?Am incercat sa-l impusc pe Ceausescu?

Singura tentativa de asasinat impotriva lui Ceausescu

?In toamna anului 1983 s-a prevenit prima, probabil si singura tentativa de asasinat asupra lui Nicolae Ceausescu. Grupul, constituit inca din 1981, era format dintr-un nucleu de intelectuali, profesori universitari din Bucuresti, legati intr-un fel sau altul de Cluj: Tudor Bugnariu, primul primar al Clujului dupa 23 august 1944, fost decan al Facultatii de Filozofie din Cluj, apoi profesor si adjunct al Ministerului Invatamintului; Mircea Stoica, seful catedrei de Drept de la ASE Bucuresti, care predase si la Cluj (decedat ulterior in urma unei caderi de la etaj, consemnata ca sinucidere); Simion Pop, fost decan la Facultatea de Drept din Cluj. Toti acestia considerau ca ?suprimarea lui Ceausescu este singura solutie de salvare?. Grupului i s-a alaturat apoi clujeanul Raul Volcinschi, fost detinut politic, Viorel Roventiu, Petre Nastase si Nicolae Stanciu, ultimii trei de profesie soferi.
In noaptea de 8 spre 9 septembrie 1983, cei trei tineri - Roventiu, Nastase si Stanciu - au trecut la actiune: au spart un post de Militie mai izolat, din satul Osica de Sus, judetul Olt. Au furat doua pistoale-mitraliera AKM cu pat rabatabil, 500 de cartuse si opt incarcatoare. Conspiratorii aflasera ca, in ziua de 17 septembrie 1983, Ceausescu urma sa viziteze CAP-ul din comuna Gostiu, judetul Giurgiu. Fiind localnic, Nicolae Stanciu? cunostea foarte bine zona, fapt pentru care a stabilit rapid locul ideal pentru atentat: o curba din unghi drept a soselei, intre Branistea si Gostiu. Drumul fiind in panta, coloana oficiala era obligata sa reduca viteza pina la 30-40 de kilometri pe ora. Mai mult, pe o distanta de 100-200 de metri, era o ridicatura de pamint inalta de un metru si jumatate care ar fi permis atentatorilor sa domine dispozitivul de garda al presedintelui. Spre disperarea atentatorilor, evenimentul nu s-a mai putut produce, intrucit, alertata de disparitia armelor din Osica, conducerea Securitatii l-a sfatuit pe Ceausescu sa-si amine vizita. In zilele urmatoare, pina la 24 septembrie 1983, cei trei atentatori au fost prinsi dupa o urmarire ca in filme, in care grupul? operativ de interventie al USLA a folosit masini blindate si elicoptere?, scrie in ultima sa carte ?Duplicitarii. O istorie a Serviciilor de Informatii si Securitate ale regimului comunist din Romania? istoricul? Cristian Troncota, una dintre cele mai avizate condeie si totodata profesor la Academia Nationala de Informatii? ale SRI.

Planul atentatului

Grupul de actiune? l-a insarcinat pe Raul Volcinschi? cu misiunea de a racola o echipa capabila sa-l asasineze pe Nicolae Ceausescu. Raul Volcinschi este fost detinut politic si fusese condamnat, dupa evenimentele din Ungaria din 1956, la 25 de ani de inchisoare. Inca din detentie, incercind sa evadeze, Volcinschi a batut sase securisti, creindu-si faima de ?om de actiune?. Dupa opt ani, a fost eliberat in urma Decretului de amnistie din 1964. Soarta a facut ca, in 1981, Volcinschi sa-l cunoasca intr-un parc din Craiova pe Viorel Roventiu, de meserie sofer. Dupa ce s-au imprietenit, Volcinschi i-a spus lui Roventiu ca ?tara are nevoie de oameni ca el? si i-a propus sa participe la un plan de asasinare a lui Ceausescu. Tinarul de 26 de ani a fost de acord, si a anuntat ca are doi prieteni gata sa-l ajute.
Dupa spargerea postului de Militie din Osica de Sus, vizita lui Ceausescu in judetul Giurgiu s-a aminat. ?Trebuia sa vina in celebrele vizite de lucru, sa vada productia la hectar, dar a fost anuntat?, povesteste Roventiu. Prin telefon, Raul Volcinschi i-a informat ca Ceausescu se pregatea sa viziteze judetul Calarasi. Roventiu, Nastase si Staicu s-au deplasat cu un autoturism furat la Calarasi. La intrarea in localitate, un echipaj al Militiei le-a facut semn sa opreasca, dar Roventiu, care era la volan, a fortat trecerea. ?Am reusit sa scapam. Nu puteam sa opresc. Ulterior am abandonat masina, pe care am acoperit-o cu o prelata?, ne dezvaluie, emotionat ca in momentele evocate, Viorel Roventiu. Constienti ca vor fi cautati, cei trei au hotarit sa se desparta: Roventiu a ramas cu Nastase, iar Stanciu a plecat acasa, la Giurgiu. Cum tatal lui Nicolae Stanciu dezvaluise unor persoane ca fiul sau este implicat in furtul armelor, pe 24 septembrie 1983, cind, in sfirsit, Nicolae Stanciu a ajuns acasa in satul Remus, Giurgiu, a fost luat ca din cofa, pe baza unui mandat de retinere de cinci zile.

2.000 de cartuse si razii cu elicoptere

Intre timp, Securitatea impinzise toata zona, Roventiu si Nastase fiind cautati in zona Calarasi - barajul Borcea si pina la localitatea Ovidiu din Constanta. Actiunea era condusa chiar de Tudor Postelnicu, seful Securitatii statului si de generalul Ion Homoseanu.
?Linga Facaieni, aproape de Fetesti, ne-au turnat niste sateni care ne-au vazut odihnindu-ne linga o liziera. Seful de post, aparut ca din senin, ne-a cerut actele. Sub amenintarea pistolului-mitraliera l-am legat de un copac si le-am dat drumul celorlalti. Doar nu era sa tragem. Nu furasem armele pentru asta. S-a dat alarma si sute de militieni si securisti dotati cu elicoptere ne-au luat urma?, isi aminteste Roventiu. Au reusit sa scape de mai multe ori din incercuiri si s-a tras spre ei de mai multe ori. ?Noi n-am folosit niciodata armamentul, desi puteam sa-i ciuruim de nenumarate ori?. Roventiu si Nastase au trecut Dunarea, indreptindu-se spre Delta, apoi s-au intors.

Coleg de celula cu Postelnicu

Dupa aproape o saptamina, pe 29 septembrie, au fost prinsi linga comuna Valul lui Traian, din judetul Constanta. Dosarele? Securitatii dezvaluie ca asupra lor s-au tras nu mai putin de 2.000 de cartuse. ?Cum mi-au pus catusele a aparut si Postelnicu. Ofiterul de linga mine tremura tot si l-am rugat sa puna piedica la arma ca sa nu-mi zboare creierii. Fusesem ranit la ochi, dintr-un ricoseu al unui glont, singeram si nu vedeam cu un ochi. De atunci am ramas cu o mica pareza. Cu Tudor Postelnicu m-am intilnit dupa aia la Jilava, in 1991, unde era si el arestat, si am stat mult de vorba. La inceput s-a speriat, o cam bagase pe mineca. Nu-i purtam pica. Normal ca si el s-a eliberat inaintea mea. Cica pe caz de boala... Dar cel mai de treaba era Nicu Ceausescu, care era popular, asa, cum sa spun... Pe Nicu l-am scapat de la moarte cind a fost o revolta, ca voiau unii sa-l linseze. I-am potolit. Eram respectat de detinuti, pentru ca toata lumea stia ca am vrut sa-l impusc pe Ceausescu. Cu toti m-am intilnit acolo, am vorbit si cu Fane Spoitoru...?.

Condamnat la moarte

Dupa arestare au urmat anchetele, unde au cunoscut temuta metoda de tortura ?la rotisor?, aplicata de o echipa condusa de faimosul Tudor Stanica. ?In? beciurile de la Rahova am fost anchetati cite 18 ore pe zi, de echipe de 4-5 securisti care lucrau in ?schimburi? de sase ore. Dupa 10 zile, termen-record in Justitie, m-au condamnat la moarte?, rememoreaza omul albit in puscarii. Timp de 80 de zile au stat in celula condamnatilor la moarte.
Prin sentinta nr. 63 dosar nr. 391/1983, Tribunalul Municipiului Bucuresti l-a condamnat pe Viorel Roventiu la moarte, iar Petre Nastase si Nicolae Stanciu au primit cite 20 de ani de inchisoare.
Parintii i-au crezut morti si le-au facut pomana. Pedeapsa capitala a? fost comutata ulterior la 25 de ani de inchisoare.
?Dupa cum stabilisem inainte, pentru a nu cadea tot grupul, am declarat ca doream sa jefuim un CEC. In acest sens, facusem si un juramint?. In mod cu totul si cu totul abuziv, celor trei li s-a aplicat alineatul ce prevede ?consecinte deosebit de grave?, desi nu au folosit forta la comiterea infractiunii, iar prejudiciul a fost de doar 14.781 lei!

Arestatii nu au recunoscut complotul

?Atentatorii nu i-au deconspirat pe bucuresteni... Dosarul de urmarire instrumentat pentru acest caz contine o sumedenie de banalitati - rude si prieteni verificati la singe -, dar nimic despre atentat. Nu excludem nici posibilitatea ca dosarul sa fi fost ?aranjat? inainte de a fi clasat in arhiva, avind in vedere ca un ordin al lui Tudor Postelnicu interzicea ca in dosarele de securitate sa apara numele secretarului general al partidului ori al membrilor familiei sale?, sustine reputatul istoric Cristian Troncota.
Dupa un an, prin Decretul nr. 124/1984, emis de fostul Consiliu de Stat, lui Viorel Roventiu pedeapsa cu moartea i-a fost comutata la 25 de ani de inchisoare, iar mai tirziu, in urma decretului? nr. 11/1988, dat de ziua lui Ceausescu pe 26 ianuarie, a ramas sa execute 20 de ani de inchisoare. ?Am trecut prin toate puscariile posibile, ani de zile am fost izolat si am purtat lanturi la miini si picioare. Imi amintesc cu placere ca in inchisoarea de la Aiud au gasit un pui de pisica abandonat. Eram complet izolat si, ca sa nu-l gaseasca? paznicii la controale, il coboram cu ?caleasca? pe geam, la celula de la etajul inferior. Am facut asta timp de un an. Mi-a fost cel mai bun coleg al meu in temnita?.

?Eliberat? in 1990, inchis pina in 1999!

Dupa Revolutia din decembrie 1989, profesorul Volcinschi a dezvaluit motivul real al spargerii celor trei -? acela de a-l impusca pe Ceausescu. El a solicitat procurorului general al Romaniei promovarea unui recurs extraordinar in cazul celor trei. Procurorul Gheorghe Robu a admis cererea de recurs extraordinar, in acelasi timp suspendind pedepsele celor trei pina la 7 mai 1990, cind urma sa se judece recursul. ?Corneliu Vadim Tudor desfasura o campanie impotriva lui Robu si a spus de noi ca sintem niste teroristi, iar Iliescu nu ne-a gratiat. Am intervenit si la Voican Voiculescu, care statuse cu noi in inchisoare, dar acesta ne-a transmis ca nu are timp de noi...?, dezvaluie Roventiu. ?Ba, mai mult, mi s-a spus ca un consilier al lui Iliescu ar fi spus: ?Nu-l eliberam, ca asta l-a ratat pe Ceausescu, da? pe Iliescu nu-l scapa?. Mult timp s-a crezut ca am mai avut arme ascunse...?.

Evadat de la Aiud

Desi puteau fi eliberati, din cauza inversarii unei cifre pe adresa emisa de Procuratura Generala, cei trei au ramas in inchisoare, pe motiv ca nu corespund actele. In disperare de cauza, in 1991, Viorel Roventiu a evadat din Aiud in timpul unui transfer, sarind din tren. A fost prins dupa patru ore si a mai fost condamnat la alti doi? ani de inchisoare. ?N-am mai putut si am evadat. Mi-am zis ca imbrac camasa mortii si oi vedea ce iese. M-au prins...Toti ceilalti detinuti de drept comun, chiar si cei care savirsisera cite doua crime, fusesera eliberati ori amnistiati, sau beneficiasera de gratiere. Eram cel mai vechi detinut din Romania. Iar sa fii condamnat in anii '90 pentru furt de arme era ridicol. Stateam in puscarie pe baza unu decret care fusese abrogat!?, marturiseste Viorel Roventiu.
Nicolae Stanciu a fost eliberat in februarie 1998, dupa ce instanta i-a intrerupt executarea pedepsei din motive medicale. Mai exact, a suferit un accident vascular si a fost internat la Jilava cu hemipareza stinga, iar ulterior, eliberat. Petre Nastase a fost eliberat conditionat in iunie 1998, dupa 15 ani de munca silnica.

?Nu regret nimic?

Roventiu a fost eliberat din penitenciar pe 15 martie 1999, in urma decretului de gratiere al lui Emil Constantinescu, act pe care figura si Stanciu.
?Desi am facut 16 ani de inchisoare, nu regret nimic. Cind faci un lucru din convingere sau devotament si nu pentru bani sau vreo rasplata, nu regreti. Regret doar perioada de dupa 1989, cind am stat degeaba in inchisoare, desi puteam fi eliberat?, suspina Roventiu. ?M-a ajutat foarte mult profesorul Volcinschi si Liviu Petrina, care au facut pentru mine memorii, m-au vizitat la inchisoare, mi-au adus pachete. Fara ei nu stiu ce m-as fi facut...?. Cu camarazii sai se intilneste mai rar, Nicolae Stanciu fiind casatorit in Buftea, iar Petrica Nastase il mai viziteaza din cind in cind.

Lupta cu libertatea

Omul care a vrut sa-l ucida pe Ceausescu a luat, dupa 1999, viata? de la capat. In comuna Stanesti, la 12 kilometri de? Giurgiu, Roventiu reinvata libertatea dupa 16 ani de temnita grea. S-a casatorit si acum are un baietel de trei ani si jumatate, Serban, dupa numele nasului, omul care l-a ajutat enorm. Mai are un baiat - Danut, copilul sotiei din prima casatorie, pe care il iubeste la fel de mult.
?Nu m-a angajat nimeni. Cine ma angajeaza pe mine cu antecedente penale si la 46 de ani? Traiesc din gradina mea, ca am un petic de pamint, si primesc ajutor social pentru copil de 1.200.000 de lei. M-am imprumutat sa-mi cumpar o Dacie amarita, ca sa am cu ce cara legumele la piata?, spune cu tristete cel care in urma cu 20 de ani credea ca va schimba destinul tarii.
Ca un facut, din lipsa de alternative, saptamina trecuta, sotia i-a plecat la cules de capsuni, in Spania. ?A plecat pe un contract foarte bun: 600 de euro. Am rugat-o sa nu ma mai sune, ca? platea prea mult... Nu ma pling, dar viata e grea?.

In mod cu totul curios si revoltator, autoritatile romane nu l-au declarat detinut politic. ?Am scris la Curtea Europeana a Drepturilor Omului si mi s-a raspuns sa dau intii statul roman in judecata, sa parcurg toate etapele si abia dupa aia, daca nu se rezolva,? sa ma adresez lor. Da? cine sint eu sa dau statul in judecata??, spune Roventiu cu o modestie venita parca din strafundurile acestui neam blajin.
Linga o soba care duduie, Viorel mingiie parca actele, pentru a rememora fiecare clipa traita. Imbatrinit prematur, cel care putea fi decorat sau privit ca un erou traieste intr-un anonimat total, intr-un satuc uitat de Dumnezeu. Un om care in citeva clipe ar fi putut sa schimbe istoria Romaniei...