Avramescu: şi în PDL există oligarhi

Luaţi acordul PDLPRM ca pe o înţelegere în detrimentul statului român?
A fost aruncată în derizoriu una dintre cele mai importante funcţii oficiale. În măsura în care se dă un vot pentru prostituarea unei funcţii în stat, eu mă delimitez ca şi cetăţean, înainte de a ajunge la logica de partid. Niciun calcul al utilităţii nu poate permite aşa ceva.

Aşadar, a existat un calcul.
Nu ştiu ce calcule şi-au făcut. Funcţiile politice nu pot fi date unor lunatici care nu au nimic de-a face cu democraţia. Cu o zi înainte, Vadim Tudor declara că e bună dictatura. Şi apoi să te duci să te înţelegi cu acelaşi Vadim Tudor? Eu nu arăt cu degetul către un partid sau un grup de lideri, ci către toată lumea care rămâne impasibilă la aşa ceva. Nu există vreo circumstanţă atenuantă.

„Văd compromisul, dar nu văd arta“

Aţi pus aceste întrebări în interiorul PDL?
Nu. Eu nu cer socoteală şi nu dau direcţii liderilor niciunui partid. Nu-mi asum rolul de monitor al clasei de elevi. Eu n-am o problemă pur şi simplu cu liderii PDL sau cu acest partid, ci cu toate partidele care aplaudă sau rânjesc de pe margine. În momentul în care se iveşte posibilitatea de a vota o prezenţă mai spălată ca actualul vicepreşedinte al Senatului, mi se pare că toate partidele sunt datoare să aibă un moment de luciditate.

Sprijinul în acest caz l-a oferit totuşi PDL. Nu PSD, nici PNL, nici vreun alt partid.
Să zicem că au dreptate, să fie extrem de profitabilă această înţelegere, să aducă PDL la 67%, dar acest lucru nu scuză un partid care acceptă aşa ceva. Înţeleg că politica este arta compromisului, însă în acest eveniment văd compromisul, dar nu văd arta.

„N-am o răfuială de partid“

Când v-aţi anunţat candidatura din partea PDL eraţi optimist în privinţa moralităţii acestui partid. Ce credeţi acum?
Marea mea problemă este că toate partidele tratează funcţiile publice ca pe proprietăţi personale, împărţite de şefii lor la restaurant, la pachet cu limuzine, case de vacanţă şi bodyguarzi de la SPP. Speram că PDL se va delimita de acest gen de practici.

E o problemă la vârful sau în interiorul PDL?
Eu n-am o răfuială de partid, n-am lucruri fundamentale să reproşez cuiva. Am cunoscut în PDL oameni admirabili, mai ales în organizaţia Prahova, dintr-un altfel de aluat. Problema e că viaţa politică e dominată de un gen de oligarhie care se gândeşte numai la propriile interese. Sunt în general amici, nu-şi scutură craca unii altora.

Cu alte cuvinte sunt oligarhi în PDL?
În toate partidele există. Avem partidul omului cu Antenă, al omului cu canistra de benzină, al omului cu bâtele pentru mineri…

Cât despre PDL?
Acolo e o colecţie de oligarhii. Unii au păduri, alţii alte afaceri. Sunt mai mulţi.

Credeţi că sunt necesare alegerile interne, o schimbare de gardă după parlamentare în PDL?
Absolut. În toate partidele, fără excepţie. Eu ştiam în ce mă bag. Dar aşteptam o schimbare de gardă şi de atitudine. Am intrat în PDL în vederea unei schimbări în această ţară, pentru o generaţie viitoare de reprezentanţi. Or, această generaţie riscă să nu mai vină, pentru că va traversa, în aceste condiţii, pe trotuarul celălalt.

FĂRĂ ÎNTOARCERE

„Demisia mea a fost un gest de repulsie“

Înainte de a vă anunţa demisia din partid şi retragerea candidaturii, v-aţi consultat cu cineva din partid sau de la Cotroceni?
N-am avut de ce să mă consult cu nimeni din partid, cu atât mai puţin cu cei de la Cotroceni, pentru că nu este o demisie de partid, ci un gest elementar de repulsie, pe care o resimt ca şi cetăţean.

Dar pe preşedintele Băsescu l-aţi anunţat?
În momentul în care am anunţat la Realitatea dezangajarea mea completă faţă de PDL şi ieşirea din cursa electorală, decizia am luat-o singur. Eram, de altfel, pe drumul de la Constanţa la Bucureşti, în mod ironic, mă întorceam de la şcoala de vară a PDL.

V-a sunat cineva dintre liderii de la centru să vă facă să vă răzgândiţi?
Niciodată.

V-aţi fi aşteptat la mai multe reacţii similare în partid?
Mulţi mi-au dat telefon spunând că se simt inconfortabil cu această înţelegere.

Dar e loc de răzgândire?
Nu. Decizia mea este fermă. Apreciez gesturile celor de la Prahova, mulţi m-au căutat, iar eu eram destul de optimist că urma să mergem în direcţia cea bună acolo, dar nu mă răzgândesc.

"Libertatea de exprimare este mare în România. Personal, nu sunt nici oligarh, nici pădurar, nici om de afaceri, aşa că nu ştiu la ce se referă domnul Avramescu. Nu am nici cea mai mică idee despre ce vorbeşte. Este o expresie a libertăţii de exprimare. Dânsul, din afară, îşi poate permite să spună orice", a spus Emil Boc.

Acesta i-a mai cerut lui Cătătlin Avramescu să probeze afirmaţiile făcute în acest sens.

"Dacă are ceva de spus, să spună. Eu nu sunt oligarh. Sunt coleg cu el la universitate, am acelaşi statut pe care îl are şi el. Eu nu am cunoştinţă despre aşa ceva; dacă are dânsul să spună", a conchis preşedintele PDL.

ŞTIRE ACTUALIZATĂ LA 18.00