Balul „bobocilor“ cu talon de pensie

Autor: Raluca Curteanu

Pensionarii Capitalei s-au întâlnit joi după-amiază, ca în vremurile bune, în buricul târgului, pe strada Lipscani, la dans.

Pălării de soare ÅŸi evantaie agitate mărginesc strada îngustă a Lipscaniului, chiar în faÅ£a Teatrului de revistă „Constantin Tănase“. GeneraÅ£ia vârstei a treia se pregăteÅŸte de bal, dar nu-ÅŸi face curaj să intre în sală, din pricina căldurii. Preferă să le vorbească reporterilor curioÅŸi despre BucureÅŸtiul de altădată ÅŸi să pozeze, la braÅ£, în grupuri restrânse.


Este trecut de ora programată, când oamenii sunt invitaÅ£i să păşească în foaier, la ora de istorie a BucureÅŸtiului. Un orator grăbit povesteÅŸte despre negoÅ£ul din vremuri trecute, punând, din când în când, întrebări ÅŸcolăreÅŸti auditorului, fără să aÅŸtepte însă răspunsuri. „Nu vreau să vă reÅ£in“.

Urmează al doilea moment - închinat lui Eminescu. Un cor de glasuri tremurânde cântă cu emoÅ£ie ÅŸi gesturi convingătoare o odă închinată marelui poet. „GândiÅ£i-vă la Eminescu, cel mai vestit poet român…“. Momentul de cultură continuă cu „La steaua“, recitată ÅŸoptit de un bătrânel asudat, gătit la patru ace, cu papion negru ÅŸi intimidat de zumzetul sălii. La cea de-a doua strofă se poticneÅŸte, îÅŸi ÅŸterge fruntea cu dosul palmei ÅŸi o ia de la început. De data asta merge până la capăt ÅŸi răsuflă uÅŸurat. Face o scurtă reverenţă publicului, care nu-ÅŸi dă seama că momentul s-a încheiat, aÅŸa că aplauzele întârzie puÅ£in să apară. Urmează invitaÅ£ia la dans, iar doamnele sfioase îÅŸi caută grăbite locuri pe scaune.

Speranţa de viaţă a bărbaţilor

Doar două-trei perechi dansează molcom pe valsul oferit de reprezentanÅ£ii Teatrului de Operetă „Ioan Dacian“. Cele mai multe doamne stau pe scaune, agitând în continuare evantaiele ÅŸi complimentându-ÅŸi una alteia Å£inuta.

Domnii, gătiÅ£i frumos - „din respect pentru vârsta a treia“, cum spune un „tinerel“ de 50 de ani -, sunt mult mai puÅ£ini, în comparaÅ£ie cu sexul veÅŸnic frumos. „Păi, asta ÅŸi pentru că, la vârsta noastră, rata mortalităţii e mai ridicată la bărbaÅ£i! Ä‚sta-i adevărul!“, spune doamna Julieta, care are 56 de ani ÅŸi care este văduvă de 13 ani. Tot ea dă explicaÅ£ia orei potrivite mai degrabă pentru un ceai de la ora 17.00, decât pentru un bal. „Înainte nu era aÅŸa, balul începea de la nouă seara, iar acum la ora aia se termină. Noaptea nu mai poÅ£i circula în BucureÅŸti cu transportul în comun de frică, iar bani de taxi, pensionarul nu are“. După vals începe hora, unde sunt mai mulÅ£i adepÅ£i. O doamnă, care ar putea câÅŸtiga titlul de cea mai elegantă prezenţă a serii, cu o rochie uÅŸoară de in ÅŸi decoltată la spate, se descurcă sprinten. E din părÅ£ile Moldovei ÅŸi, în numai două minute, povesteÅŸte că s-a căsătorit fată mare, a crescut doi copii singură ÅŸi pe un al treilea - mulatru - înfiat. Retras, fără să se bage în horă, stă un domn în jeanÅŸi ÅŸi întreabă dacă e frumos ce se vede. „CredeÅ£i că-s veseli oamenii ăştia? Poate nu vă daÅ£i seama, dar asistaÅ£i la parastasul unei generaÅ£ii. În 10 ani, niciunul dintre oamenii aceÅŸtia nu va mai fi“, răspunde bătrânul, care în pesimismul lui nici ochelari nu poartă, de teamă că îl împing spre groapă.

Muzică veche şi topless


Balul continuă cu muzică veche, mai veche chiar decât cei care o dansează. „Asta e muzică de când era mama fată, eu am crescut pe Beatles, iar când o vedeam pe Marina Voica în blugi, era nebunie“, spune tot pesimistul. Mai pe ritmul muzicii pare interpretul poeziei lui Eminescu. Bărbatul învârte mai sprinten ÅŸi apoi mai domol partenerele cele mai cochete. Într-un moment de respiro mărturiseÅŸte că „pândeÅŸte o gagică miÅŸto“, că l-a lăsat nevasta acum 10 ani, ÅŸi de atunci e în căutări.

Dansul face o pauză, pentru că în stradă sunt aÅŸteptaÅ£i actorii de la Teatrul Masca. FiguranÅ£ii întârzie, iar pe dansatori îi răzbeÅŸte foamea ÅŸi se retrag la cârciuma de lângă teatru, unde servesc o masă îndestulătoare ÅŸi beau bere, toate la numai 17 lei. Înainte de masă, un domn curtenitor, cu papion roÅŸu ÅŸi ochi limpezi, se oferă să mai dea câteva date despre vechiul BucureÅŸti. Åžtie o poveste despre fiecare stradă a oraÅŸului, ÅŸi o spune, fără să se laude că a excelat la istorie, geografie. Nici cu dragostea nu a stat rău, după cum se laudă. „Am fost curvar, ce-i drept. Cinci neveste. Cu ultima cred că rămân, că nu-i geloasă, asta-i miÅŸto“. „MiÅŸto? Ä‚sta nu-i cuvântul generaÅ£iei mele?“. „GreÅŸit, de la noi l-aÅ£i luat“, adaugă pensionarul, care spune că cel mai mult la generaÅ£ia tânără îi place toplessul.

PROMISIUNI

Periodic, în Sala Rapsodia


Balul de epocă a fost organizat, joi după-amiaza, de către filiala Municipiului BucureÅŸti a Pensionarilor din România, membră a CNS „Cartel Alfa“. „Când m-au ales în fruntea filialei, i-am întrebat ce aÅŸ putea să fac pentru ei, ce ÅŸi-ar dori. Răspunsul a fost o sală de dans. Atunci mi-am dat seama câtă nevoie au de o astfel de activitate“, a declarat Åžtefania Pascu, preÅŸedintele filialei. A apelat atunci la preÅŸedintele „Cartel Alfa“, Bogdan Hossu, care le-a pus la dispoziÅ£ie, în acest scop, foaierul Sălii Rapsodia din cadrul Teatrului de revistă „Constantin Tănase“, urmând ca astfel de evenimente să se organizeze ori de câte ori va fi posibil. La bal au participat aproximativ 200 de pensionari, membri ai AsociaÅ£iei. Pe data de 2 octombrie, la Rucăr Bran, în judeÅ£ul BraÅŸov, AsociaÅ£ia va organiza un bal mascat.

Spune-ţi părerea!

  • Nici un mesaj postat până acum

Lasă un comentariu

 

Trimite pe:

  • Yahoo! Messenger
  • Altele