Bansko, iarnă în stil bulgăresc

La prima vedere, bulgarii pur şi simplu se pricep mai bine ca noi la turism, speculând orice detaliu. La a doua vedere, autorităţile bulgare chiar fac ceea ce spun în acest domeniu.

Avalanşa imobiliară

Dacă ţi-ai imagina cele peste două sute de hoteluri din Bansko ca pe nişte piese de domino, înşirate într-un labirint, nici măcar unul singur n-ar rămâne în picioare la trecerea impulsului.

Dezvoltatorii imobiliari din regiune au construit duzine şi duzine de hoteluri pe un spaţiu de câţiva kilometri pătraţi la poalele munţilor Pirin. Înghesuiala, specifică mai degrabă unei insule decât a unei largi depresiuni intramontane, este şi mai suprinzătoare dacă luăm în calcul şi faptul că în spaţiul dintre orăşelul Bansko şi baza telegondolei, accesul principal spre pârtii era în urmă cu 5-6 ani un mare teren viran.

De altfel, la căderea comunismului, Bansko avea doar două hoteluri. „Totalul investiţiilor în Bansko din ultimii cinci-şase ani depăşeşte 3 miliarde de euro. Este copleşitor”, spune Saşka Vacikova, viceprimar al Bansko.

Viitorul arată bine

Boomul imobiliar al estului Europei este poate cel mai bine reliefat în Bansko. Costul scăzut de construcţie, mâncarea ieftină, prezumtiva dezvoltare a infrastructurii de schi, perspectivele unor profituri considerabile, plus campania de promovare intensă au atras la Bansko mii de mici investitori occidentali şi majoritatea dezvoltatorilor mari cu interese în regiune.

Înainte de criză, în 2007, preţul mediu de vânzare al unui metru pătrat de teren în staţiune era de 2.150 de euro, cel mai scump teren din Bulgaria. Între timp, odată cu criza, s-a redus apetitul investitorilor străini, iar preţurile au căzut cu 40%.

Cinci luni pe schiuri

Un drum de o jumătate de oră cu telegondola te duce pe platoul Bunerişka, la 1.635 metri altitudine, baza de unde încep majoritatea pârtiilor, pe partea de nord a masivelor Todorka (2.746 m) şi Vihren (2.916 m). 30 de minute care te duc din Balcani direct în Alpii austrieci.

Senzaţia de nou, de modern, de funcţional este copleşitoare. Infrastructura de schi este printre cele mai bune din Europa. În cifre seci, sună cam aşa: 70 de kilometri de pârtie marcată, în majoritate iluminată, 7 linii de telescaun, 6 linii de teleschi, 160 de tunuri de zăpadă artificială. Cel mai înalt punct al celor 16 pârtii este la 2.600 metri, iar pârtia cea mai lungă, un combo de pârtii de fapt, are 17 kilometri.

Accesul la instalaţii este facil, printr-un card unic, iar sezonul începe la sfârşitul lui noiembrie şi se termină în aprilie. Există de toate pentru toţi, de la pârtii uşoare pentru începători, până la coborâri dificile, cum e cea numită neîntâmplător „Alberto Tomba”.

Pe trasee sunt şase zone diferite, cu restaurante şi baruri pentru schiori, tot aici aflându-se şi singurul „Snowboard Dome” din est.

Investiţii de sute de milioane

Zeci de şcoli de schi şi snowboard şi sute de instructori, majoritatea foşti sportivi, vorbitori de limbă engleză, oferă servicii la preţuri imbatabile, aceasta fiind, se pare, una dintre atracţiile principale ale staţiunii. Însă totul vine cu un preţ.

Ulen, compania germană care are în concesiune, după o licitaţie intens disputată, toate instalaţiile de schi, a investit din 2004 încoace peste 130 de milioane de euro, ajutată şi de un credit de la Banca Mondială. Plus câteva zeci de milioane investite anterior de guvernul bulgar în pregătirea licitaţiei pentru organizarea JO 2014, câştigată până la urmă de ruşi.

Dincolo de pârtii

În linii mari, Bansko poate fi împărţit în două jumătăţi distincte. Oraşul vechi, literalmente vechi, cel mai vechi din Bulgaria, atestat din sec. al IX-lea, cu o populaţie de 9.000 de locuitori, şi oraşul nou, literalmente nou, pentru că în urmă cu 10 ani aici erau bălării. Cele două sunt legate de o arteră principală, Pirin Uliţa, ce urcă un kilometru din centrul vechi, până la staţia telegondolei.
 
Majoritatea hotelurilor sunt aşezate în partea de sus, în oraşul nou şi serviciile sunt de calitate, la preţuri acceptabile. Cu cât te apropii de telegondolă, cu atât preţul este mai mare. De regulă, la trei stele, serviciile includ masaje, saună, închirieri de echipament şi demipensiune. Doar de la patru stele în sus, poţi spera la un loc de parcare, una dintre marile probleme ale înghesuitului Bansko.

Tipii de la serviciul de ridicat maşini sunt mai rapizi decât mecanicii de Formula 1. Ne-au ridicat maşina, pe cronometru, în 90 de secunde, o neatenţie care costă minimum 10 euro.

Nu e chiar atât de ieftin

„Mehanele” - tavernele tradiţionale, decorate kitsch, popular - magazinele specializate în articole pentru schi şi agenţiile imobiliare domină peisajul comercial. Proporţia este de patru taverne la două magazine şi o agenţie imobiliară, iar numărul total este de câteva sute.

Concurenţa este ucigătoare; eşti luat pe sus de pe stradă, ţi se fac discounturi de 20% din uşă, ţi se recită meniul, orice ca să intri acolo şi nu alături. O masă cu trei feluri costă, în medie, în jur de 15 euro, ceva mai mult cu vin sau tărie tradiţională, cam ca în România. Însă serviciile sunt de excepţie, personalul vorbeşte engleza, vinul îl poţi gusta direct în pivniţă înainte de a comanda, iar porţiile sunt imense, greu de terminat. Şi ai de unde alege: o mehana are în meniu în jur de 150 de feluri, în majoritate bucătărie balcanică.
 
Se poate mânca şi ieftin, la colţul străzii, pizza de 1 euro sau şaorma de 2 euro. De asemenea, abundă minimarketurile, cu preţurile de acasă.

Nu lipsesc puburile, influenţa turiştilor şi expaţilor britanici, cluburile şi discotecile. Lion’s Pub, unul dintre cele mai populare, are preţuri moderate, sub puburile similare din România. Dimităr Izov, managerul, ştie secretul Bansko: „Tuturor le place berea şi mâncare ieftină”.
 
Secretul milionului de turişti

„Nu ştiam că se schiază în România! Cât costă o bere?”, ne spune scoţianul Allan Murray.

Grecii, britanicii şi ruşii reprezintă grosul celor 800.000 de turişti aşteptaţi iarna aceasta la Bansko, un număr egal cu cel de anul trecut şi de patru ori mai mare decât în 2004. Deşi cifra pare mare, este nevoie de şi mai mulţi, pentru a ţine calde cele 16.000 de paturi disponibile. Românii sunt printre aceia care ar putea „salva” miliardele înzăpezite în Pirin.

„Cum pot să-mi fac publicitate în România? Am auzit că românii cheltuie mult în vacanţe”, întreabă Miko care, la fel ca şi ceilalţi proprietari de businessuri, se gândeşte să tipărească şi un meniu în limba română.

„Ne gândim serios să ne promovăm mai agresiv în România, la fel cum o facem de mulţi ani în Anglia”, spune şi viceprimarul Saşka Vacikova, care a lăsat baltă şedinţa de consiliu local pentru a putea vorbi cu noi, ziariştii români.

O bună parte dintre cei 18 milioane de euro încasaţi de primărie din taxe locale - Bansko are PIB-ul local cel mai mare din Bulgaria - sunt cheltuiţi pe promovare. O promovare onestă şi inteligentă, spre deosebire de „succesurile” în materie înşiruite de guvernele româneşti.

Cât despre turiştii români, concluzia ar putea fi următoarea. Dacă vreţi să schiaţi în condiţii excelente şi la preţuri rezonabile, puneţi repede mâna pe telefon şi faceţi-vă rezervare. Dacă vreţi doar o vacanţă la munte la jumătate de preţ, mai bine încercaţi pe undeva prin România.

SFATURI

Cinci ponturi pentru Bansko

1. Planificaţi-vă drumul (8 ore) în aşa fel încât să nu ajungeţi la Sofia în intervalul orar 12.00-19.00. Altfel pierdeţi o oră, o oră şi jumătate în ambuteiajele de pe centură.

2. Interesaţi-vă dinainte de locul de parcare, cele cu plată sunt rare şi scumpe (15 euro/zi).

3. Nu schimbaţi toţi banii în leva. O să constataţi că dacă plătiţi direct în euro cursul este de 2 leva/1 euro. La casa de schimb primiţi doar 1,85 leva/euro.

4. Încercaţi să vă faceţi rezervare într-un aparthotel. Poate fi mai ieftin şi mai comod decât într-un hotel standard.

5. Nu vă cumpăraţi echipament de schi de acasă. Oferta este abundentă şi la jumătate de preţ.

PLANURI PE HÂRTIE

Poiana Braşov stă în loc

Ovidiu Eftimie 

Principala problemă a Poienei Braşov, cea mai cunoscută staţiune turistică de iarnă din România, este că ultimele investiţii majore în infrastructură au fost realizate la finalul anilor ’80.

După 1990, activele au fost privatizate bucată cu bucată, astfel că investiţiile de anvergură n-au mai fost posibile. Fiecare investitor s-a limitat la propriul hotel.

Mai puţini turişti

De trei ani, construcţiile au fost stopate pentru că reţeaua de canalizare nu mai făcea faţă. Abia acum încep câteva planuri de dezvoltare: 38 hectare de pădure vor fi transformate într-un lac de acumulare necesar tunurilor de zăpadă.
 
Facilităţile în staţiune nu sunt spectaculoase. Practic, există o singură pârtie care corespunde standardelor, Bradul, cu o lungime de 700 m şi care beneficiază de iluminare nocturnă, tunuri şi transport pe cablu.

Spaţiile de parcare în staţiune sunt foarte puţine, anual poliţia fiind nevoită să blocheze accesul în Poiană pentru că efectiv maşinile nu mai încap pe străzi. Există un proiect de amenajare a unei parcări etajate la intrarea în staţiune, dar încă nu s-a găsit vreun investitor interesat de un parteneriat public-privat.

Nu există o statistică exactă a turiştilor din staţiune. Se ştie că, la nivelul judeţului Braşov, există anul acesta o scădere de circa 30% faţă de anul trecut. În 2008, în Braşov au fost 600.000 de turişti.

PREŢURI

COMPARAŢIE BANSKO - POIANA BRAŞOV