Timp de 390 de săptămâni, EVZ de duminică v-a oferit lucruri pe care nu le-aţi fi putut găsi în altă parte. Nu pentru că alţii nu ar fi fost în stare, ci pentru că presa cotidiană toacă, din criză de timp, alte subiecte. E la foc continu, nu are timp de detalii, de destine.
Timp de 2.730 de zile, o echipă de jurnalişti, printre care Şerban Stoica, Magda Spiridon, Emilian Isăilă, Nicolae Leahu, Robert Turcescu, Huidu&Găinuşă, Mihai Belu, George Coman, Doru Cobuz, Andrei Comşa, Diana Evantia Barca, Alexandra Diaconu, Alexandra Stănescu, Ionela Săvescu, Lică Manolache, Sorin Iordache, Ionuţ Fantaziu şi mulţi alţii au muncit pentru a vă face dumneavoastră, dragi cititori, duminici cât mai plăcute.
Timp de 8 ani, cu suişuri şi coborâşuri, EVZ de duminică şi-a făcut datoria faţă de cititorii săi. Nu tot timpul a făcut-o perfect, dar a făcut-o întotdeauna cu sinceritate, cu onestitate. Cu inima deschisă... EVZ de duminică a trecut ca toate ziarele prin schimbări de formate, de echipe, de structură.
Un spirit anume a existat întotdeauna la EVZD şi v-o spun eu, ca ultimul mohican. Ca acela care a supravieţuit - e drept, cu o mică pauză - de la primul până la ultimul număr. Da, spun ultimul număr pentru că acesta este ultimul număr din EVZ de duminică în acestă formulă, pe print.
Criza nu v-a lovit doar pe dumneavostră, ci şi pe noi, presa. Unii caută alte suporturi media - internet, televiziune -, alţii nu mai au bani pentru a mai cumpăra un ziar. Se caută alte formule pentru ca mesajul nostru să ajungă la dumneavoastră. Nu-i timpul şi nici locul să plângem sau să ne plângem. Aşa-i viaţa construită.
Nimeni nu-i de vină că s-a ajuns aici. Sau poate noi, ziariştii, avem vreo vină, dar nu-i timpul şi nici locul să o discutăm acum. Mi-e greu că mie, veteranul EVZ de duminică, îmi revine nedreapta misiune de a vă spune: La revedere! Să vă flutur batista şi să încerc să-mi ascund lacrimile.
O spun sincer: Cu EVZ de duminică îngrop ceva din mine, din sufletul meu. Dar viaţa trebuie să meargă înainte. Vor trece anii, vor trece probabil şi crizele peste noi...
Atât vă rog să ţineţi minte: că timp de 390 de săptămâni am încercat să vă încălzim duminicile. Ca ultima zi a săptămânii să vă fie şi cea mai frumoasă. Vă spun: La bună vedere! Dacă vrea Bunul Dumnezeu, poate, ne vom vedea sănătoşi, într-o duminică!
Duminică, 07 Februarie 2010. 0 vizualizări, 20 comentarii, 0 voturi
BICHIR: Un bilanţ la despărţire: 390 de duminici frumoase!
Pe 26 mai 2002 apărea primul număr al ediţiei de duminică a „Evenimentului zilei”. Cu o viteză uluitoare, în doar câteva zile, Cornel Nistorescu a strâns câţiva jurnalişti şi, sub bagheta lui Andrei Velea, a apărut primul număr.
Era al doilea ziar, după „Libertatea”, care îşi permitea să scoată o ediţie de duminică. Un ziar dedicat poveştilor, reportajelor, care începuseră să dispară din presă, un ziar al familiei.
Conceptul a fost unul corect şi bine pus la punct. Duminica oamenii merg la biserică, stau în sânul familiei, au mai mult timp, discută despre şcoala la care să dea copilul, unde îşi vor face vacanţele, ce maşină pot săşi cumpere...Şi în Occident, pe vremea aceea, ziarele de duminică aveau alt public, erau mai stufoase şi evident erau mai scumpe.
- Recomandă
- Dimensiune text
- Tipareste
- Comenteaza
- Conversie PDF
Trimite pe:
Spune-ţi părerea!
Nici un mesaj postat până acum