Autostrada cu zero metri de parazăpezi

Într-un interviu acordat în 2004, preşedintele de atunci, Ion Iliescu, spunea că "parazăpezile au început să dispară, se fură". Iliescu admitea că, înainte de 1989, exista o reţea naţională de parazăpezi, montate în zonele cu risc ridicat.

Acum, CNADNR spune că, deşi realizează importanţa proiectului, “problema principală este cea a proprietarilor de terenuri care nu acceptă montarea de panouri parazăpezi  pe terenurile pe care le au în proprietate”. Celelalte probleme invocate de companie sunt distrugerile şi furturile de panouri parazăpezi.

A1 - zero din şase. A2 – pe jumătate protejată

Şoferilor le pasă însă mai puţin de aceste probleme. Cert este că, pe A1, autostrada Bucureşti - Piteşti, nu există niciun metru de panouri parazăpezi, deşi specialiştii estimează că ar fi nevoie de un sistem de şase kilometri. Pe A2, autostrada Bucureşti – Constanţa,  sunt montate parazăpezi pe 20 de kilometri, dar ar fi nevoie de încă atât pentru a proteja drumul de zăpada viscolită.

În state europene ca Austria, Elveţia, Germania sau Franţa, există sisteme mari de parazăpezi, la fel cum se întâmplă în Canada sau nordul Statelor Unite, unde acestea sunt chiar indispensabile. Un studiu efectuat de un grup de universităţi din SUA a arătat că folosirea gardurilor parazăpezi aduce economii incredibile pe termen lung.  În urma unor experimente, s-a dovedit că, pe sectoarele protejate prin garduri, deszăpezirea costă de 100 ori mai puţin.

Sindicatele şoferilor – “nu cred că este suficient”

“Sunt instalaţii care se montează iarna şi sunt destul de uşor de demontat”, spune Mircea Ioan Kovacs, liderului unui sindicat al şoferilor. El, crede, din experienţa de şofer, că avem un sistem de parazăpezi care “nu este bine pus la punct”.

“Sunt câteva drumuri bine protejate în sud, dar cam atât”, spune acesta. Referindu-se la deszăpezirile din acest an, Kovacs spune că a văzut mai multe utilaje pe străzi, comparativ cu anul trecut. “Totuşi, aceasta nu înseamnă că şi-au făcut treaba bine. Se întâmplă des ca utilajele să meargă cu lama ridicată, ca să se "tragă" câte ceva la combustibil. Şi, astfel, treaba e făcută doar pe jumătate”.

SOLUŢII

Gardul clasic, folosit din 1908

"Cei care administrează autostrăzile au realizat că aceste bariere amplasate strategic sunt foarte utile. Aceste proiecte scutesc cheltuirea a milioane de dolari din bugetul de stat, bani care sunt folosiţi pentru deszăpezirea zonei. Încă din 1908, companiile americane au folosit garduri pentru transportul controlat al zăpezii în defileuri şi zonele de câmpie, unde viscolul aduce zăpada pe drum", spune specialistul Chuck Harding, care s-a ocupat de aceste proiecte în Statele Unite.

Gardul clasic, instalat de regulă la 35 de metri de drum, este format dintr-o structură (de regula metalică) pe care sunt montate, orizontal, stinghii de lemn sau bucăţi din material sintetic. Cum se poate observa în imaginea de mai jos, aceste stinghii nu sunt lipite una de celaltă, deoarece gardul nu ar rezista vântului puternic. Astfel, sunt lăsate spaţii care variază de la 4 la 10-15 centimetri, în funcţie de zona în care este montat gardul.


Gardul cu stinghii orizontale distanţate ţine o parte din zăpadă în stânga lui, iar zăpada care trece este depozitată, controlat, în afara drumului. Aici, gardul este situat la 30 de metri de marginea drumului

De la clasic la gardul viu

În Statele Unite, Universitatea din Minnesota a prezentat avantajele folosirii unui "gard viu" împotriva zăpezii. Acţiunea implică plantarea de arbori şi arbuşti în vecinătatea drumului. Acţiune prezintă numeroase avantaje, cea mai importantă fiind prevenirea depunerii de zăpadă în exces pe drumurile publice.

Avantaje ale gardurilor vii:

• oprirea zăpezii aduse de viscol şi depozitarea ei în afara drumului public;

• o mai bună vizibilitatea pe drumul public;

• reducerea gradului de eroziune a solului şi îmbunătăţirea calităţii aerului;

• costuri mai mici pentru deszăpezirea carosabilului;

• după topirea zăpezii, drumul public nu va fi inundat.

Propunerea Universităţii venea după ce, în iarna anilor 1996-1997, ninsoarea abundentă şi viscolul au dus la blocarea multor drumuri publice. O mare parte din statul Minnesota a fost blocată pentru câteva zile.


Copacii preiau rolul gardului, dar plusează la capitolul ecologie şi estetică

Experiment reuşit în Wisconsin

Un astfel de proiect utilitar şi "verde" a fost derulat recent de autorităţile statului american Wisconsin, care au construit un gard viu în Winnebago County, zonă care este adesea afectată de ninsori. "În mod normal, este nevoie de trei ani pentru ca gardurile vii împotriva zăpezii să crească suficient pentru a-şi demonstra eficienţa", spune cel responsabil de proiect, John Laften.

În 2005, echipa lui Laften a plantat arbori, arbuşti şi a însămânţat o porţiune de teren cu iarbă înaltă. A fost folosit un teren învecinat unui drum public blocat deseori de ninsori în perioada de iarnă. În 2008, kilometrul de drum protejat de vegetaţia plantată în urmă cu trei ani nu a prezentat probleme de trafic.