Aurora Liiceanu: „Nu vârsta e cea care desparte oamenii“

Ce s-a întâmplat?
Am fost dată afară de la institut ÅŸi am intrat în ÅŸomaj, ceea ce era de neconceput în comunism. Am fost muncitoare necalificată la Suveica, aproape un an ÅŸi jumătate. Copilul meu era mic ÅŸi mi-au pus în vedere de la partid să nu apar cu el pe acolo. Greu am scăpat de lucrat în trei schimburi.

Cum a fost această experienţă?
Mă umileau, mă dădeau afară din bucătărie, pentru că nu eram calificată. Spălam câte 300 de căni, ceÅŸti, farfurii, furculiÅ£e, linguri, pe zi. Cred că am spălat tacâmuri pentru trei generaÅ£ii. Åži răutatea celorlalÅ£i, ÅŸi frica. Oamenii sunt laÅŸi, nimeni nu vorbea cu mine. Ziceau fie că sunt spioană, fie că m-a trimis partidul să îi trag de limbă sau să văd dacă nu fură de la bucătărie. Erau tot felul de scenarii în jurul prezenÅ£ei mele. De ce m-am dus eu ca femeie de serviciu în plus, că erau deja două. De ce nu vin cu portofelul ÅŸi cu plasa ÅŸi de ce vin cu geanta de piele. Îmi amintesc că luam leafa pe un butoi în hambar ÅŸi mă invitau muncitorii la bere. Am încercat să privesc cu umor dar, la un moment dat, m-am gândit că aici o să mor. Eram necalificată ÅŸi am urmat un curs de împachetat.

Ce-aţi făcut după un an şi jumătate?
I s-a propus unei prietene, nevasta unui om important, cu relaÅ£ii, să fie bibliotecară, să facă fiÅŸe, la Biblioteca Centrală Pedagogică. Ea nu s-a dus pentru că nu ÅŸtia engleză ÅŸi mi-a spus mie. M-am dus ÅŸi m-au angajat. Pe urmă am aflat că există posturi la ÅŸcoala de hipoacuzici. Lucram cu copii surdomuÅ£i, nu ÅŸtiam nimic ÅŸi am pus mâna pe carte. Până la urmă am scăpat, s-a reinventat institutul la Academie si m-am întors.

Ce se întâmpla la o ÅŸedinţă a MiÅŸcării Transcendentale?
Făceam o meditaÅ£ie, un exerciÅ£iu de relaxare. Partea proastă e că am fost înconjurată de un ritual cu flori, cu lumânări, ÅŸi totul a luat un aspect mistic. Pe noi nu ne interesa partea aceasta, ci componenta de relaxare, care era tehnica lui Schultz. Eu ÅŸi acum cred în ea, dar nu cu lumânări, cu miasme. Partea asta din meditaÅ£ia transcendentală nici unul dintre colegii mei nu a luat-o în serios, dar exact pentru asta am pătimit.

AÅ£i avut probleme în anii ’80, mai ales că nu eraÅ£i nici membru PCR?
Sigur că am avut probleme, pentru că cei care au fost membri de partid au fost mai protejaÅ£i. Am avut colegi care au ajuns direct la ÅŸcoală, ÅŸi nu la munca de jos de tot. Nu aveai unde să te duci, în primul rând pentru că era o lege prin care, cu studii superioare, nu aveai voie să te angajezi la o muncă sub nivelul tău. În al doilea rând, ne-au pus să semnăm că noi dorim să fim muncitori necalificaÅ£i, ceea ce nu era adevărat. Dar nu puteai să miÅŸti, frica era foarte mare, ochii erau pe noi, ne ameninÅ£au că ne închid. Chiar am avut o ÅŸedintă, atunci a fost momentul cel mai greu din viaÅ£a mea, când ni s-a spus: „Vă rog să anunÅ£aÅ£i familia că nu se ÅŸtie dacă vă mai întoarceÅ£i“. Am avut ÅŸi un securist care se ocupa personal de mine ÅŸi care a declarat că a fost înamorat de mine.

V-aţi văzut dosarul?
Dosarele noastre nu există. Am fost acolo.

Unde v-a „prins“ RevoluÅ£ia?
Am fost la Universitate. Fiul meu susÅ£ine că am intrat în grupul cu oameni ÅŸi am călcat pe un tablou al lui CeauÅŸescu, tropăind pe el cu o sete nebună.

V-aÅ£i gândit să intraÅ£i în politică după 1990?
Nu, pentru că, vă spun drept, starea de infracÅ£ionalitate s-a mutat în politic. Este inadmisibil, atâÅ£ia politicieni cu probleme penale. Din punctul acesta de vedere, pe mine mă minunează necinstea, cinismul, violenÅ£a, lipsa de reguli. Până la urmă ajungi să crezi că suntem o societate care are alergie la tot ce este normă ÅŸi regulă.


INVITAÅ¢I. Împreună cu Traian Băsescu, la o conferinţă de presă

DORINŢĂ

„Femeile vor de obicei stabilitate ÅŸi siguranţă“

EVZ: Egalitate între sexe?
Aurora Liiceanu: La noi încă nu există un parteneriat real. IndependenÅ£a materială nu a adus ÅŸi o autonomie a femeii, ea încă depinde de bărbat, trebuie să fie gospodină. Femeile sunt primele care critică alte femei care ies din aceste norme ÅŸi bărbaÅ£ii care au apucături mai feminine, cum ar fi cumpărăturile sau cusutul nasturilor.

Ce vor femeile ÅŸi bărbaÅ£ii într-o relaÅ£ie?
Femeile ÅŸi bărbaÅ£ii au destule idei contradictorii. În general, bărbaÅ£ii se comportă în funcÅ£ie de ce vor femeile, ÅŸi invers. În mare parte, femeile nu vor ca bărbaÅ£ii să fie plângăcioÅŸi, să fie capabili dacă e nevoie să ducă în cârcă relaÅ£ia, dar să fie ÅŸi sensibili în acelaÅŸi timp. Din păcate, este foarte greu să găseÅŸti aceste aspecte. DeÅŸi nu se poate spune că bărbaÅ£ii sunt toÅ£i la fel, în general ei doresc o femeie feminină în sensul tradiÅ£ional al cuvântului. În acelaÅŸi timp, bărbaÅ£ii sunt speriaÅ£i de femeile care sunt pe picioarele lor. Ei simt nevoia să protejeze o femeie, ceea ce practic în zilele noastre nu mai este necesar. Cele mai multe femei sunt independente financiar ÅŸi se descurcă singure. Ele încă îÅŸi doresc căsătorie, pentru că au convingerea că o legătură oficială oferă mai multă siguranţă decât o relaÅ£ie de concubinaj.

Ce-şi doreşte o femeie de la un bărbat?
Femeile vor stabilitate şi siguranţă, ceea ce de cele mai multe ori sperie bărbaţii. Noi, oamenii, evoluăm continuu şi nu poţi să fii sigur că ceea ce-ţi place acum o să-ţi placă şi peste zece ani. Mai mult, s-a demonstrat ştiinţific că specia umană nu este monogamă. Suntem obligaţi de societate să fim monogami şi să avem relaţii de lungă durată şi pentru că trebuie să ne creştem copiii.

Viaţa poate fi trăită de unul singur sau e făcută pentru doi?
Viaţa interpersonală e esenţială. Omul are nevoie de iubire. Este una din valorile şi sensurile fundamentale ale vieţii.

Este o problemă diferenÅ£a mare de vârstă în cuplu?
Ultima modă este cea a cuplurilor în care femeile sunt mai mari decât bărbaÅ£ii. Nu vârsta desparte oamenii, când eÅŸti alături de celălalt. Cuplurile se complică atunci când trebuie să se menÅ£ină relaÅ£ia, nu să se formeze. De format, se formează uÅŸor. Te atrag biologia, vârsta.

De ce aÅ£i luat decizia să divorÅ£aÅ£i de Gabriel Liiceanu când eraÅ£i gravidă?
Sigur, pare puÅ£in curajos. Din cauză că eu nu mă recunoÅŸteam în ceea ce credea partenerul meu de viaţă despre mine. Într-o relaÅ£ie trebuie să simÅ£i că celălalt îÅ£i percepe eul tău cel mai adevărat ÅŸi autentic. O relaÅ£ie este bună când te simÅ£i tu în acea relaÅ£ie. Cred că iubeÅŸti un om pentru cum eÅŸti tu lângă el. Acesta cred că este conÅ£inutul adevăratei iubiri. Când alegi o relaÅ£ie, alegi una din versiunile tale. Poate că erai complet alta lângă un alt om.

PREMIU. Liiceanu, răsplătită pentru activitatea sa academică

CV

„Am avut crize profesionale“

> Aurora Liiceanu s-a născut pe data de 1 august 1941, în Basarabia.

> În 1963, a absolvit Facultatea de Psihologie, din cadrul Universităţii din BucureÅŸti.

> Este cercetător senior la Institutul de Filosofie ÅŸi Psihologie „Constantin Rădulescu-Motru“, Academia Română.

> Psiholog la Institutul Naţional de Criminologie.

> A ales să dea la Psihologie după ce s-a îndrăgostit de un băiat. „El a dat la Psihologie pentru că era mai uÅŸor decât la ÅžtiinÅ£ele exacte. Am dat ÅŸi eu. Nu credeam că o să îmi placă atât de mult. Am avut crize profesionale, este o disciplină ambiguă, lucrurile sunt adevărate ÅŸi din dreapta, ÅŸi din stânga. Niciun om nu este identic, psihologia are contradicÅ£ii, un om introvertit poate fi extrovertit într-o relaÅ£ie familială. Asta nu înseamnă că aÅŸa este el mereu.

> Are un băiat de 34 de ani, Åžtefan, care locuieÅŸte în Japonia.

> A publicat: „Rănile memoriei. NucÅŸoara ÅŸi rezistenÅ£a din munÅ£i“, „Nici Alb, Nici Negru“, „Dincolo de bine, dincoace de rău. Despre iubire“, „Care pe care - femei ÅŸi bărbaÅ£i“.