarde 68 milioane de lei.
De ce avea nevoie SOV Invest de atat de multi bani? Simplu: pentru a hrani gurile nesatule ale caracatitei Gelsor si puii. Pacatele mele, iar am ajuns la Gelsor! De data aceasta nu fac decat sa transcriu concluziile expertizei judiciar-contabile.
SOV Investul a platit SC Gelsor pentru distribuirea titlurilor de participare peste 71 de miliarde de lei, a achitat Societatii Generale de Investitii (proprietatea lui Vintu) peste 18 miliarde, a sustinut financiar cotidianul "CURENTUL" (proprietatea lui Vintu) cu peste 47 de miliarde de lei, IMOLA SA (proprietatea lui Vintu) cu aproape 22 de miliarde de lei si INSOMAR (actionar SOV) cu 4 miliarde si jumatate de lei!
Al doilea nume foarte prezent pe lista cu producatorii de pagube in activitatea FNI este Nicolae Popa, locotenent autorizat al domnului Vintu, investitor pentru si in numele acestuia, director executiv si sef de operatiuni cand in Gelsor, cand in SOV Invest, dupa cum ii sufla, dupa necesitati, tot Vintu.
Mai intai, domnul Popa n-a facut decat sa rascumpere peste 137 de miliarde de lei, desi nu a platit nimic pentru subscrierea unitatilor de fond aferente acestei rascumparari.
Apoi, nu a platit nici comisionul de rascumparare in valoare de 14 miliarde de lei, iar in final a beneficiat de pe urma "greselilor" unor operatori si a "micilor giumbuslucuri" facute in banca de date a FNI de cei care o gestionau (firma din grupul Gelsor) incasand o suta si ceva de miliarde de lei atat de necesare infiintarii Bancii de Investitii si Dezvoltare a prietenului si mandantului Vintu.
FNI-ul a fost gestionat cu rea-credinta
Atunci cand am afirmat ca FNI-ul a fost gestionat fraudulos m-am bazat pe analiza literara, cuvant cu cuvant, a textului de lege - art. 214 din Codul Penal, care face vorbire despre "Pricinuirea de pagube unei persoane, cu rea-credinta, cu ocazia administrarii (sau conservarii) bunurilor acesteia de catre cel care are sau trebuie sa aiba grija administrarii acelor bunuri, se pedepseste".
Definitia de dictionar a cuvantului frauda este: "act de rea-credinta care contravine legii si cauzeaza daune". Cuvantul rea-credinta se defineste ca: "necinstea cuiva care afirma lucruri pe care le stie neadevarate".
In cazul Fondului National de Investitii, administratorul SOV Invest a patronat furtul banilor, l-a ascuns, cu rea-credinta, a inselat investitorii afirmand in mod necinstit lucruri pe care le stia neadevarate.
Nu inselaciunea in acceptiunea ei juridica de "inducere in eroare, in scopul de a obtine un folos material injust", a fost cauza principala a caderii fondului, ci, dupa cum am aratat, delapidarea, furtul permanent al banilor, lichiditatilor acestuia.
Rea-credinta, inselaciunea a fost "necesara" pentru acoperirea furtului: reevaluarea actiunilor necotate, modificarea valorii lichiditatilor, scaderea numarului de unitati de fond, calcularea incorecta, supraevaluarea titlurilor, publicitatea mincinoasa si agresiva.
Este cert ca, pe parcursul functionarii FNI, cineva a profitat in mod nerusinat de naivitatea si buna-credinta a sutelor de mii de investitori. Lista daunelor arata in mod clar cine a fost acea persoana: Sorin Ovidiu Vintu, printr-o intreaga galerie de interpusi.
Cele trei ajutoare ale unui fond deschis de investitii
Pentru a functiona legal si corect, un fond deschis de investitii are nevoie in permanenta de trei "ajutoare" - o societate de administrare, o societate de distribuire si o societate de depozitare.
Cele trei societati "de meserie", aflate sub supravegherea CNVM - Comisia Nationala de Valori Mobiliare -, conlucreaza in baza unor sarcini precis definite de lege.
Si asta pentru a asigura corectitudinea gestionarii banilor investiti de persoanele fizice sau juridice care, dupa ce au citit cu atentie Prospectul de emisiune, s-au hotarat sa-si fructifice resursele financiare in fondul respectiv.
Un fond deschis de investitii se infiinteaza prin semnarea de catre membrii fondatori a unui contract de societate civila, fara personalitate juridica.
In vederea efectuarii tuturor actelor necesare lansarii, autorizarii si functionarii Fondului, aceiasi membri fondatori imputernicesc un consiliu de incredere sa incheie un contract de administrare cu o societate de administrare autorizata care: sa redacteze Prospectul de oferta publica al Fondului, sa incheie un contract de depozitare cu un depozitar, si el autorizat, si sa incheie un contract de distribuire cu un SVM - societate de valori mobiliare abilitata sa puna in vanzare si sa rascumpere unitatile emise de fond. Mai multe despre ajutoarele de care are nevoie un fond deschis de investitii pentru a functiona legal, in numarul de maine.
Maine in "Eu centrez, eu dau cu capul!"
Episodul 10. Despre cum s-a vazut SOV Investul "silit" sa indeplineasca servicii neplatite de depozitar chiar si cu incalcarea unor dispozitii legale.
Spune-ţi părerea!
Nici un mesaj postat până acum