„Am câştigat milioane vânzând falsuri Dali”

Un controversat belgian de 63 de ani, fost lucrător într-o fabrică de brânzeturi din Anvers şi fost jurnalist, cunoscut atât pentru interviurile inventate cu vedete de la Hollywood, cât şi pentru pentru cele reale, a dezvăluit, într-o carte autobiografică, marea păcăleală din spatele suprarelistului Salvador Dali.

Lauryssens, care a devenit milionar vânzând falsuri semnate Dali, l-a cunoscut în ultimele luni de viaţă ale artistului. Marea descoperire a fost că pictorul, căruia îi plăcea la nebunie să se dea în spectacol, nu mai picta de ani buni. În spatele numelui care zilnic câştiga mii de dolari se aflau câţiva oameni care pictau ca el şi îi imitau semnătura, înmulţind astfel falsurile de pe piaţă.

Lauryssens scrie despre un bărbat a cărui păcăleală supremă a fost să-şi anunţe moartea, cu câteva zile înainte de a deceda, pentru a câştiga bani şi din asta. Gluma suprarealistă pare să-i fi reuşit lui Dali, ale cărui opere, majoritatea false, se vând încă pe bani buni.

Urmărit de Interpol pentru comerţul cu tablouri false

evz.ro: Cum v-aţi decis să scrieţi cartea „Eu şi Dali” şi ce credeţi că ar spune Dali despre ea, dacă ar citi-o?
Stan Lauryssens: Eu am fost un dealer de artă în anii 70 vânzând, mai ales, opere semnate de Dali. Falsuri, conform caselor de licitaţii de artă Christie's şi Sotheby's. Urmarea a fost un mandat de arestare emis de Interpol pe numele meu. Am fugit în Spania şi m-am ascuns într-o vilă la ţărmul Mediteranei. Marea surpriză acolo a fost că singurul meu vecin, de peste un vârf de munte, era nimeni altul decât Salvador Dali.

La câteva zile am descoperit că Dali însuşi susţinea piaţa falsurilor care îi purtau numele. Asta mi s-a părut suprarealism absurd, aşa că am decis să scriu întreaga poveste într-o carte de memorii despre anii mei din Spania. În această perioadă am descoperit că cel mai mare falsificator de artă era chiar Salvador Dali care reuşise să păcălească lumea, îmbogăţindu-se de la o zi la alta. Ce ar spune Dali dacă mi-ar citi cartea? Bună întrebare. I-ar fi plăcut cu siguranţă. Cartea mea este un thriller suprarealist, o poveste de aventuri plină de dialoguri spumoase.

Care este moştenirea lui Dali?
Dali va fi mereu Dali. Aşa cum am avut trio-ul tenorilor, acum câţiva ani – Luciano Pavarotti, Placido Domingo şi José Carreras, vom avea mereu triada suprarealistă – Pablo Picasso, Andy Warhol şi Salvador Dali. Dali a fost cel mai bun pictor suprarealist al tuturor timpurilor, care a devenit un showman. Cu cât făcea mai mult spectacol, cu atât vindea mai multe tablouri şi devenea mai bogat.

Cum vi s-a parut lumea lui Dali în ultimele luni de viaţă ale acestuia?
Am fost în casa lui Dali în ultimele luni de viaţă ale acestuia. Şedea într-un scaun cu rotile, celebra sa mustaţă albise. El însuşi chelise şi avea stomacul umflat, ca şi cum ar fi fost însărcinat. Arăta diferit de oricare dintre fotografiile pe care le văzusem cu el. Totuşi, eu încă îl consider cel mai mare artist suprarealist şi comercial al tuturor timpurilor.

Un fir de mustaţă, vândut pe 5.000 de dolari

Povestiţi-mi despre simbolurile pe care Dali le-a inventat – mustaţa, anagramarea numelui său în Avida Dollars.
Cu cât devenea mai cunoscut, cu atât avea mustaţa mai lungă. Într-o zi avea nevoie de bani urgent şi s-a hotărât să îşi vândă mustaţa. A cerut 2.000 de dolari pe ea. Cineva i-a oferit 1.000 de dolari. „Pentru 1.000 de dolari primeşti doar jumătate de mustaţă”, a fost replica lui Dali în timp ce îşi tăia jumătate de mustaţă. Câţiva ani mai târziu, când deja ajunsese cel mai cunoscut artist al lumii, i-a vândut lui George Harrison, un fost component al trupei Beatles, un fir din mustaţa sa pentru 5.000 de dolari.

Apoi, inventatorul suprarealismului în literatură, Andre Breton i-a anagramat numele de Salvador Dali în Avida Dollars (n.r. - nebun după dolari), în spaniolă. Lui Dali i-a plăcut atât de mult cum suna încât l-a tradus în engleză (n.r. - dollar mad) şi a decis să ajungă mai bogat decât preşedintele Statelor Unite.

A câştigat Dali pariul cu lumea?
E imposibil să câştigi pariul acesta. În final, cu toţii murim. Dar în situaţia aceasta, rămâne cartea scrisă de mine, tradusă în 33 de limbi şi care în curând va fi ecranizată cu Al Pacino, în rolul lui Dali. Aceasta este dovada că spiritul lui Dali şi al suprarealismului continuă să fie vii, la 20 de ani după ce artistul a murit.

„Eram un fel de Robin Hood: luam bani de la bogaţi şi-i cheltuiam pe toţi”

Cum aţi ajuns dealer de artă şi să vindeţi falsuri purtând semnătura lui Dali?
În anii ’60-’70 lucram ca jurnalist freelancer. Am călătorit mult prin lume şi chiar am ajuns să fac interviuri cu unele personalităţi cum ar fi succesorul lui Hitler, Karl Dönitz, care a reuşit să supravieţuiască războiului, dar şi cu alte persoane din camarila lui Hitler, precum Leni Riefenstahl şi Otto Günsche care, în aprilie 1945, personal a incinerat şi îmgropat cadavrul lui Hitler. Dar, cum probabil ştii, un jurnalist nu câştigă prea mulţi bani. Sincer, mă cam săturasem să mă lupt pentru supravieţuire şi voiam să mă îmbogăţesc rapid şi aşa am ajuns dealer de artă. Eram tabula rasa în ceea ce priveşte arta.

La început am încercat să vând Picasso şi Chagall, dar nu am găsit cumpărători. Apoi mi-a venit ideea să vând Dali, după ce artistul solicitase Vaticanului să îl filmeze în Capela Sixtină, prins în cuie de podea, aşa cum Cristos a fost răstignit pe cruce. Asta mi s-a părut interesant. Din acel moment a fost uşor să vând falsuri de Dali. Originalele erau prea scumpe. Eram un fel de Robin Hood, pot spune, luam bani de la bogaţi, dar în loc să îi dau săracilor, îi cheltuiam eu pe toţi.

„Amanda Lear este acum pictoriţă”

Cum sunteţi perceput acum în lumea artistică, după ce aţi scris această carte?
Muzeul Dali din Figueres, Spania, nu mă are la inimă. Avocatul instituţiei a trimis o scrisoare agentului lui Al Pacino, cerând ca actorul să nu joace rolul lui Dali în ecranizarea cărţii mele. Al Pacino a mai primit ameninţări. Când a fost ales să joace în Naşul, mafia i-a transmis că îi va rupe picioarele dacă acceptă rolul. Dar uite că Naşul a câştigat trei Oscaruri.

Ce aţi avut de câştigat de pe urma întregii poveşti?
Sincer? Odată am făcut milioane ilegal, vânzând falsuri. Am ajuns la închisoare şi am împărţit celula cu un mafiot rus, un gangster londonez şi cu câţiva americani urmăriţi de FBI, plus un baron columbian al drogurilor şi un psihopat. Spre norocul meu, am ieşit viu de acolo. Acum, prin intermediul cărţii şi al filmului care apare în curând, fac din nou bani, dar de data aceasta, legal. Însă tot cu ajutorul lui Dali.

Cu cine păstraţi legătura dintre acoliţii lui Dali pe care i-aţi cunoscut la Cadaques, în Spania?
Acum eu am 63 de ani. Pe vremea aceea, toţi asistenţii lui Dali erau cu 15-25 de ani mai mari decât mine. Astăzi nu mai este niciunul dintre ei în viaţă. Singura care se ţine bine este Amanda Lear. Supranumită Regina Disco în anii 70, în Europa, Amanda arată superb şi cântă bine. M-am văzut cu ea recent şi am aflat că acum e pictoriţă.

Proiect: o biografie amuzantă a lui Dali

La ce lucraţi acum?
Dacă intri într-o librărie, găseşti sute de cărţi despre Salvador Dali. Majoritatea însă sunt aşa de greu de citit şi de înţeles. Aşa că m-am decis să scriu o biografie amuzantă şi uşor de citit, într-un limbaj accesibil. Titlu va fi „The Rise and Fall of a Genius” (n.r. – „Mărirea şi Decăderea unui Geniu”).

SUPRAREALISM

Soţia lui Dali îşi plătea amanţii cu tablourile lui

Iubea Dali pe cineva? Cum a fost relaţia lui cu soţia sa, Gala?
Dali îl iubea doar pe Dali. Când a cunoscut-o pe Gala, el era, fireşte, îndrăgostit de ea. Gala era sexy şi exotică, dar, în acelaşi timp, o rusoaică înspăimântătoare. Dali era virgin când a cunoscut-o pe Gala. Aşa că şi-a tuns părul, şi-a rupt tricoul pe care îl purta şi s-a mânjit cu găinaţ de pui la subraţ. În acele vremuri, în Spania, găinaţul de pui era un talisman care aducea noroc şi fericire. Din păcate, pe Dali nu l-a ajutat prea mult. Toată viaţa ei, chiar şi după 70 de ani, Gala plătea tineri care să se culce cu ea, cu tablouri false semnate de Dali.

Care era relaţia lui Dali cu Picasso?
Dali obişnuia să spună: „Picasso e un pictor. Şi eu sunt un pictor. Picasso e spaniol. Şi eu sunt spaniol. Picasso e comunist. Eu nu sunt”.

Organiza petreceri sexuale în camere de hotel decorate cu crabi

De ce credeţi că stârnea Dali valuri de admiraţie? Ce îi atrăgea pe oameni?
El era suprarealistul de top. Oamenii îşi doreau să fie distraţi, iar el era un maestru al spectacolului. Când organiza petreceri sexuale într-un apartament dintr-un hotel din New York , Dali decora camerele cu crabi. Crabi vii se târau în toate direcţiile, uneori erau sute, chiar patru sute. În Roma a ţinut o conferinţă de presă în limba latină deşi habar n-avea vreun cuvânt. A inventat totul, pe loc. Dacă Dali ar trăi, cred că psihiatrii l-ar fi închis într-o casă de nebuni.

Pe dumneavoastră ce v-a atras la el?
Faptul că reuşea să îi păcălească pe toţi şi să scape mereu. Eu admir asta, la fel cum îi admir picturile nebune. Dar ştii ce mă întristează? Acum, la 20 de ani de la moartea lui, noi falsuri semnate Dali sunt realizate în secret şi infiltrate pe piaţa de artă din lume. Recent poliţia a descoperit 20.000 de falsuri într-un depozit din Mexic. Dacă cineva cumpără o litografie semnată de Dali, e clar un fals.

Fericit să păcălească lumea

Credeţi că Dali a fost fericit?
În anii ’60 începea fiecare zi câştigând 20.000 de dolari până în prânz şi cheltuind un milion de dolari pe lună doar pe hoteluri şi restaurante. Cred că ceea ce îl făcea fericit era să păcălească întreaga lume şi să facă tone de bani, ceea ce îi permitea să trăiască retras şi în lux, ca un maharajah.

Cum aţi primit vestea ecranizării cărţii dumneavoastră?
Era 07:00 dimineaţa. Ascultam ştiri la radio. Prima ştire anunţa că Al Pacino, câştigătorul unui Oscar, va juca rolul lui Salvador Dali într-un film al cărui scenariu este bazat pe cartea lui Stan Lauryssens, „Eu & Dali”. M-am înecat cu cafea. Nu îmi venea să cred. Al Pacino! Naşul! Scarface! După-amiază de câine! În film, rolul meu va fi jucat de un actor irlandez, Cillian Murphy, care a jucat în mai multe filme din seria Batman. În cartea mea, eu sunt un dealer de artă belgian de 40 de ani, nu beau şi nu fumez. În film, din contră, am 28 de ani, sunt new-yorkez, fumez ca un turc şi prizez şi cocaină. Dar na, ăsta-i Hollywood-ul.

Daliverne sau lucruri pe care nu le ştiaţi despre Dali

• Când era copil, Dali se urca pe casă în timpul furtunii şi dirija muzica vântului

• Dali l-a cunoscut pe Andy Warhol de la care a preluat “tehnica” angajării unor asistenţi precum Manuel Pujol Baladas şi Isidro Bea care să picteze toate pânzele mari şi să semneze lucrările ca fiind ale lui

• Dali purta pantofi cu un număr mai mic pentru a-şi ţine mintea activă

• Dali a plătit pentru operaţia de schimbare de sex a Amandei Lear la Casablanca şi tot el îi inventează numele de scenă.

• Ideea tabloului “Persistenţa memoriei” i-a venit pictorului privind ceasul de perete şi brânza Camembert ce-i picura de pe masă

• Pictorului îi plăcea să se masturbeze privind băieţi tineri, organiza orgii unde era voyeur-ul absolut

• Relaţia absolută de iubire cu Gala este voit idealizată, prin vânzarea tablourilor sale, Dali îi întreţinea nimfomania plătind tineri arătoşi care se culcau cu ea de două ori pe zi, chiar şi după vârsta de 80 de ani

• Dali n-a avut niciodată mustaţă, ci extensii de păr, frizerul Lluis Llongueras meşterindu-i celebra mustaţă daliniană din două paie pentru băut umezite cu zahăr

• Primul psihanalist al lui Dali a fost Jacques Lacan, care l-a analizat într-un taxi

• 75% din Dali-urile răspândite în lumea largă sunt false.

• Dali o numea pe Gala când îi lectura “Quatre Cloches” pentru că vocea ei răsuna precum patru clopote

• În anii ’30 Dali a fost închis în penitenciarul din Giron două săptămâni pentru sodomie.

• Dali a cerut Vaticanului să îl filmeze în Capela Sixtină ţintuit de podea precum fusese ţintuit Iisus pe cruce.

• Există 666 de semnături diferite ale lui Dali.

• Inocenta Ali MacGraw din pelicula Lovestory a fost „micul animal de casă”, o altă jucărie sexuală al lui Dali pe lângă Mia Farrow

• Dali avea un vibrator anal preferat pe care pictase chipul lui Hitler şi după ce îl folosea, mergea crăcănat spunându-le asistenţilor că doar Hitler e de vină

• Neplăcându-i cum erau aşezate primele sale obiecte expuse în America (o ceaşcă şi o farfurie din ciocolată comestibile) Dali sparge vitrina cu un ciocan şi este arestat