În tunelul invizibil al memoriei, fraza următoare se citeşte aşa: înainte ca România comunistă să-şi incinereze toată tradiţia spirituală, familia regală era punctul din care plecau firele invizibile ale solidarităţii şi speranţei. Sună uşor patetic şi inutil. Din paginile roase de timp ale ziarelor interbelice transpare însă o forţă ciudată şi aproape necaracteristică. Ne întoarcem în urmă cu 88 de ani.
101 lovituri de tun sună de peste timp
Este 25 octombrie 1921, iar noaptea s-a aşezat deja în tăcere pe zidurile Castelui Peleş. E aproape 7 şi patruzeci de minute când liniştea e pulverizată de ţipătul scurt al unui nou-născut. Regina Maria îl îmbrăţişează pe Principele Carol. Doctorii Lauros, Romalo şi Manicatide sunt tensionaţi, încercând să se asigure că totul e în ordine cu Principesa Moştenitoare Elena. Doamnele de onoare ale suveranelor zâmbesc corect-protocolar şi invocă divinitatea. Familia Regală are un nou moştenitor: micul Principe Mihai.
Peste doar câteva ore, la Bucureşti, 101 lovituri de tun anunţă Capitalei că Dinastia păşeşte spre viitor. Nimeni nu are de unde să ştie că, peste doar 26 de ani, Mihai va fi forţat de o istorie ambiguă să părăsească ţara. Nimeni nu are de unde să ştie că, peste şase decenii, fostului monarh nu se i va permite să revină în ţară. Nimeni nu are de unde să ştie că, 88 de ani mai târziu, România va scrie în regim telex despre aniversarea celui descris în termenii următori de ziarul „Universul”, în octombrie 1921:
“Ce vremuri îl întâmpină pe prinţul Mihai! Zile de prefacere socială, zorile unei alte lumi, aurora unei democraţii bine înţelese. Lupte omeneşti pot să mai vină încă, frământări sociale nu vor lipsi generaţiunii noastre, închegări noi se vor pune la cale, cetăţi vor pieri şi alte cetăţi se vor aşeza pe locul lor. În tot cazul, generaţia care se ridică şi în mijlocul căreia va zâmbi imaginea noului prinţ, va avea o misiune importantă de îndeplinit.
Ea va trebui să realizeze şi Unirea sufletească a poporului românesc, îndrumându-l spre o educaţie care să-l pună în deplină înţelegere cu democraţia şi spiritul de pace ce e probabil că vor domni pe pământ când cei mai tineri din generaţiunea noastră vor fi îmbătrânit sau vor fi trecut pragul morţii de demult. Steaua prinţului Mihai va lumina pe cerul acelei generaţii de români care se ridică acum. La înălţimea şi în lumina acelei generaţiuni, noul prinţ va avea o cale nouă de străbătut. Fie ca cerul să binecuvânteze România noastră. Fie ca oamenii din vremurile viitoare să evoce amintirea celor de azi, mai cu drag decât ne aducem noi aminte de cei vechi!”.
“Astăzi Pronia Cerească a hărăzit Dinastiei un nou vlăstar. Principesa Moştenitoare Elena a României a dat naştere unui fiu, care a primit numele Mihai. Sunt încredinţat că întreg poporul român, care, atât în clipele de bucurie, cât şi în cele de grele griji, a fost totdeauna sprijinul Tronului şi Dinastiei va sărbători cu însufleţire fericitul eveniment împreună cu Mine şi Familia Mea. Dragostei poporului Meu prea iubit, încredinţez pe principele nou născut”
Mesajul Regelui Ferdinand, publicat în Monitorul Oficial din 27 octombrie 1921
“Acesta este primul vlăstar al familiei regale născut pe pământul României Mari şi sunt încredinţat că Pronia cerească ni l-a trimis ca pe un crainic de glorie şi chezaş de fericire. Toate ursitoarele vor veni la leagănul micului Prinţ să-l menească a fi frumos ca tatăl său, erou ca bunicul său şi înţelept ca marele său unchi”
Duiliu Zamfirescu, preşedintele Camerei Deputaţilor, “Universul”, 27 octombrie 1921
“Fericiţi că atât starea Augustei Sale Mame, cât şi a micului Principe sunt satisfăcătoare, le urăm călduros o grabnică restabilire şi o viaţă lungă şi fericită”
generalul Coandă, preşedintele Senatului, “Adeverul”, 27 octombrie 1921
ANII REGALI
Cronicile indiscrete ale unei monarhii discrete
Aniversările regale n-au făcut niciodată în perioada interbelică prea multă vâlvă mediatică. Ziua rotundă a monarhiei a rămas, până la instalarea pe tancuri a regimului comunist, 10 mai. Zilele de naştere ale regilor de la Bucureşti sau ale membrilor Dinastiei nu treceau însă complet neobservate. Aici e timpul unei cronologii sumare: Ferdinand I s-a născut pe 24 august 1865, Carol al II-lea pe 15 octombrie 1893, iar Mihai I pe 25 octombrie 1921. De altfel, luna octombrie mai revendica o zi mediatizată de presa epocii: 29, data aniversării Reginei Maria, născută în 1875.
EVZ a căutat în ziarele interbelice urme ale aniversărilor regale şi vă oferă câteva pasaje reprezentative. Concluzia minimă: Ferdinand I s-a bucurat de cea mai mare atenţie în epocă, beneficiind, la aniversarea a 60 de ani de viaţă, de prima pagină în “Universul”. De atlfel, ziarul condus de Stelian Popescu oferea cea mai mare atenţie aniversărilor regale, în vreme ce “Adeverul”, concurentul “de stânga”, se mulţumea de obicei să consemneze sumar momentele de sărbătoare monarhică. Nici Mihai I n-a fost neglijat de presă, ultimul rege al României primind chiar, în octombrie 1941, la aniversarea de 20 de ani, o primă pagină extrem de măgulitoare, sub titlul “Regele speranţelor româneşti”.
FERDINAND I
24 august 1920 – „Te Deum la Mitropolie cu prilejul aniversării zilei de naştere a regelui Ferdinand care a împlinit 55 de ani. La solemnitate au luat parte membrii guvernului în frunte cu domnul general Averescu. Serviciul religios a fost oficiat de arhiereul Platon, vicarul mitropoliei, înconjurat de întregul cler mitropolitan. După oficierea serviciului divin, domnul general Răşcanu, ministru de război, adresându-se armatei compusă din două companii ale Regimentului 1 Grăniceri, ce se aflau înşirate în curtea mitropoliei, a rostit o scurtă cuvântare, arătându-le soldaţilor însemnătatea zilei. Soldaţii au izbucnit în urale”
24 august 1925 – M.S. Regele împlineşte 60 de ani
24 august 1926 – „Aniversare regală, M.S. Regele împlineşte 61 de ani. Cum naţionalismul românesc e împletit cu devoţiunea faţă de Suveran, tara doreşte Regelui Sau deplină sănătate, domnnie fericită şi viaţa lungă”
CAROL AL II-LEA
15 octombrie 1931 – “Ţara urează Suveranului viaţă lungă, sănătate şi noroc de sfetnici capabili, spre a putea învinge toate marile greutăţi prin care trece. Poporul romÂn are dreptul să fie liniştit şi să spere, deoarece linia fericită începută de Regele Carol şi glorios continuată de Regele Ferdinand urmează în condiţiunile de bunăvoinţă şi hotărâre necesare consolidării marelui aşezământ ieşit din războiul plătit cu sacrificii imense. Omagiul cel mai simţitor care se poate aduce Regelui în această zi este o cât mai mare solidaritate naţională şi o selecţiune cât mai serioasă a celor chemaţi, sub Augusta Sa conducere, să corespundă intenţiunilor Sale, identificate cu aspiraţiunile întregului neam”. În aceeaşi zi, “Ministerul instrucţiunii face cunoscut direcţiunilor şcolare de toate categoriile că, fiind a 38-a aniversare a zilei de naştere a Regelui, cursurile şcolare vor fi suspendate. În dimineaţa zilei, elevii vor lua parte la tedeumurile ce se vor oficia la toate bisericile din ţară”.
16 octombrie 1933 – “A 40-a aniversare a naşterii Suveranului – Regele Carol al II-lea a deschis ochii sub cerul României din primul moment, a venit în contact cu viaţa din plaiurile noastre, a cunoscut şi a văzut de copil eforturile marilor Săi predecesori, eforturi menite să pună statul român în rândul ţărilor cu veche civilizaţie. Într-un gând, poporul urează Suveranului ani mulţi, fericiţi şi să găsească calea cea bună pentru binele Dinastiei şi al poporului”.
MIHAI I
25 Octombrie 1933 – “Voevodul Mihai a împlinit 13 ani. Încă un an s-a adăugat la vârsta copilărească a vlăstarului regal. Poporul nostru, în care dragostea de copii e adânc înrădăcinată ca la orice popor sănătos, crescut în legea familiei şi a unei virile filiaţiuni, roagă Cerul să dăruiască mândrei odrasle viaţă lungă şi norocoasă, braţ nebiruit, minte dreaptă şi luminată sprijinită pe un puternic caracter”
25 octombrie 1938 – “Maria Sa Mihai Mare Voevod de Alba Iulia împlineşte azi 17 ani. Ţara L-a văzut pe Voevod pretutindeni. L-a simţit coborând în inima ei cu conduri de legendă şi Îl iubeşte ca pe un cocon frumos, privindu-L cum creşte lujer domnesc din sevele pământului ei. Ţara ştie că opinca ei şi creştetul statului sunt legate de verticala aceluiaşi destin. De aceea astăzi, când Prinţul pleacă pe optsprezece ani, vârsta romană a togei candide şi a elanurilor neînfrânte, ea e fericită şi tine să-I ureze după datină, cum urează de două mii de ani prinţilor şi voevozilor săi: Întru mulţi ani Măria Ta!”
25 octombrie 1941 – “În zilele cele mai dure ce i-a fost dat să îndure odată cu prăbuşirea hotarelor, în ceasurile dureros de penibile când vedea năruindu-se uriaşa operă a făuritorilor unirii, în clipele de amară suferinţă, poporul român primea cu bucurie şi nădejde vestea suirii pe Tron a tânărului şi curatului nostru Suveran, Regele Mihai I. Împlineşte azi 20 de ani de viaţă, mai mult de un an de domnie şi, odată cu fiinţa Sa din acest început al bărbăţiei, Regele Mihai I apare ca expresiunea nădejdilor româneşti, raza speranţelor unei naţiuni care din unitatea sa deplină şi-a format crezul pe care nimeni nu-l poate da uitării. Sprijinit de căldura dragostei Augustei Sale Mame, cu concursul sfetnicilor Săi, în frunte cu Mareşalul Antonescu, bazându-se pe spiritul de jertfă al întregului neam, încredinţat de iubirea şi respectul tuturor românilor, Îi uram Regelui Mihai viaţă lungă şi fericită, domnie rodnică şi binecuvântată, a cărei mulţumire să se întindă peste toate plaiurile românismului, amintindu-şi de opera înfăptuită de mult regretaul Său înaintaş Ferdinand Întregitorul de Neam”
CITIŢI ŞI:
DEZBATERE EVZ: România, monarhie sau republică?
Spune-ţi părerea!
Nici un mesaj postat până acum