„Arhivele naţionale sunt în secolul XIX!“

Traseu: de la Scurtu la Lungu

Arhivele s-au înfiinÅ£at în Å¢ara Românească ÅŸi Moldova prin Regulamentele Organice (o primă formă constituÅ£ională din provinciile noastre istorice), în 1831-1832. După unificarea instituÅ£iilor, care a urmat Micii Uniri de la 1859, ele au intrat sub pulpana Ministerului InstrucÅ£iunii Publice. Au trecut ani, ÅŸi viaÅ£a românilor s-a colorat în roÅŸu. RoÅŸu bolÅŸevic. În 1951, Arhivele au trecut în subordinea Ministerului Afacerilor Interne. Se ÅŸtie: în comunism, trecutul se rescrie aproape continuu în funcÅ£ie de necesităţile Partidului. „Aproape patru decenii a fost o atmosferă cazonă pură. Urmele acestei perioade se resimt încă. Până în 1989, la conducerea Arhivelor au fost foarte mulÅ£i generali, inclusiv generali de Securitate“, radiografiază Dobrincu. RevoluÅ£ia din 1989 n-a adus ruptura de epoleÅ£ii conducătorilor. „Ultimul militar cu grad care a deÅ£inut funcÅ£ia de director general a fost Ioan Alexandru Munteanu, care intrase în conflict cu CeauÅŸescu, la sfârÅŸitul anilor ’80. El făcuse închisoare la Aiud. Åži a fost instalat imediat după ’89 de puternicii zilei“, îÅŸi aminteÅŸte Dobrincu. „În ’91 l-au pus pe profesorul Ioan Scurtu, care a condus în regimul Iliescu. Merită precizat că, ulterior, Scurtu a devenit consilierul lui Iliescu la Cotroceni. Apoi, în ’96 s-a schimbat conducerea politică ÅŸi a devenit ÅŸef profesorul Corneliu Mihai Lungu. În ’98 l-au pus pe cercetă- torul Costin FeneÅŸan. În 2002 a revenit Lungu, care a stat până anul trecut“.

Situaţia actuală a ANR

FINANÅ¢E. „În cele mai multe ţări, Arhivele Å£in de Ministerul Culturii sau de Ministerul Învăţământului. Noi aparÅ£inem de structurile Ministerului de Interne. Potrivit Legii Arhivelor NaÅ£ionale - 16/1996, directorul general nu e decât ordonator terÅ£iar de credite. Mai sunt două semnături peste noi ÅŸi banii ajung destul de greu la Arhive. Fără resurse, planul de reformare a Arhivelor rămâne un vis frumos“, explică Dobrincu problemele financiare.

PRESIUNI. „Am văzut susÅ£inere din partea ministrului Cristian David. Pot să fiu obiectiv. Am văzut interes. A fost o discuÅ£ie în care eu am fost invitat, pentru că îi presam. În numele Arhivelor am trimis la minister diverse adrese, memorii. Am pus problema foarte serios ÅŸi de o manieră chiar dramatică. Eu vă spun că nu am aia, nu am aia. I-am cam pus puÅ£in pe jar. InsistenÅ£ele, bazate pe argumente, par ÅŸi aÅŸtept să dea roade“, afirmă Dobrincu despre relaÅ£ia cu Ministerul Internelor ÅŸi al Reformei Administrative.

IMPORTANÅ¢A. „Noi nu suntem pentru un public restrâns. GândiÅ£i-vă că din 1990 ÅŸi până astăzi am contribuit la reconstituirea proprietăţii în România. Suntem importanÅ£i pentru toÅ£i oamenii care în virtutea legii pot revendica proprietăţi, care solicită acte ÅŸi vin la Arhivele NaÅ£ionale. Milioane de oameni ÅŸi-au recuperat proprietăţile cu sprijinul nostru“, rezumă Dobrincu importanÅ£a arhivelor, dincolo de interesele elitiste ale cercetătorilor.

„MAPA“ PREÅžEDINTELUI

„Cine ÅŸtie unde e dosarul lui Băsescu...“

S-au periat arhivele? „La RevoluÅ£ie, arhiva CC al PCR se afla în clădirea CCului. În decembrie 1989-ianuarie 1990 a fost luată, pusă în camioane ÅŸi dusă la PiteÅŸti. A stat acolo într-o unitate militară la PiteÅŸti, până în 1993. Cred că pe 22-23 decembrie 1989, Securitatea ÅŸi Ministerul de Interne au fost trecute în subordinea directă a Armatei. În ianuarie 1990, lucrurile erau deja aÅŸezate cumva. Din 1993, în etape succesive, în condiÅ£ii care încălcau toate normele arhivistice, aceste arhive au ajuns la noi. Predarea-primirea dosarelor s-a făcut la suta de metri liniari. La camion!“, precizează Dobrincu. Mai mult: „În urma unor investigaÅ£ii recente am găsit în depozitele noastre teritoriale documente create de Securitate care, conform Legii 187/1999 (n.r. - privind accesul la propriul dosar ÅŸi deconspirarea Securităţii ca poliÅ£ie politică), demult trebuiau predate către CNSAS. Nu vrem să mai tolerăm o politică de închidere a arhivelor. Noi le punem la dispoziÅ£ia CNSAS, dăm un exemplu: Arhivele NaÅ£ionale au rupt-o cu trecutul comunist“. Dosarul lui Băsescu? „Cine ÅŸtie unde e... Ar putea fi la Ministerul Transporturilor. La noi nu l-am găsit. Fonduri arhivistice produse în anii comunismului se găsesc la tot felul de ministere ÅŸi departamente, la creatorii lor. Potrivit legii, Ministerul Afacerilor Externe, Ministerul Apărării NaÅ£ionale, SRI, SIE ÅŸi alte servicii cu atribuÅ£ii în domeniul informaÅ£iilor îÅŸi organizează arhivă proprie.“

CV

Cine e Dorin Dobrincu?

> născut pe 28 februarie 1972, în Darabani (BotoÅŸani);

> este căsătorit, are un copil;

> autor a peste 60 de studii despre istoria politică ÅŸi socială a României contemporane (specialist în perioada comunistă);

> s-a remarcat în calitate de cercetător la Institutul de Istorie „A.D. Xenopol“ din IaÅŸi;
 
> doctor în istorie al Universităţii „Alexandru Ioan Cuza“ din IaÅŸi (tema: „RezistenÅ£a armată anticomunistă din România (1944- începutul anilor ’60);

> membru al Comisiei PrezidenÅ£iale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România („Comisia Tismăneanu“).


DECLARAÅ¢II

„Arhivele, dincolo de imaginea idilică pe care o au unii care n-au călcat pe acolo, se află în secolul XIX. Nu există informatizare, operaÅ£iunile complexe se fac tot ca pe vemuri. Până în 2000 n-au existat decât câteva computere aici ÅŸi nici acum nu sunt prea multe!“
 
„Eu sunt director venit prin detaÅŸare de la IaÅŸi. Am mandat un an. Dacă vreau să rămân, să intru în corpul funcÅ£ionarilor publici, nu pot să o fac decât prin concurs. Îl voi da.“

LEGEA ARHIVELOR

Un proiect legislativ disputat

Actuala lege a arhivelor datează din 1996 ÅŸi, după Dobrincu, „este una care de la început n-a fost bună“. Planurile sunt însă măreÅ£e: „Avem un proiect de lege făcut de noi, de Arhivele NaÅ£ionale. Între 2005 ÅŸi 2007 au existat discuÅ£ii serioase în spaÅ£iul public pentru a face o nouă lege. În cele din urmă, iniÅ£iativa a fost îmbrăţiÅŸată de Ministerul Culturii ÅŸi Cultelor. Sperăm ca în această primăvară să avem o lege nouă. Ministerul Internelor ÅŸi Ministerul Culturii ÅŸi-au asumat împreună susÅ£inerea acestui proiect de lege în faÅ£a guvernului ÅŸi apoi a Parlamentului României. Va fi o lege a tuturor arhivelor din Å£ară“. Noutăţile sunt că se face pentru prima oară o diferenţă între arhivele publice ÅŸi cele private. În plus, accesul la documente va fi simplificat: „Va fi un acces egal, direct ÅŸi total. A existat o discuÅ£ie de 17 ani despre arhivele comuniste. Am prevăzut expres accesul liber la fondurile create de Partidul Comunist între 1921 ÅŸi 1989. Momentan, noi facem o interpretare a legii în favoarea cercetătorului. În articolul 20 al Legii 16/1996 se prevede că documentele se dau în cercetare la 30 de ani de la constituirea lor. AtenÅ£ie! În acelaÅŸi articol 20, o frază mai încolo, scrie că documentele pot fi date în cercetare, ca excepÅ£ie, prin voinÅ£a creatorului ÅŸi prin decizia lui sau a deÅ£ină- torului. Cazul PCR - partidul a dispărut, iar eu, ca deÅ£inător, dau drumul acestor documente în cercetare. În noua lege, accesul nu va mai Å£ine de o interpretare, de bunăvoinÅ£a conducerii arhivelor, ci va fi stipulat explicit“.

Arhivele vor depinde tot de Interne: „Fiind de atâta timp în legătură cu acest minister, s-au creat relaÅ£ii speciale, personale, între personalul nostru ÅŸi al lor“.