ANDREI CRĂCIUN: Alegeri? Care alegeri?

Înapoi în presa intebrelică, în 1920, în preajma minunatelor, eternelor alegeri, la acest fragment pe care l-am mai evocat şi niciodată nu va fi destul: „Sătenii ar voi să asculte însă ce zice şi un partizan al d-lui Vaida- Voievod. Agenţii taberei Averescu nu sunt însă pentru discuţiuni contradictorii. Aşa ceva nu intră în moravurile electorale ale vechiului regat. Partizanii d-lui Vaida-Voievod se indignează şi protestează: Să vorbească! Agenţii averescani se opun: Afară cu ei! Se naşte un tumult grozav, se schimbă cuvinte grele de insultă şi taberele adverse trec dela vorbe la bătae. Încăerare, ţipete şi scandal! Ţăranii rămân gânditori. La uşă, un taraf de lăutari cântă «Deşteaptă-te, române!»...”.

Bătaie generală sub acorduri patriotice. Vă sună cunoscut? Dar acest splendid: „Ai votat de şapte ori, să nu te mai văd şi a opta oară că te arestez!”. În amintirile electorale ale lui Constantin Bacalbaşa parcă dai de Dan Nica blagoslovind năstruşnice, invizibile, autocare electorale: „Sergenţii deghizaţi votau de mai multe ori în şir schimbând la fiecare dată haina sau căciula. S-a făcut mult haz pe vremuri de incidentul de la Şcoala Clementa. Prezida magistratul Pompiliu Florian, fiul lui Aron Florian. Un sergent deghizat vine şi votează cu o cartă străină. Peste câteva minute vine să voteze cu o altă cartă, dar şi cu un alt veston. A treia oară la fel, purtând căciulă în loc de pălărie. A patra, a cincea, a şasea... în sfârşit vine şi a şaptea oară. Florian, care îl recunoscuse în toate dăţile, îi spune: Acuma destul! Ai votat de şapte ori, să nu te mai văd şi a opta oară că te arestez!”.

Retrăim alegerile din interbelic (în care toată lumea voia să fure pe toată lumea). Secvenţă din 1919: „Toţi candidaţii se prăpădesc de dragoste pentru popor. Toţi promit cerul şi pământul. Alături de placarda pe care generalul Aversescu e înfăţişat cu aureolă de sfânt, vezi altă placardă în care d. Ion Brătianu strânge cu sinceritate mâna unui ţăran”. Sau poate sunteţi, ca domnul Lupu, un cetăţean recalcitrant şi naiv, şi credeţi în regulile unui joc onest: „Domnul Ilie Lupu din Slobozia a rupt portretul gen. Averescu, care era lipit pe o clădire în apropierea localului de vot. Soldaţii de gardă împreună cu un sergent i-au cerut socoteală. Fiind arogant, domnul Lupu a fost luat la bătaie”.

Genericul vine mereu cu un înşelător „Final fericit”. Nu peste mult se va scrie iar ca în 1931: „În sfârşit, ţara s-a liniştit. Alegerile s-au terminat. După rezultatele date însă, liniştea nu va dura multă vreme: în curând va fi nevoie de alegeri nouă!”.

Să cânte muzica! Taraful, un „Deşteaptă-te, române!”, vă rog!