Bradul de Crăciun de la Vatican va fi adus din pădurile Carpaţilor

In italia nu sunt paduri?
Nu avem maidrie imi este rusine ca sunt roman mai bine ma nasteam in africa care nea luato demult in fata.

• Votează
• Răspunde
• Raportează

Pentru `desteptul` de ziarist nedocumentat: regiunea din care pleaca bradul este veche regiune romaneasca si se numeste TRANSCARPATIA!!!

• Votează
• Răspunde
• Raportează

Duceti brazi in la VATICAN iar noi nu am mai avut un brad in oras de 3-4 ani.Treaba e asta?Ce vreti sa demonstrati?

• Votează
• Răspunde
• Raportează

intoarcere la Ortodoxia Crestina pe care Domnul si Mantuitorul nostru Iisus Hristos a adus-o pe pamant din voia lui Dumnezeu tatal si cu ajutorul Sfantului Duh.
renuntarea la ereziile papale!
scoaterea miliardelor de catolici de sub influenta satanei si a slugilor lui masonice !

• Votează
• Răspunde
• Raportează

asa,asa....trimiteti-le brazi ortodocsi catolicilor ca merita.........

În 1761, generalul armatei austriece imperiale, Adolf von Bukow, a distrus cu tunurile în Ardeal - fiind trimis în misiune de împărăteasa Maria Tereza - peste 140 mănăstiri şi biserici ortodoxe care refuzau să renunţe la Ortodoxie.

Iată câteva doar din metodele \"creştine\" folosite de catolici pentru a-şi extinde dominaţia geografică pe orizontală.
Ca să nu mai vorbim de nenumărate alte exemple asemănătoare găsite în istoria altor naţii: cruciadele sângeroase care au culminat cu căderea Constantinopolului sub cruciaţi în 1204 şi slăbirea iremediabilă a puterii militare a Bizanţului confruntat cu ameninţarea turcească - in această cruciadă, a IV-a, armatele apusene au profanat şi distrus biserici şi catedrale, au jefuit şi înstrăinat odoare şi multe sfinte moaşte din locaşurile sfinte ale Constantinopolului.
Alt fapt s-a petrecut în istoria Georgiei Evului Mediu: în secolul XIII, regina Rusudan a Georgiei a cerut ajutor din Occident contra invaziei mongole.
Ea a scris chiar şi papei din Roma cerând un minim ajutor militar.
Şi care a fost răspunsul papei?
Papa a trimis reginei un ajutor imediat: cinci misionari romano-catolici.

• Votează
• Răspunde
• Raportează

Cum să aibă 30 de metri înălţime şi un metru jumătate diametru? Ce brad e ăsta?
Textele astea nu le mai citeşte nimeni inainte să apară pe site?

• Votează
• Răspunde
• Raportează

Beat 360° Challenge

Filed under: Beat 360°
We recommend

Video: The RidicuList: Dr. Drew (Anderson Cooper 360)
Tonight on AC360: Halloween highlights (Anderson Cooper 360)
Michele Bachmann fumbles the facts (CNN Opinion)
Ahead of the curve: Weekly pop culture calendar (The Marquee Blog)
All-star authors add stories to illustrator's vision (CNN Living)
Overheard on CNN.com: Getting to know the GOP candidates (This Just In)

From around the web

Unthinkable Poised to Happen on Wall Street. See Disturbing Charts. (Moneynews)
18 Common Phrases to Avoid in Conversation (Real Simple)
Lawyers: Costas Interview 'Killed' Sandusky's Case (The Daily Beast)
In pictures: The mysterious death of Natalie Wood (The Week)
McDonald's Worker Attacked With Tampon (AOL Jobs)
U.S. Kills 70 Taliban, Loses No One In Huge Outpost Battle (Wired)

[what's this]
soundoff (52 Responses)

mihai grigore - poet
Your comment is awaiting moderation.

. { BLUE COMUNICATOR – free copy gutenberg and electronic to 10. 000.000.000 cetateni ai

planetei terra ! } : data 24.11.2011 _ 11h12' . in programul blue open comnmunications vest

– est [ e{mi}s f e r a ] : to blue white house – to kremlin : to cnn wonderful women hala

gorany and to blue free media . blue system solar windows comunications ! : mihai grigore –

poet , no 1 liric mondial , suceava – ROMANIA , SGUAR PHILADELPHIA , 24.11.2011 , 11H16' ! .
November 24, 2011 at 4:35 am | Reply

• Votează
• Răspunde
• Raportează

În 1761, generalul armatei austriece imperiale, Adolf von Bukow, a distrus cu tunurile în Ardeal - fiind trimis în misiune de împărăteasa Maria Tereza - peste 140 mănăstiri şi biserici ortodoxe care refuzau să renunţe la Ortodoxie.

Iată câteva doar din metodele \"creştine\" folosite de catolici pentru a-şi extinde dominaţia geografică pe orizontală.
Ca să nu mai vorbim de nenumărate alte exemple asemănătoare găsite în istoria altor naţii: cruciadele sângeroase care au culminat cu căderea Constantinopolului sub cruciaţi în 1204 şi slăbirea iremediabilă a puterii militare a Bizanţului confruntat cu ameninţarea turcească - in această cruciadă, a IV-a, armatele apusene au profanat şi distrus biserici şi catedrale, au jefuit şi înstrăinat odoare şi multe sfinte moaşte din locaşurile sfinte ale Constantinopolului.
Alt fapt s-a petrecut în istoria Georgiei Evului Mediu: în secolul XIII, regina Rusudan a Georgiei a cerut ajutor din Occident contra invaziei mongole.
Ea a scris chiar şi papei din Roma cerând un minim ajutor militar.
Şi care a fost răspunsul papei?
Papa a trimis reginei un ajutor imediat: cinci misionari romano-catolici.

• Votează
• Răspunde
• Raportează

He, he, he,..Pentru un roman prostanac asta e un motiv de mandrie.Mai degraba ar trebui sa se interezica taierile imbecile de brazi de craciun, cand sunt multe tone de braduti taiati aruncati, caci mafia concureaza cu firmele paltitoare.Mereu sunt brazi lasati nevanduti dupa sarbatori. Anul asta cu \"criza \" precis nu vor fi multi doritori de brad verde.Pe de alta parte de ce nu se vand in ghiveci toti brazii. Asa macar nu se pierd si se pot replanta. Insa ,... cu mintea rrromanului ,...

• Votează
• Răspunde
• Raportează

si din Romania a fost dus un brad, in anul 2001 sau 2002.....

Bravo lui Papa, stie sa caute ce este frumos ce este spre a fi iubit.

nu sta inchis in muntii carpati, pe la nu stiu ce schit, sau pe la nu stiu ce manastire si vine bradul la Vatican..

Daca vrei sa simti Craciunul, mergi in vizita la Vatican pentru 2 sau 3 momente, indiferent ce esti, penticostal, ortodox, catolic, protestant....

Sarbatori frumoase Romania!

• Votează
• Răspunde
• Raportează

E vorba de Carpatii Padurosi. Precizati.

• Votează
• Răspunde
• Raportează

.yes we ken * _______________to wonderful women .cnn reporter hala gorany ! : to whashinton post ! : . premiera mondiala : INFIINTAREA INSTITUIEI MONDIALE { REGISTRUL CONTRACTULUI } : [ axioma 1 - \" ORICE CONTRACT TREBUIE SA FIE RECIPROC AVANTAJOS = catre toate partile . in caz contrar acesta se va autodizolva de la sine = automat ! ] [ axioma 2 -\" orice contract care mizeaza pe lipsa de furnizare de obiecte fizice sau servicii ci doar pe fraudare prin dobanda a partilor adverse contractuale se suspenda de la sine = automat ] : incluzand ideea de INSTITUTIE A CONTRTACTULUI DE STAT SI PRIVAT IN FORMA DE AMENDAMENT IN CONTINUTUL TUTUROR CONSTITUIILOR DE PE TERRA VOM AVEA TRANSPARENTA SI SPIRIT CONSTRUCTIV PRIN APORT REAL INTELECTUAL SI MATERIAL ! : aceasta axiomatizare cristica a contractului va inpiedica religiile , statele si entitatile private de la actiune mondiala negativa ! : insotirea legii transparentei contractuale in BAZA DEFINITA mai sus de LEGEA LIBEREI INIATIVE in drept de inscriere zero .scolarizare , educatie si cheltuieli de inscriere la registrul comertului vom obtine ARTICOLUL 3 din CONTITUTIA STATELOR UNITE ALE LUMII = { BLUE in FREEDOM ! } ; mihai grigore - poet , no 1 liric mondial , suceava - ROMANIA , SGUAR PHILADELPHIA , 22 NOIEMBRIE 2011, 13H14' ! .

• Votează
• Răspunde
• Raportează

Ultimul Papa si Ultimul Secret
,Biserica Romano-Catolică are nevoie ca anumite evenimente de care este interesată să se desfăsoare în fata lumii; să poată proclama că ,Mesia a revenit!”.
…In primul rând, trebuie să întelegeti că, timp de secole, Vaticanul s-a străduit să obtină controlul asupra Ierusalimului. Inceputul l-au făcut cruciatii. Pentru a convinge lumea că Mesia pe care ei îl impuneau era cel adevărat, trebuia să preia controlul asupra Orasului Vechi, cadru ideal pentru aplicarea planurilor lor. Conform acestora, “Mesia” îsi propune să fuzioneze cele trei religii monoteiste, să facă în asa fel încât lumea să intre într-o eră de pace si armonie si să solutioneze conflictul din Orientul Mijlociu. Locul unde trebuie să se joace această “superproductie” nu este altul decât Orasul Vechi al Ierusalimului.
Pretinsul “Mesia” pe care-si propune să-l aclame Biserica Catolică va fi un fals Mesia. El se va strădui să instaureze un “guvern mondial” (sub egida Natiunilor Unite), care va duce lumea spre pace si armonie. Dar asta nu va fi decât o min-ciună si o fraudă. N-are nici o importantă. Adevărul nu interesează deloc lumea noastră.
Pentru a-i câstiga pe evrei de partea sa, Vaticanul ar dori să-i convingă că adevăratul lor Mesia este cel pe care Sfântul Scaun îl impune si că este timpul să reconstruiască al Treilea Templu, succesorul templului lui Solomon.
Noiembrie 1992: …Un document redactat personal de Yossi Beilin si intitulat “Caracterul nelegitim al suveranitătii Israelului asupra Ierusalimului” … stabileste directiile principale ale programului guvernului israelian privind viitorul Ierusalimului. El propune o împărtire a Orasului Vechi în sectoare, posturile de intrare si control aflându-se sub autoritatea Natiunilor Unite.
Septembrie 1993: La 10 septembrie… ziarul italian ,La Stampa” scrie că ministrul israelian al afacerilor externe a încheiat un acord secret cu Vaticanul, pentru a-i ceda acestuia din urmă suveranitatea asupra Orasului Vechi, si că acest acord continea clauze secrete… Yasser Arafat a fost de acord cu acest plan chiar înainte de faimoasa strângere de mână cu Yitzhak Rabin de la Washington, din 1993. Dar când a înteles că Vaticanul intentiona să lase Israelul să-si ducă la bun sfârsit proiectele privind Muntele Templului, si-a schimbat pozitia initială si a respins planul.
…In timpul cruciadelor din secolul al XIII-lea, templierii au săpat sub ruinele Templului timp de 9 ani, descoperind o întreagă retea de tuneluri în care sacrificatorii evrei îsi ascunseseră comorile de romani, în anul 70 d.Hr. De asemenea, se crede că si arhivele originale ale Bisericii primare din Ierusalim ar fi fost îngropate acolo.
Ele ar dovedi că crestinismul practicat de Vatican nu corespunde adevăratului crestinism, asa cum a fost el instituit de fondatorii săi. In particular, în planul lui Dumnezeu n-ar exista nici un loc pentru un papă ce detine dreptul exclusiv de a interpreta Cuvântul Domnului.
Dacă aceste manuscrise crestine de primă mână ar fi date publicitătii, ele ar pune în mare pericol legitimitatea Bisericii de la Roma. Este deci esential pentru Vatican ca evreii să fie îndepărtati de la Muntele Templului, pentru ca ei să nu poată descoperi aceste importante manuscrise.
Autoritatea Palestiniană nu face decât să servească de ,antrepenor de lucrări publice” în contul Vaticanului, în speranta că Sfântul Scaun îi va ajuta e palestinieni în conflictul cu Israelul…
…Vaticanul vrea să convingă lumea întreagă să accepte acest “misterios individ care va uni toate religiile” si care va apărea într-un Ierusalim controlat de o organizatie care va fi de fapt la ordinele Vaticanului.
Ceea ce trebuie stiut este că există deja un acord care conferă Vaticanului extrateritorialitate pntru toate posesiunile sale din Israel, cu promisiunea de a controla Orasul Vechi al Ierusalimului.
Acordul a fost anuntat de toate media din lume, iar existenta sa este usor de dovedit… Pe scurt, am acceptat ca Vaticanul să aibă dreptul de a instala un ,,mini Vatican”, cu ambasade suverane, chiar în inima capitalei noastre eterne Ierusalim.
Mai mult, acelasi Vatican s-a angajat în mod for-mal, în public si printr-un acord scris, să concesioneze palestinienilor o zonă de suveranitate în Orasul Vechi”. (Barry Chamish - ziarist evreu israelian; extras din cartea ,De la Vatican la Ierusalim si înapoi” - Ed. Lumea).


Guvernul Mondial, Biserica Mondială
si “portile iadului”

…Crearea unei biserici mondiale merge mână în mână cu crearea unui guvern mondial. Papa chiar a declarat de curând că este de dorit o nouă ordine mondială, realizată prin intermediul Natiunilor Unite. Ori această nouă ordine mondială se finalizează, logic si inevitabil, cu un guvern mondial. Dar acest plan, oricât ar părea de curios, nu este o noutate. El există de secole.

In sec. XI, Godefroy a fondat ordinul monahalo-cavaleresc Stăretia Sionului (cu resedinta într-o veche abatie de pe muntele Sion), al cărei scop (tinut secret) era refacerea Imperiului Roman (care cuprindea si Israelul de azi). In acest plan (numit planul merovingian) s-au înscris multele cruciade ce au urmat (aprobate de papi), până ce cuceritorii otomani i-au linistit pentru multă vreme.
Au continuat însă să lucreze în subteran, stabilind legături strânse cu organizatii opuse doctrinar, dar având acelasi tel: crearea unui imperiu european (care să cuprindă si Israelul).
Aceste organizatii sunt: Inteleptii Sionului (evrei!), Rozicrucienii (bratul secret al protestantismului! Luther a fost rozicrucian), ordine cavaleresti si cluburi mondialiste, Francmasoneria, liberalii, bolsevicii, miscarea sinarhică (fondatoare a U.E.!)…
,De câteva decenii s-a impus si ideea ecumenică, poate o răsplată pentru atitudinea Vaticanului fată de planul merovingian de-a lungul secolelor. La realizarea ei au lucrat si Masoneria si cluburile politice selecte, mai multi atei
decât credinciosi… Prin stabilirea capitalei Uniunii Europene la Strasbourg (veche posesiune merovingiană) cercul istoriei merovingiene se închide” - Emanuel Bădescu.

In 1534, papa fondează (prin Ignatius de Loyola) Ordinul iezuitilor (cel mai mare ordin romano-catolic), cu scopul de a se opune protestantilor. Ei au ucis în 1572 (de Sf. Bartolomeu) 70.000 de hughenoti (protestanti francezi).
In 1773, papa a desfiintat Ordinul iezuitilor pentru că era ,imoral si constituie o amenintare la adresa Bisericii si a Credintei”.
Iezuitii au activat în continuare, în secret, stabilind legături strânse cu lojile masonice, asa cum au făcut si cei din Stăretia Sionului.
Aceste legături cu masonii au prins bine Vaticanului.
Când Vaticanul o ducea foarte rău din punct de vedere financiar si nici un bancher crestin nu-l ajuta, a fost ajutat de un mason. In 1835, J.M. Rothschild a împrumutat Vaticanului 200.000 de dolari.
Pentru acest ajutor, familia Rothschild a primit o decoratie papală si de atunci reprezentantii acestei familii s-au numărat printre agentii financiari ai Vaticanului. Ordinul iezuitilor a fost reînfiintat în 1814, acum limitându-se - chipurile! - doar la contracararea ereticilor.
In realitate, ei au continuat să colaboreze cu masonii în realizarea imperiului. Astfel, ei au fost pe baricadele revolutiilor din 1830 si 1848, si în timpul Comunei din Paris. Ordinul iezuitilor este foarte activ si astăzi, fiind format numai din elite. Este activ si în România.

In 1776, un iezuit (doctor în teologie, dar si ocultist si fiu de rabin!), Adam Weishaupt, a întemeiat un ordin strict secret, Ordinul Secret al Iluminatilor Bavarezi, al cărui scop final era conducerea lumii, folosind ca mijloc Revolutia Mondială (revolutia socială absolută, radicală).
Printre cei 5 fondatori se afla si un Rothschild si cunoscutul scriitor A.D. de Sade, de la care am mostenit cuvântul sadism. Doctrina lui era foarte asemănătoare cu a ,esenienilor”, grupare reînviată de Rothschild (care a si finantat ordinul iluminatilor) si dramaturgul rosicrucian G.E. Lessing.
Iluminatii urmăreau anarhia, disparitia oricărei subordonări (egalitate din toate punctele de vedere), iar acest lucru nu putea fi realizat decât prin abolirea familiei, a natiunilor si a religiilor (Adam W. vroia cu orice pret distrugerea crestinismului). Pe scurt, vroiau o Nouă Ordine Mondială.
Pentru a putea impune acest lucru iluminatii trebuiau să acapareze toate puterile din stat! Aveau chiar un plan de împărtire între ei a puterilor. Erau în număr de 300 de personalităti (printre care si Herder si Goethe!).
Iezuitii nu puteau intra în ordin, ei fiind considerati prea fideli papei si Bisericii Catolice. In 1783 fratii iluminati erau în număr de 600, crestini si evrei, inclusiv masoni, cu care Adam W. a luat decizii împreună.
In 1784 erau deja 3.000 de frati. In 1786 aveau filiale secrete în toată lumea si erau infiltrati în toate organizatiile masone. Dar, s-a întâmplat ca tocmai curierul ce ducea lista membrilor si planul conspiratiei, să fie lovit de trăsnet! Toate actele au ajuns pe mâna politiei.
Iezuitul si iluminatul Adam Weishaupt s-a refugiat la Paris si a fondat loja Marelui Orient! Urmasul lui Adam W. a fost Giuseppe Mazzini (carbonar), care a elaborat un plan de dominatie mondială prin 3 războaie mondiale (planul se găseste la Biblioteca Muzeului Britanic din Londra).
Două au avut loc, iar al treilea va fi în Orientul Apropiat, unde s-au concentrat interesele sionismului politic (părintii sionismului politic sunt masoni: Moses Hess, Lionel Rothschild, Edmond de Rothschild, Theodor Herzl).
Un alt urmas al lui Adam W. a fost Karl Marx, care participa activ la liturghiile satanice si care a înfiintat Liga Dreptilor.

Ordinul iluminatilor (si conspiratia lor) a crescut mereu, jucând un rol imens în contextul Revolutiei Franceze (1789), motorul tuturor miscărilor din secolul XIX. Latura politică si atee a ordinului a creat Iluminismul, care, putem spune, este fiara ce iese din adânc odată cu Revolutia Franceză (iluminstii globalisti conduc acum U.E., doresc refacerea Imperiului Roman - asa a declarat Schroder - si se opun introducerii cuvântului crestinism în Constitutia U.E.), iar latura mistică a ordinului a creat miscarea Noua Era (New Age), care, putem spune, este proorocul mincinos.

In multele conflicte ce aveau loc în lume, Masoneria juca rolul unui instrument de răzbunare folosit de evrei (legea talionului).
Acest lucru a deranjat pe multi masoni catolici (precum Andre Malraux), care astfel s-au separat de evrei.
Pe acest fond, în 1928, în Spania, s-a născut organizatia secretă Opus Dei, singura organizatie de tip masonic care a avut într-adevăr un rol pozitiv (după părerea noastră), dar lumesc, în Biserica Catolică. Arhitectul ei, preotul de tară Jose Maria Escriva, a preluat tot ce aveau mai bun alte organizatii secrete si i-a dat o formă bisericească.
Totul se făcea în ascuns căci existau dusmani puternici chiar în interiorul Bisericii Catolice (majoritatea cardinalilor ajunseseră un fel de slujbasi ai marii finante evreiesti!).
Se recrutau doar cei care mai aveau încă o facultate, de obicei de finante (în afara teologiei), plus doctoratul. In afara profesionalismului, un alt criteriu era puritatea sufletească.
Pentru a nu fi sub ispita vietii lumesti, ei trăiau lipsiti de confort, masa era frugală, rugăciunile erau prelungi si întrerupte de dureroase autoflagelări.
Acestia formau treapta superioară, a numerarilor.
Treapta inferioară, a supernumerarilor, era formată din civili, dar care, dacă nu erau căsătoriti erau îndemnati să se preotească, pentru a deveni numerari.
Toti acestia au concurat marea finantă evreiască, au salvat Spania si au revigorat Vaticanul.
In 1958 Spania devine membră a Fondului Monetar International si a Băncii Mondiale, agentii acestor institutii în Spania fiind membri ai Opus Dei.
Ministrii Spaniei erau proveniti tot din rândul Opus Dei. Din 1953 Opus Dei devine activă si în afara Spaniei si în câtiva ani cuprinde Europa, America Latină, Africa, Filipine, dar având asociatii foarte puternice si în SUA si Canada.
Prin anii ‘90 existau 80.000 de numerari! Marea finantă numeste Opus Dei, Mafia Sfântă, în derâdere.
Mai este numită si masoneria albă. Papa Ioan Paul al II-lea, înainte de a multumi cardinalilor care l-au ales papă, el s-a rugat la mormântul lui Escriva, pe care l-a si beatificat, dar abia la 6 octombrie 2002. Astăzi, Opus Dei are multi membri în Parlamentul European si în ONU, patronează multe institutii internationale, bănci elvetiene, fundatii. In România actionează fundatia Hans Seidel, adeptă a liniei Hungtinton!

Dar a avut loc nu numai o separare între masonii evrei si masonii catolici ci, mai apoi, si o separare între sionisti si iluministi, sionistii fiind masonii evrei (atei) care si-au propus ca tel refacerea statului Israel, iar iluministii fiind masoni europeni (tot atei). Acum, interesele sionistilor sunt concentrate în Orientul Apropiat si în SUA (iar prin SUA, în întreaga lume).
Sionistii politici doresc refacerea statului Israel, dar, în final, îsi propun, mai mult pentru imagine politică, dar si pentru că mitul fondator al masonilor spune că ei au construit Templul lui Solomon, să refacă Templul din Ierusalim. Aici se întâlnesc cu ultraortodocsii evrei, care doresc acelasi lucru, în vederea venirii lui Mesia.
Iluministii doresc refacerea Imperiului Roman (acum Uniunea Europeană), dar, pentru a putea avea sub control masele, ar dori să unească toate confesiunile si chiar toate religiile într-o biserică unică, mondială. Aici se întâlnesc îndeosebi cu catolicii, care doresc o unire a tuturor bisericilor crestine (o turmă si-un păstor - papa), pentru a putea declara că Mesia a revenit.
Dar Imperiul Roman cuprindea si Iudeea. Tot asa, Uniunea Europeană va cuprinde si Israelul. Deocamdată numai Berlusconi (Italia) a propus ca în U.E. să poată intra si Israelul. Iar Shimon Peres a propus ca Ierusalimul să fie declarat capitala lumii, primar urmând a fi secretarul general al ONU. Incet-încet sionistii se reunesc cu iluministii în vederea creării unui guvern mondial, Vaticanul se uneste cu
Ierusalimul în vederea creării unei biserici mondiale (neuitându-i nici pe palestinieni), iar într-un final va apare si conducătorul unic: Antihrist, ,urâciunea pustiirii” pe tronul din Templul lui Solomon.
Ordinul Templierilor, Ordinul de Malta si multe alte organizatii secrete ar mai fi putut fi adăugate celor de mai sus. Dacă despre mânăstiri se spune că sunt oaze de rugăciune pentru lume si ,portile raiului“, despre organizatiile de tip masonic se poate spune că sunt centre de conspiratie împotriva lumii si ,portile iadului“. ,Tu esti Petru si pe această piatră voi zidi Biserica Mea si portile iadului nu o vor birui” (Mt. 16, 18). Dar pentru că de 3 ori s-a lepădat Petru de Hristos, de 3 ori a fost lepădată Biserica Catolică (1054 - ortodocsi; 1517 - protestanti; 1531 - anglicani).

Antihrist va veni printr-o ,poartă a iadului”
Si tot asa cum Petru s-a lepădat de 3 ori de Hristos, dar apoi a murit pentru Hristos, tot asa si papii, unii au practicat vrăjitoria si magia, altii au fost masoni, unul ar putea fi chiar antihrist, dar sirul papilor se va termina cu un Petru ce va muri pentru Hristos.
Cel putin asa spune profetia Sfântului Malachia (sfânt catolic irlandez; 1095-1148). Acesta dă o listă papilor ce vor urma. Actualul papă este numit De Labore Soris (Efortul Soarelui sau Străduintă Zadarnică; mentionăm că în ziua în care s-a născut a fost eclipsă totală de soare).
După el urmează ultimul papă, numit De Gloriae Oliviae (Măretia Măslinului); măslinul este atât un simbol al păcii cât si al evreilor. Adică ultimul papă ar putea fi de origine evreiască sau/si va aduce pacea între evrei, arabi si crestini.
Există deja o listă cu 20 de nume de potentiali papi: mai multi europeni (si italieni), un african si 3-4 din America Latină. Vocea cea mai puternică de la Vatican (după papa), cardinalul Joseph Ratzinger, spune că viitorul papă ar trebui să fie din Africa (un suveran pontif de culoare!). După unii, acesta ar putea fi cardinalul Francis Azize, din Nigeria (71 de ani, născut într-un trib Ibu si convertit la catolicism în primii ani de viată).
Mentionăm că tot în Africa (în Etiopia) trăiesc evreii urmasi ai tribului lui Dan, numiti felahi (cam 15.000 au emigrat în Israel si alti 15.000 au rămas în Etiopia). Se spune că antihrist va fi primit de evrei în locul adevăratului Mesia (In. 5, 43; 2Tes. 2, 9-12), el apărând din semintia lui Dan: ,Dan va fi sarpe la drum, viperă la potecă” - Fc. 49, 17.
In fine, nu trebuie uitat că în 1998 papa a anulat bula papală prin care masoneria era interzisă în Biserica Catolică si că, în acest an, printre cardinalii numiti de papa, este si unul a cărui nume si tară de origine (Israel? Etiopia? Rusia?) nu au fost date publicitătii.
,Unii cercetatori afirmă că falsul profet ar putea fi evreu, dar prin aceasta nu se exclude legătura cu Vaticanul. In 1130 a fost ales papa Anacletus al II-lea [de origine evreiască]… Când Honorius al II-lea era pe patul de moarte, s-au făcut pregătiri pentru alegerea unui nou papă. Familia Pierleone l-a propus pe Pietro, cardinalul, în vreme ce familia Frangipani a înaintat numele altui candidat.
După moartea papei, această din urmă familie a convins o parte a cardinalilor să opteze pen-tru candidatul propus de ea, care a luat numele de Inocentiu al II-lea (1130-1143). In aceeasi zi, Pierleone a organizat o altă reuniune, cu un număr mai mare de cardinali, alegându-l pe Pietro, care a luat numele de Anacletus al II-lea (1130-1138).
Acesta a rămas la Roma, în timp ce Inocentiu a plecat în Franta. A călătorit apoi prin Europa, acuzându-l pe Anacletus că este un “antipapă”. In ciuda eforturilor pentru a-l înlătura, Anacletus a rămas papă până la moartea sa, în 1138. Un an mai târziu, Inocentiu s-a întors la Roma.
După ce Victor al IV-lea a demisionat (si el a fost considerat un “antipapă”), Inocentiu al II-lea a fost instalat în scaunul papal, rămânând în această functie până la moartea lui, în 1143. In prezent, Vaticanul îl consideră pe Anacletus al II-lea drept un “antipapă” (,cel care, contrar canoanelor, revendică sau exercită functia de Pontif Roman”), motiv pentru care l-a eliminat din istoria papală. Alti doi papi au fost membri ai familiei de evrei Pierleone: Grigore al VI-lea (1045-1046) si Grigore al VII-lea (1073-1086).
Cunoscut ca “Hildebrand”, acesta din urmă… a fost ulterior proclamat sfânt”. (Emanuel Bădescu - extras din cartea ,De la Vatican la Ierusalim si înapoi” - Ed. Lumea).
După ultimul papă (De Gloriae Olivie) va urma ultimul pe tronul Vaticanului. Acesta nu va mai fi deci papă (înlocuitor de Hristos). El se va numi Petrus II Romanus (Petrus I fiind apostolul Petru).
Scrie Sfântul Malachia: ,In ultimele necazuri care lovesc Biserica Romană, Petrus II îsi va paste turma prin multe năpaste, după care orasul celor sapte coline [Roma] va dispărea iar înfricosătorul conducător [Antihrist] va asupri poporul”. Ceva similar cuprinde si al treilea mesaj (profetie) de la Fatima: , …Am văzut în partea stângă a stăpânei noastre, putin mai sus, un înger cu o sabie de foc în mâna stângă, care scânteia si emitea flăcări care, se părea, aveau să incendieze lumea; dar ele se stingeau în contact cu splendoarea care emana din mâna dreaptă a Stăpânei Noastre în directia lui. Ingerul, arătând pământul cu mâna dreaptă, spuse cu o voce puternică: Pocăintă! Pocăintă! Pocăintă!
Si văzurăm, într-o lumină imensă care este Dumnezeu, ceva asemănător felului în care vedem într-o oglindă, un Episcop îmbrăcat în Alb - am avut presentimentul că este Sfântul Părinte, diversi alti Episcopi, Preoti, călugări si călugărite, care urcau pe un munte abrupt, în vârful căruia era o Cruce mare din trunchiuri neprelucrate… Inainte de a ajunge aici, Sfântul Părinte traversa un oras mare, pe jumătate în ruină, si aproape tremurând, cu pas sovăitor; coplesit de suferintă si durere, el se ruga pentru sufletele cadavrelor întâlnite în cale;
ajuns în vârful muntelui, prosternat în genunchi la piciorul marii Cruci, el fu ucis de un grup de soldati care au tras de mai multe ori cu o armă de foc si cu săgeti. In acelasi fel muriră unii după altii ceilalti Episcopi, Preoti, călugări si călugărite si diversi laici, bărbati si femei…
Pe cele două brate ale Crucii se aflau doi Ingeri, fiecare cu o stropitoare de cristal în mână, în care culegeau sângele Martirilor si cu care stropeau sufletele Martirilor care se apropiau de Dumnezeu”.
Dar acesta nu pare a fi mesajul complet de la Fatima. El mai cuprindea ceva si anume ceva socant (când în 1960 papa Ioan al XXIII-lea a citit profetia, a fost vizibil socat), probabil tocmai pentru faptul că scria că antihrist va fi un viitor papă!
Si mai cuprindea ceva (care s-a aflat mai târziu): profetia nu s-ar fi împlinit dacă se indeplineau două conditii: 1. să fie făcută cunoscută întregii omeniri si 2. Rusia să fie binecuvântată de papă.
Mai târziu, papa Ioan Paul al II-lea a spus că, deoarece papa Ioan al XXIII-lea, din ratiuni diplomatice (!), nu a respectat cele două conditii, realizarea profetiei nu mai poate fi oprită (cu toate acestea, în anul 2000 l-a beatificat pe papa Ioan al XXIII-lea, care initiase Conciliul Vatican II, la finele căruia, la 7 decembrie 1965, Bisericile - Ortodoxă si Catolică - si-au ridicat excomunicările din 1054). Si aceasta nu e totul. Mesajul mai spune că, dacă profetia se va împlini (prin nerespectarea celor două conditii), Rusia va fi instrumentul pedepsei lui Dumnezeu asupra popoarelor.
Ce va fi cu adevărat numai viitorul ne va spune. Dacă oamenii se vor ruga si vor face pocăintă, pocăintă si iar pocăintă, pentru păcatele lor, atunci si Dumnezeu va anula profetiile, spune cardinalul Ratzinger. Dar, indiferent ce va fi, crestinii trebuie tot timpul să vadă semnele si să se pregătească sufleteste. Intr-un final (tragic) se vor trezi (sufleteste) si evreii si arabii. Cum spunea cineva: Nici viitorul nu mai este cum era odată!

• Votează
• Răspunde
• Raportează

Realitatea dincolo de iluzie


Supremii pontifi ai păgânismului, cheile mistice, Ianus, tiara, mitra în formă de peşte, închinarea adusă lui Dagon, pallium-ul, scaunul lui Petru, sărutarea unui idol, procesiunile papale, evantaiele „flabella\"

NIMROD, REGELE şi întemeietorul Babilonului, n-a fost numai conducătorul lui politic, ci a fost şi conducătorul lui religios. El a fost un preot-rege. Din el a descins o spiţă de preoţi-regi - fiecare ocupând locul de conducător al religiei babiloniene oculte a tainelor.
Această spiţă a continuat până în zilele lui Belşaţar despre care citim în Biblie.

Mulţi ştiu despre ospăţul pe care l-a dat Belşaţar în Babilon, când a apărut pe perete misterioasa scriere.
Dar uneori se trece cu vederea că această întâlnire era mai mult decât o simplă petrecere!
Ea era o întâlnire religioasă, o sărbătorire a tainelor babiloniene al căror conducător era Belşaţar în acea vreme.
„Ei au băut vin şi au preamărit zeii de aur, şi de argint, şi de aramă, de fier, de lemn, şi de piatră\" (Dan.5:4).
Adăugând la blasfemia prilejuită de această ocazie, ei şi-au băut vinul din vasele sfinte ale Domnului care fuseseră luate din templul de la Ierusalim.
Această încercare de a amesteca ceea ce era sfânt cu ceea ce era păgânism a adus judecata divină.
Babilonul a fost sortit pieirii.
Profeţii au vorbit despre modul în care oraşul va fi distrus (Ier.50:39; 51:62). Astăzi există o cale ferată care duce de la Bagdad la Basra, şi trece prin apropierea vechiului loc al Babilonului.
O placă indicatoare scrisă în engleză şi arabă spune: „Staţia Babilon. Trenurile se opresc aici pentru a lua pasageri\". Pasagerii sunt turişti care vin să cerceteze ruinele.
Dar deşi oraşul a fost distrus, au supravieţuit idei care au fost o parte din vechea religie a Babilonului!

Când Roma a cucerit lumea, păgânismul, care se răspândise din Babilon şi se dezvoltase în diverse naţiuni, s-a contopit cu sistemul religios al Romei păgâne.

Aceasta a inclus ideea unui Pontif Suprem (Pontifex Maximus), o funcţie care a început să fie preluată de către Cezari în anul 63 î.Cr. Acest fapt este ilustrat aici printr-o veche monedă romană a lui Cezar Augustus (27 î. Cr. - 14 d. Cr.) cu titlul său de „Pont-Max\", conducătorul tainelor sau misterelor.
Monede ca aceasta erau în circulaţie pe timpul lucrării pământeşti a Domnului nostru. „Şi ei I-au adus un bănuţ. Şi El le-a zis: A cui este această imagine şi inscripţie? Ei I-au zis: A lui Cezar” (Mt.22:17-22).

Împăraţii romani (inclusiv Constantin) au continuat să deţină funcţia de Pontifex Maximus până în anul 376 când Graţian, din motive creştine, a refuzat-o.
El a recunoscut că acest titlu şi această funcţie este ceva idolatru şi blasfemiator.
Totuşi, în această perioadă, episcopul Romei crescuse în putere şi prestigiu politic.
Drept urmare, în anul 378, Demasus, episcop al Romei, a fost ales Pontifex Maximus - marele preot al tainelor!
Deoarece Roma era considerat cel mai important oraş din lume, unii creştini priveau la episcopul Romei ca la „Episcopul episcopilor\" şi ca la conducătorul Bisericii.
Si tocmai el pretindea titlul de Pontifex Maximus - o situaţie unică!

În vremea aceea, şi în anii care au urmat, şuvoiul păgânismului şi al creştinismului au curs laolaltă, producând ceea ce este cunoscut sub numele de biserica romană-catolică, sub conducerea lui Pontifex Maximus, papa.


Titlul de Pontifex Maximus este întâlnit în mod repetat pe inscripţii prin tot Vaticanul - deasupra intrării în catedrala Sf. Petru, deasupra statuii lui Petru, în dom, deasupra Uşii Sfântului An care se deschide numai în timpul unui an jubiliar, etc.
Medalia alăturată, bătută de papa Leo X, chiar înainte de Reformă, ilustrează unul din modurile în care titlul de „Pont. Max.\" a fost folosit de către papi.
Dar cum ar putea un om să fie în acelaşi timp atât conducătorul Bisericii, cât şi Pontifex Maximus, conducătorul tainelor păgâne?
Într-o încercare de a ascunde această discrepanţă, unii lideri ai Bisericii au căutat similarităţi între cele două religii. Ei ştiau că dacă puteau găsi măcar câteva puncte pe care fiecare din cele două părţi să le aibă în comun, cele două se puteau contopi într-una singură, căci la acea vreme cei mai mulţi nu se ocupau de amănunte.
Ei doreau numere mari şi putere politică.
Adevărul era pe locul doi.
O similaritate izbitoare a fost aceea că Supremul Pontif al păgânismului purta titlul caldeu de peter sau interpret, tălmăcitor, traducător - tălmăcitor al tainelor.
1 Aici se oferea ocazia de a „creştiniza\" funcţia păgână de Pontifex Maximus, funcţie pe care o deţine acum episcopul Romei, prin asocierea lui „Peter (Petru)\" sau Marele Tălmăcitor al Romei cu Petru apostolul.
Dar lucrul acesta nu se putea face fără probleme. Ca să faci aşa, era necesar să spui că Petru fusese la Roma.
Astfel, au început să se răspândească legende, despre care nu se ştia şi nu se auzise mai înainte, referitoare la Petru ca primul episcop al Romei.
2 „Şi astfel\", scrie Hislop, „pentru creştinii orbiţi ai apostaziei, papa era reprezentantul lui Petru apostolul, în timp ce pentru păgânii iniţiaţi el era doar reprezentantul lui Petru, tălmăcitorul binecunoscutelor lor taine sau mistere\".3

Întrucât apostolul Petru era cunoscut sub numele de Simon Petru, este interesant de notat că Roma nu a avut numai un „Petru\", un tălmăcitor al tainelor, ci şi un conducător religios cu numele de Simon, care s-a dus acolo în primul secol!
Despre acest Simon, cunoscut celor care studiază Biblia ca Simon vrăjitorul (Fap.8:9), se spune că ar fi mers mai târziu la Roma şi ar fi întemeiat acolo o religie creştină falsificată!
Pentru că lucrul acesta sună atât de ciudat, am dori să cităm chiar din The Catholic Encyclopedia despre acest Simon ca să clarificăm că nu este vorba de o idee preconcepută de-a noastră.
„Iustin Martirul şi alţi scriitori timpurii ne informează că el s-a dus după aceea la Roma, a făcut acolo minuni prin puterea demonilor şi a primit onoruri divine atât în Roma, cât şi în propria sa ţară.
Deşi multe legende neobişnuite s-au strâns mai târziu în jurul numelui acestui Simon... pare totuşi probabil să existe o bază adevărată pentru relatarea făcută de Iustin şi acceptată de Eusebiu.
Simon Magul, personajul istoric, a întemeiat fără îndoială un fel de religie ca o falsificare a creştinismului, în care a pretins că joacă rolul analog celui al lui Cristos\".

4
Noi ştim că biserica romană a devenit expertă în preluarea diverselor idei sau tradiţii şi amestecarea lor împreună în propriul ei sistem religios.
Dacă Simon şi-a strâns într-adevăr adepţi în Roma, dacă a primit onoruri divine, dacă a întemeiat o religie anticreştină în care el a jucat un rol analog lui Cristos, nu este oare posibil ca astfel de idei să fi putut influenţa tradiţii ulterioare?
Poate că acest „Simon\", care era în Roma, a fost confundat mai târziu cu Simon Petru. Papii au pretins că sunt „Cristos în funcţie\" pe pământ.
După cât se pare, Simon vrăjitorul a pretins acelaşi lucru în Roma. Dar nu citim niciodată că Simon Petru apostolul ar fi pretins vreodată aşa ceva!
Un alt amestec la Roma a implicat „cheile\". Timp de aproape o mie de ani, locuitorii Romei crezuseră în cheile mistice ale zeului păgân Ianus şi ale zeiţei Cibele.

5 În mitraism, una din ramurile principale ale tainelor ajunse la Roma, zeul soare purta două chei.

6 Când împăratul a pretins că este succesorul „zeilor\" şi Supremul Pontif al tainelor, cheile au ajuns să fie simboluri ale autorităţii sale.
Mai târziu, când episcopul Romei a devenit Pontifex Maximus prin anul 378, el a devenit automat posesorul cheilor mistice. Aceasta i-a adus recunoaştere din partea păgânilor şi, din nou, s-a ivit ocazia de a-l amesteca pe Petru în întreaga poveste.
Nu-i spusese Cristos lui Petru: “îţi voi da cheile împărăţiei cerurilor\" (Mt.16:19)?
Totuşi, doar în 431 a susţinut papa în mod public că cheile pe care le poseda erau cheile autorităţii date apostolului Petru. Aceasta se întâmpla la peste cincizeci de ani după ce papa devenise Pontifex Maximus, posesorul cheilor.
(Ca exemplu al modului în care cheile sunt folosite ca simboluri ale autorităţii papale, vezi marele evantai purtat de papa in timpul procesiunilor).

Cheia dată lui Petru (şi tuturor discipolilor) reprezenta mesajul evangheliei prin care oamenii puteau intra în împărăţia lui Dumnezeu.
Pentru că unii n-au înţeles corect lucrul acesta, nu este ceva neobişnuit ca Petru să fie înfăţişat ca portarul Cerului, hotărând pe cine să lase să intre şi pe cine nu!
Aceasta este foarte asemănător ideilor asociate zeului păgân Ianus, pentru că el era păzitorul uşilor şi al porţilor în mitologia romană.
Ianus, cu o cheie în mână, este arătat în desenul alăturat.
El era reprezentat cu două feţe - una tânără, cealaltă îmbătrânită (o versiune târzie a lui Nimrod întrupat în Tamuz).
Este interesant să observăm că nu numai cheia era un simbol al lui Ianus, ci şi cocoşul era considerat a fi sacru pentru el.

7 Nu a existat nici o problemă în a lega cocoşul de Petru, căci oare nu cântase un cocoş în noaptea în care se lepădase el de Domnul? (Io.l8:27)
Este cert faptul că titlul de „Supremul Pontif\" sau de „Pontifex Maximus\" pe care îl poartă papa n-a fost introdus de creştini, căci el era titlul folosit de împăraţii romani înaintea erei creştine. Cuvântul „pontif vine de la cuvântul pons, „pod\", şi facio, „a face\".
El înseamnă „făuritor de poduri\". Împăraţii, ca preoţi-regi, au fost consideraţi în vremurile păgâne a fi făuritorii şi păzitorii podurilor din Roma.
Fiecare dintre ei slujea ca mare preot şi susţinea că este podul sau puntea de legătură între viaţa aceasta şi cea de apoi.
Acea ramură a tainelor cunoscută ca mitraism s-a răspândit în Roma până ce a devenit - la un moment dat - aproape singura credinţă din imperiu.

8 Preotul-şef era numit Pater Patrum, adică Părintele Părinţilor.

9 Derivat direct din acest titlu, la conducerea bisericii romano-catolice se află papa - Părintele Părinţilor. „Părintele\" mitraismului îşi avea pe atunci sediul în Roma, şi „părintele\" catolicismului şi-l are acum pe al său acolo.
Odăjdiile scumpe şi foarte împodobite pe care le poartă papii au fost făcute după veşmintele împăraţilor romani.
Istoricii n-au lăsat acest fapt să treacă neobservat, ci ei confirmă faptul că „veşmintele clerului... erau moşteniri din partea Romei păgâne\".


10.Tiara, coroana pe care o poartă papii - deşi împodobită în moduri diferite în perioade diferite - este identică în formă cu cea purtată de „zeii\" sau îngerii arătaţi pe tăbliţele asiriene păgâne.\"
Ea este asemănătoare celei care se poate vedea pe capul lui Dagon, zeul-peşte înfăţişat aici.
Dagon nu era de fapt decât o formă tainică al falsului „mântuitor\" babilonian.
Numele de Dagon vine de la dag (un cuvânt tradus de obicei cu „peşte\" în Biblie) şi înseamnă zeul-peşte.

12 Deşi şi-a avut originea în păgânismul Babilonului,

13 închinarea adusă lui Dagon a devenit deosebit de uzuală printre filisteni (Jud.16:21-30; l.Sam.5:4,5). Modul în care era înfăţişat Dagon în sculptura mesopotamiană se vede în desenul reprodus mai jos (silueta a doua din stânga).

14 În cartea sa Babylon and Nineveh (Babilonul şi Ninive), Layard explică următorul lucru: „Capul peştelui formează o mitră deasupra capului bărbatului, în timp ce coada solzoasă ca un evantai cădea ca o manta, lăsând să se vadă picioarele şi laba picioarelor\".

15.Dagon în sculptura mesopotamiană.

Mai târziu a rămas ca o mitră numai partea de sus, cu gura peştelui de abia deschisă. Pe mai multe monede malteze, un zeu (ale cărui caracteristici sunt aceleaşi ca cele ale lui Osiris, Nimrodul egiptean), este prezentat ne mai având corpul de peşte şi rămânând doar mitra capului de peşte.16


Monede malteze păgâne.

O pictură renumită a lui Moretto îl înfăţişează pe Sf. Ambrozie purtând o mitră în forma unui cap de peşte.
Acelaşi tip de mitră este purtat de papă, aşa cum se vede în schiţa papei Paul VI în timp ce rostea o predică despre „Pace\" în istorica sa vizită făcută în Statele Unite în 1965.
H. A. Ironside spune că papa este „succesorul direct al marelui preot al tainelor babiloniene şi slujitorul zeului-peşte Dagon, pentru care poartă, asemenea predecesorilor lui idolatri, inelul pescarului.
Din nou, amestecând păgânismul şi creştinismul laolaltă, asemănările au făcut ca acest amestec să fie mai puţin evident. În acest caz, deoarece Petru fusese pescar, inelul zeului-peşte având titlul de Pontifex Maximus înscris pe el a fost asociat cu acesta.
Dar apostolul Petru n-a purtat niciodată un inel ca acesta. Nimeni nu s-a aplecat şi nu i-a sărutat inelul.
Probabil ca nici nu avea vreunul, căci, aşa cum a spus ologului: „Argint şi aur n-am\"! (Fap.3:6)



Sf. Ambrozie. Papa Paul VI purtând mitră.

Un alt indiciu care ne ajută la soluţionarea tainei Babilonului modern se poate vedea în folosirea pallium-ului pe care îl poartă papa pe umeri.
Dicţionarele neprescurtate îl definesc ca pe un veşmânt purtat de clerul păgân din Grecia şi din Roma, înaintea erei creştine.
În vremea modernă, pallium-ul este făcut din lână albă luată de la doi miei care au fost binecuvântaţi în bazilica Sf. Agnes din Roma.
Ca simbol al faptului că arhiepiscopul are parte şi el de plinătatea funcţiei papale, papa le trimite pallium-ul. Totuşi, înainte de a-l trimite, este pus toată noaptea deasupra presupusului mormânt al Sf. Petru - această practică fiind o copie a ritualului păgân practicat printre greci!

De-a lungul secolelor, biserica romano-catolică a pretins că posedă scaunul pe care a stat Petru şi a slujit el în Roma.
Dar tare ciudat trebuie să fi fost acest scaun pentru Petru! Chiar şi The Catholic Encyclopedia explică faptul că plăcuţele din partea din faţă a scaunului înfăţişează animale fabuloase din mitologie, ca şi legendarele „munci ale lui Hercule”

17. Într-un alt volum al The Catholic Encyclopedia găsim aceste cuvinte: „Ghilgameş, pe care mitologia l-a transformat într-un Hercule babilonian... ar fi atunci persoana pe care Biblia o desemnează ca Nemrod (Nimrod)\".

18 Este curios faptul că Nimrod este asemănat cu Hercule, iar sculpturile asociate cu Hercule apar pe aşa-numitul „scaun al lui Petru\"! Nici unul din aceste lucruri nu ne-ar face să ne gândim că acest scaun are o origine creştină.
O comisie ştiinţifică numită de papa Paul în iulie 1968 a constatat că nici o parte din scaun nu este suficient de veche ca să dateze de pe vremea lui Petru.
Metoda de datare cu carbon 14 şi alte teste au indicat faptul că scaunul nu este mai vechi de secolul 9.
Este clar că ideile mai timpurii despre scaunul lui Petru au fost interesante, dar nu exacte.
Lângă marele altar din catedrala Sf. Petru se află o statuie mare de bronz a lui „Petru\".
Unii scriitori de odinioară au susţinut că aceasta a fost la origine o statuie a lui Jupiter! - redenumită cu numele de Petru.
Aceasta a fost opinia împăratului Leo care a publicat un edict în anul 628 împotriva folosirii statuilor pentru închinare.
Cu toate acestea, această statuie este privită cu cea mai profundă veneraţie, şi picioarele ei au fost de atâtea ori sărutate, încât degetele aproape au fost roase!
În fotografia de pe pagina următoare, fostul papă Ioan XXIII este pe cale să sărute statuia care fusese îmbrăcată cu veşminte papale bogate şi cu o coroană pentru acea ocazie.
Practica sărutării unui idol sau a unei statui a fost împrumutată din păgânism.
După cum am văzut, închinarea la Baal a fost legată de străvechea închinare adusă lui Nimrod în forma lui zeificată (ca zeu al soarelui).

Pe vremea lui Ilie, mulţimi de oameni s-au aplecat înaintea lui Baal şi l-au sărutat. „Totuşi\", a zis Dumnezeu, „Mi-am lăsat şapte mii în Israel care nu şi-au plecat genunchii înaintea lui Baal şi a căror gură nu l-a sărutat\" (l.Re.19:18).
Într-una din formele lui „tainice\", Nimrod (întrupat în tânărul Tamuz) era reprezentat sub forma unui viţel.
S-au făcut statui de viţei, li s-au adus închinare şi au fost sărutate! „Ei păcătuiesc tot mai mult, şi şi-au făcut imagini turnate din argint şi idoli după priceperea lor, toţi fiind lucrarea meseriaşilor; li se spune:
Oamenii care aduc jertfe să sărute viţeii\" (Os.13:l-3). Sărutarea unui idol era o parte a închinării înaintea lui Baal!


Nu numai că biserica romano-catolică a adoptat practica sărutării unui idol, ci acelaşi lucru s-a întâmplat şi cu obiceiul procesiunilor religioase în care erau purtaţi idolii.
Asemenea procesiuni constituie o parte obişnuită a practicii romano-catolice, totuşi acestea nu-şi au originea în creştinism. În secolul 15 î.Cr., o imagine a zeiţei babiloniene Iştar a fost purtată cu mare pompă şi ceremonie din Babilon în Egipt.\" Procesiuni de idoli au fost practicate în Grecia, Egipt, Etiopia, Mexic şi în multe alte ţări în vremurile străvechi.
Biblia arată nebunia celor care cred că de la idoli poate veni ceva bun - idoli atât de lipsiţi de putere, încât trebuie să fie purtaţi!
Isaia, referindu-se în mod direct la dumnezeii Babilonului, a avut de spus lucrul acesta: „Ei varsă aurul din pungă şi cântăresc argintul pe cântar, şi tocmesc un aurar: şi el face din ele un dumnezeu; ei se apleacă cu faţa la pământ, da, şi se închină.
Ei îl duc pe umeri, ei îl poartă\" (Is.46: 6,7).
Nu numai că astfel de procesiuni în care se poartă statui au continuat in biserica romano-catolică, ci şi papa este purtat în procesiune.

Pe vremea lui Isaia oamenii vărsau argint şi aur pentru zeul lor. Astăzi sunt puse deasupra papei veşminte şi bijuterii.
Când zeul păgân era purtat în timpul procesiunii, oamenii se aruncau la pământ şi se închinau, şi tot aşa în anumite ocazii oamenii se apleacă înaintea papei în timp ce este purtat.
La fel cum zeul era „purtat pe umeri\", la fel îl poartă pe umeri oamenii pe papă, dumnezeul catolicismului, în timpul procesiunii religioase!

Cu peste trei mii de ani în urmă, exact aceeaşi practică era cunoscută în Egipt, astfel de procesiuni fiind o parte a păgânismului de acolo.
Ilustraţia de pe pagina următoare îl prezintă pe preotul-rege antic al Egiptului purtat de doisprezece oameni prin mijlocul mulţimilor care i se închină.

20 O comparaţie între procesiunea papală şi procesiunea păgână antică arată că una este copia celeilalte. În desenul cu preotul-rege egiptean observăm folosirea flabellum-ului, un evantai mare confecţionat din pene, cunoscut mai târziu ca evantaiul mistic al lui Bachus. Şi aceste evantaie sunt purtate împreună cu papa în ocazii oficiale (compară desenul cu fotografia).




The Encyclopedia Britannica spune: „Când se duce la ceremonii sărbătoreşti, (papa) este purtat pe ,sedia', un scaun portabil de catifea roşie cu spătar înalt, fiind însoţit de două flabelle de pene\".

21 Că aceste evantaie folosite în procesiuni îşi au originea în păgânism, este un fapt cunoscut şi admis de scriitori catolici.

22
Cele patru inele solide de fier prinse de picioarele „scaunului lui Petru\" erau prevăzute pentru folosirea prăjinilor de purtat.
Dar putem fi siguri că apostolul Petru n-a fost niciodată purtat printre mulţimi de oameni care să se aplece înaintea lui! (cf. Fap.10:25,26).

Practic nu există nici o îndoială că funcţia papală a fost creată printr-un amestec de păgânism cu creştinism.
Pallium-ul, mitra cu cap de peşte, veşmintele babiloniene, cheile mistice, titlul de Pontifex Maximus, au fost împrumutate din păgânism.
Toate aceste lucruri, precum şi faptul că Cristos n-a instituit niciodată funcţia de papă în biserica Sa, arată limpede că papa nu este nici Vicarul lui Cristos, nici succesorul apostolului Petru.

• Votează
• Răspunde
• Raportează

Craciunul = sarbatoarea nasterii Domnului Iisus.
Interesant ,sarbatoritul Iisus abia e bagat in seama la acesta sarbatoare.altii si altele sunt vedetele sarbatorii

• Votează
• Răspunde
• Raportează

Carpatii - Pamant Romanesc!

Mai lasa-ti dracului cu slavizmele aziatice. Auzi ma, Zacarpatia dracului.

• Votează
• Răspunde
• Raportează

De ce nu foloseste si Vaticanul un brad de plastic , ca sa sa fie eco ?

• Votează
• Răspunde
• Raportează

Unde-i ba drujba aia ?

• Votează
• Răspunde
• Raportează

\"diametrul coroanei de peste 1,5 metri \"

Poate e vorba de 15 metri. 1.5 metri e doar o gluma.

• Votează
• Răspunde
• Raportează

Daca muntii Carpati s-ar fi intins pana in Scandinavia, iar bradul ar fi fost luat de acolo, jurnalistul patriot roman ar fi scris tot \"de pe meleaguri carpatine\", ca sa se simta mioriticul mandru.

• Votează
• Răspunde
• Raportează

Cei 265 de papi de până acum nu au fost, cu toţii, nişte fiinţe fără de prihană.
Iar la Vatican n-a domnit mereu o atmosferă de smerenie şi înălţare spirituală, aşa cum s-ar putea crede.

Crime, incesturi, intrigi, înşelătorii, iată doar câteva din petele bine ascunse din istoria papalităţii.
Revista “Spiegel” a făcut o incursiune printre evenimentele scandaloase din trecutul îndepărtat al cetăţii sfinte, ţinute până astăzi bine ascunse.


* Crime, incesturi şi pornocraţie în Cetatea Sfântă


Ioan al VIII-lea (872- 882) a fost întâiul papă ucis în “exerciţiul funcţiunii”.
Documentele păstrate în arhive arată că el a fost otrăvit şi snopit în bătaie, până când şi-a dat duhul.

Drama avea să fie debutul unei serii de opt asemenea crime, comise asupra unor suverani pontifi aflaţi pe scaunul Sfântului Petru.

Şocantă este şi povestea papei Ioan al XII-lea (955-964), rămas în memoria publică pentru spargere de familii, incest, pasiunea pentru jocuri, blasfemie şi crimă. În anul 963, a şi fost dat jos din funcţie, pentru comportament nedemn.

Un an mai târziu, se pare că a fost omorât de un soţ încornorat. Amator de aventuri galante cu femei măritate ar fi fost însă şi papa Leon al III-lea (795-816).
Din cauza acestei “slăbiciuni” ar fi fost urmărit de simpatizanţii predecesorului său, Adrian I, şi trântit de pe cal, în timpul unei procesiuni din 799.

Inamicii au încercat să-i taie limba şi să-i scoată ochii, dar victima a reuşit să se adăpostească la regele franc Carol cel Mare, pe care papa avea să-l şi încoroneze împărat roman, de Crăciunul anului 800.

Nu era totuşi ceva neobişnuit ca suveranii pontifi să aibă amante. Ba dimpotrivă, dacă ne gândim la Rodrigo de Borja (sau Borgia, în italiană), viitorul papă Alexandru al VI-lea, care a avut 9 copii rezultaţi din diverse legături amoroase.
E drept, cinci urmaşi – printre care teribilii Cesare şi Lucrezia Borgia- i-a dăruit chiar Vanozza Catanei, o nobilă romană, cu care a trăit în concubinaj.

Acest cap al Bisericii, ales de un conclav corupt, a rămas până azi sinonim cu lipsa de scrupule, favoritismul şi imoralitatea.

Pentru el, mai importante decât interesele instituţiei pe care o păstorea a fost să-şi consolideze puterea şi să-şi căsătorească avantajos copiii.

Nici amestecul metreselor în treburile Bisericii nu a fost o raritate. Îndeosebi Teodora, soţia consulului Theophilact, a marcat istoria papalităţii, reuşind să-şi promoveze iubitul, pe arhiepiscopul de Ravena, pe scaunul pontifical şi instaurând aşa-numita “pornocraţie”.

Fiica ei, Marozia, a devenit amanta papei Sergiu al III-lea la doar 15 ani, măritându-se apoi de trei ori, pentru a-şi consolida influenţa.

Culmea e că în fruntea Bisericii aveau să ajungă ulterior şi fiul Maroziei, Ioan al XI-lea, şi nepotul ei, Ioan al XII-lea.

De asemenea, papii Benedict al VIII-lea, Ioan al XIX-lea şi Benedict al IX-lea au fost, la rându-le, descendenţii Maroziei.



* Cadavrul judecat şi condamnat!


În materie de înşelătorie – chiar şi cu scop nobil- papa Ştefan al II-lea ((752-757) s-a dovedit maestru.
La o întâlnire cu regele franc Pepin (poreclit \"cel Scurt\", datorită staturii sale scunde), suveranul pontif a prezentat un document falsificat, care garanta securitatea Romei ca proprietate a Sfântului Scaun.

Papa i-a arătat lui Pepin, tatăl lui Carol cel Mare, un act despre care a pretins că era donaţia împăratului Constantin.

De fapt, documentul fusese măsluit chiar de Ştefan al II-lea şi antedatat. Regele Pepin, analfabet, a fost foarte impresionat de hârtia cu pricina şi i-a oferit suveranului protecţia dorită.
Pepin cel Scurt dăruieşte papei teritoriile din jurul Romei cucerite de la longobarzi (exarhatul de Ravena şi ducatul de Roma).

Darul acesta, cunoscut în istorie ca Donaţia pepiniană (756), pecetluieşte alianţa dintre capul Bisericii şi Pepin, care reformează biserica francă subordonând-o papei.

Mai şocant decât cazul lui Ştefan al II-lea a fost cel al papei Formosus (891-896). Acuzându-l post-mortem de uzurpare, urmaşul său, papa Ştefan al VI-lea (896-897), a ordonat dezgroparea cadavrului acestuia, dezbrăcarea de veşmintele pontificale şi tăierea degetelor cu care binecuvânta poporul; apoi, corpul i-a fost aruncat în Tibru, iar Formosus a fost declarat sperjur şi ilegitim.

Ulterior, Ştefan al VI-lea însuşi a fost băgat la închisoare, unde oamenii l-au otrăvit şi sugrumat. Papa Romanus, succesorul lui Ştefan al VI-lea, şi apoi papa Ioan al IX-lea au reabilitat memoria lui Formosus.

* Ales suveran pontif la 12 ani, destituit de două ori
Întâiul papă a fost Apostolul Petru, al cărui pontificat ar fi durat 34 sau 37 de ani. Petru a avut parte de o moarte de martir, iar pe locul unde ar fi fost îngropate rămăşiţele sale s-a ridicat ulterior Domul Sfântu Petru. Următorul în ordinea longevităţii în funcţie a fost papa Pius al IX-lea (1846-1878): 31 de ani şi 7 luni.

“Podiumul” a fost completat de Ioan-Paul al II-lea (1978-2005): 26 de ani şi 176 de zile. La polul opus, cele mai puţin au zăbovit în fruntea Bisericii Urban al VII-lea, 15 septembrie – 27 septembrie 1590 (13 zile), suveranul ponif îmbolnăvindu-se de malarie, Bonifaciu al VI-lea, 15 zile, în aprilie 1896, şi Celestin al IV-lea, 25 octombrie – 10 noiembrie 1241 (17 zile).

Se pare că din lista papilor a fost însă şters un oarecare Ştefan, care a murit la numai 4 zile de la alegere, în anul 752, făcând apoplexie înainte chiar de a se fi bucurat de ceremonia înscăunării.
Nici predecesorul lui Ioan Paul al II-lea, papa Ioan Paul I, nu a stat decât 33 de zile în funcţie, decedând în urma unui infarct. Numeroase teorii conspiraţioniste au circulat şi încă mai circulă pe marginea acestei morţi subite.

Tot în categoria recorduri, poate fi înscrisă şi numirea lui Benedict al IX-lea ca papă, în 103, la vârsta de doar 12 ani! El a fost nepotul papei Benedict al VIII-lea (1012-1024) şi al papei Ioan al XIX-lea (1024-1032), şi membru al unei puternice familii.

La moartea papei Ioan al XIX-lea în 1032, tatăl lui Benedict, Alberic, a provocat alegerea sa prin mită, manipulare şi ameninţări. Benedict al IX-lea a fost destituit de două ori, după numeroase intrigi scandaloase, dar a revenit abil.

Unul dintre succesori, Clement al II-lea, a murit otrăvit probabil de oameni ai lui Benedict al IX-lea, care se instalează ca Papă, dar regele Germaniei, Henric al III-lea, încoronat Sfânt Împărat Roman, îl demite, consacrându-l papă pe Damasus al II-lea. Şi Ioan al XII-lea (955-964) a ajuns de foarte tânăr în fruntea Bisericii: avea doar 16-17 ani.


* Papi răpiţi, exilaţi, trimişi la muncă silnică


În schimb, Ponţian (230- 235) a fost întâiul suveran pontif care a demisionat. În timpul persecuţiei creştinilor sub împăratul Maximinus Trax, Sf. Ponţian a fost exilat în Sardinia şi condamnat să lucreze în minele de sare.

De aceea el s-a retras din poziţia de papă la 28 septembrie 235. Sf. Ponţian a murit ca martir în 236 sau 237, din cauza suferinţelor îndurate în mină. Un alt Papă care a demisionat a fost Sf. Celestin al V-lea, ales la 5 iulie 1294.
Având 84 de ani, el n-a putut face faţă presiunilor nobililor vremii, aşa că la 13 decembrie 1294 a demisionat şi s-a întors la mănăstire. Succesorul său, papa Bonifaciu al VIII-lea, l-a trimis la închisoare pentru a-l împiedica să revină pe tron.
Pe de altă parte, Sf. Silveriu, care a fost consacrat la 1 iunie 536, a fost primul papă demisionat cu forţa. În martie 537, împărăteasa bizantină Teodora l-a capturat şi l-a scos din Roma pentru că nu a aprobat numirile de episcopi eretici făcute de ea.
Papa a fost exilat în insula Palmaria, unde a rămas prizonier până la moartea sa, la 11 noiembrie 537. La fel a păţit şi Martin I, în 649.


* Alte ciudăţenii din istoria papalităţii

Complicata istorie a papalităţii a cunoscut şi un caz de „moştenire” a titlului. Inocenţiu I (402-417) i-a urmat direct tatălui său, Anastasie I (399-401). La vremea aceea, nu exista regulea celibatului, pentru suveranii pontifi.

S-a mai întâmplat, de asemenea, ca trei papi să coexiste simultan! Astfel, la sfârşitul secolului al 14-lea şi începutul celui al 15-lea, abia sosit la Roma, Grigore XI moare, iar cardinalii francezi vor să aleagă un papă francez, dar cei italieni, sprijiniţi de popor, vor un papă de naţionalitatea lor. Aşa se ajunge la doi papi, unul la Roma, altul la Avignon, situaţie care a durat 39 de ani, cunoscută sub numele de Schisma occidentală (1378-1417).

De Papa de la Roma ascultau toate ţările catolice, cu excepţia Franţei, Portugaliei, Spaniei şi Scoţiei, care ascultau de antipapa de la Avignon. Pentru a pune capăt dezbinării, e convocat Sinodul de la Pisa, care a caterisit atât pe papa de la Roma, cât şi pe cel de la Avignon, alegând un al treilea papă, pe Alexandru V (1409), urmat de Ioan XXIII, având reşedinţa la Pisa.

Aceşti trei papi (Biserica tricefală) se afurisesc unul pe altul şi produc confuzie, fiecare numindu-şi propriii episcopi. La intervenţia împăratului Sigismund al IV-lea al Germaniei, toţi cei trei - Grigore XII la Roma, Benedict XIII de la Avignon şi Ioan XXIII de la Pisa- au renunţat la funcţie, acceptând alegerea ca papă a lui Martin V (1417-1431).

Între ciudăţeniile care au marcat trecutul Vaticanului s-a numărat şi moartea papei Leon I (440-461)…în toaletă, pe timpul unei pauze de conciliu, dar şi legenda papesei Ioana (Ion VIII Anglicus), care ar fi ajuns pe scaunul pontifical în 855, deghizându-se în bărbat.

Mistificarea a ieşit la iveală când pe “papesă”, rămasă însărcinată cu unul dintre valeţi, au apucat-o chinurile facerii în timpul unei procesiuni, fiind lapidată de mulţimea înfuriată.

Povestea este dezminţită de istoricii oficiali ai Vaticanului, dar în sprijinul ei rămâne Sedia Stercoraria, un ciudat scaun de marmură găurit, care a fost descoperit în Lateran, Basilica “Sfântul Ioan”. Fiecare papă era obligat, înainte de învestitură, să se aşeze pe acest scaun pentru o…palpare care să îi determine sexul.

Odată terminată inspecţia, cel care o efectua exclama: Duos habet et bene pendentes („Are două şi atârnă cum trebuie“).


* Pietro Boccadiporco a fost unul dintre primii papi care şi-au schimbat numele civil în timpul pontificatului (deoarece Boccadiporco însemna, în traducere, gură de porc).

El a rămas în istoria papalităţii sub numele de Sergiu al IV-lea. La rândul său, papa Virgiliu (537-555) şi-ar fi cumpărat scaunul pontifical cu suma de 700 de lire de aur, primită de la împărăteasa Teodora a Bizanţului.
Cel care l-a impus la Roma a fost generalul Belizarie, căruia Virgiliu nu i-a mai plătit niciodată suma promisă.

• Votează
• Răspunde
• Raportează

Nu cu mult timp în urmă noi, creştinii ortodocşi, am asistat neputincioşi la un act care ne îndurerează sufletele şi ne ridică foarte grave probleme pentru conştiinţa creştin ortodoxă.

E vorba de documentul conceput de oculta masono-catolică, semnat, la Ravenna, de autorităţile BOR şi de către Patriarhia Constantinopolului, potrivit căruia „Biserica Romei ocupă primul loc în ordinea canonică şi episcopul Romei este primul dintre patriarhi” („Adevărul”, vineri, 16 nov. 2007).

Cu alte cuvinte, Papa Benedict al XVI-lea ar deţine primul loc „între egali” în ierarhia creştină.
Consecinţele sunt imense. În primul rând, semnarea acestui document creează premiza recunoaşterii supremaţiei papale, nu doar de catolici, ci şi de către ortodocşi, ceea ce, în parte, s-a şi făcut.

Mai clar, noi, creştinii ortodocşi, va trebui să acceptăm rătăcirea potrivit căreia papa este succesorul lui Hristos pe pământ, el mijloceşte pentru iertarea păcatelor noastre, de el atârnând mântuirea oricărui creştin ortodox. În al doilea rând, ereziile dogmatice şi ereziile canonice, condamnate de toţi Părinţii Bisericii, după anul schismei, 1054, vor fuziona cu dogmele şi canoanele ortodoxe, devenind obligatorii pentru fiecare ierarh, preot, călugăr, teolog şi simplu creştin.

Contestarea acestora va fi catalogată drept „fundamentalism”, „extremism”, „fanatism” etc., oponentul „beneficiind” de oprobriul majorităţii şi de blestemele ierarhiei.

Pentru creştinul musafir în biserică, indiferent faţă de dogmele şi canoanele Bisericii, nimic grav. Mulţumit de credinţa „din sufletul lui”, va zâmbi nepăsător, considerând temerile ridicole, dacă nu chiar fanteziste, în consecinţă prosteşti. Pentru creştinul practicant, care îşi ia în serios vieţuirea creştină, urmările protocolului încheiat la Ravenna trădează abdicarea de la principiile Scripturii şi ale Părinţilor bisericii, prevestind un viitor din ce în ce mai sumbru pentru cei care rămân pe poziţiile tradiţionale ale Ortodoxiei.

Practic, creştinul va fi pus în faţa dilemei: cu papa, ori cu Sfinţii Părinţi?
Să ne întrebăm cum ar fi procedat, în actualele condiţii, sfinţii din trecut, mărturisitori împotriva catolicismului: Fotie cel Mare, Grigore Palama, Marcu al Efesului, Cosma Etolianul, Gherman al II-lea al Constantinopolului, Simeon al Tesalonicului, Maxim Grecul, Nicodim Aghioritul ş.a.m.d.

Dar sfinţii români, între care Nicodim de la Tismana şi Ioan din Galeş, Tănase Atanasie) Todoran din Bichigiu, Pahomie din Gledin, Varlaam, Dosoftei şi Petru Movilă, Antim Ivireanul, Paisie de la Neamţ etc., Părinţi care au cunoscut intenţiile catolicismului „pe viu”, nu din comunicate oficiale? Răspunsul îl aflăm în înseşi învăţăturile lor.

Nici Părinţii contemporani, precum Ioan Iacob Hozevitul, Ilie Cleopa, Paisie Olaru, Nicodim Măndiţă, Nicodim de la Tarcău, Ilarion Argatu, Sofian Boghiu etc. nu s-ar fi lăsat cumpăraţi şi amestecaţi în „tratatul” de la Ravenna.

Cine ar putea crede că ierarhi atât de valoroşi, precum Iacob Stamati, Iosif Naniescu, Gherasim Safirin, Irineu Mihălcescu, Tit Simedrea, prigoniţi, pentru vederile tradiţional ortodoxe, de chiar purtătorii de mitră, ar fi semnat abdicarea de la tradiţiile Ortodoxiei, parafată la Ravenna.

Oare de ce trebuia ca ierarhi care s-au vândut în trecut catolicismului habsburgic, precum Atanasie Anghel, Petru Pavel Aron ori Inochentie Micu Klein să aibă continuatori „spirituali” şi în zilele noastre?

De ce se uită că asupritorii moţilor din Ardeal nu erau doar ungurii, ci şi catolicii, şi că în fruntea celor ce au înecat în sânge răscoalele din Transilvania se aflau principii cardinali, în slujba împăratului, dar şi a papei.

Cum am putea uita că, vinovat moral pentru bătălia de la Şelimbăr, unde au murit mii de oşteni ortodocşi şi nu numai, nu este altul decât cardinalul Andrei Bathori, principe al Ardealului, cotropit de oştile papalo-habsburgice?

Sau că Sfântul Voievod martir Mihai Viteazul, ostil expansiunii catolicismului în regiune, umilit când de Sigismund Bathory, când de împăratul Rudolf, ambii catolici, şi-a aflat sfârşitul la porunca unui catolic, generalul Basta (care mai târziu va împovăra cu biruri clerul ortodox ardelean, interzicând prezenţa în Transilvania a preoţilor ortodocşi din Ţările Române).

Împotriva flamurilor papei, căruia astăzi îi cedăm cu atâta uşurinţă, a stat neclintit şi slăvitul Voievod Ştefan cel Mare şi Sfânt care, la chemarea creştinilor ortodocşi din Pocuţia, va pedepsi în repetate rânduri fărădelegile panilor catolici de la fruntariile Moldovei.

Sfântul voievod şi Mare Mucenic Constantin Brâncoveanu, a cărui faptă o bagatelizăm, pomenind-o mai mult electoral decât din convingere creştinească, întregeşte desăvârşit calendarul voievozilor mărturisitori împotriva catolicismului.

Îndurerat de pătimirile creştinilor ortodocşi transilvăneni sub catolicismul habsburgic, voievodul porunceşte Sfântului Antim Ivireanul tipărirea de carte creştin-ortodoxă pentru nevoile românilor de peste munţi.

Astfel, creştinii ardeleni, pentru libertatea cărora voievodul va interveni pe cale diplomatică la marile curţi ale Europei, vor primi din Ţara Românească, în mai multe rânduri, cărţi bisericeşti pentru ţinerea slujbelor ortodoxe şi lucrări apologetice pentru cunoaşterea credinţei.

Fiind înştiinţat că propaganda catolică s-a întins pretutindeni, ajungând până în părţile Siriei, Brâncoveanu va porunci ierarhului tipărirea cărţilor ortodoxe în limba arabă, sprijinind Ortodoxia greu încercată pe acele meleaguri.

Multe s-ar putea spune cu privire la implicarea ortodoxă şi a altor voievozi în disputele cu catolicismul prozelitar.

Regretabil este că jertfele lor nu sunt corect preţuite de posteritate care, înşelată de idealul himeric al unităţii de conjunctură, întemeiat pe principii obscure, masonico-ecumeniste, vinde cu inconştienţă sfintele rânduieli ale ortodoxiei.

În viaţa Sfântului Ierarh Marcu Eugenicul ( 1444) citim: „Când turcii mahomedani s-au apropiat, ameninţând Constantinopolul, Sinodul Bisericii Ortodoxe Greceşti s-a adresat catolicilor, căutând sprijin la ei şi învoindu-se să-l pomenească [la slujbă] pe papă.

Doar unul dintre arhierei a refuzat să iscălească – episcopul Marcu al Efesului – iar Duhul Sfânt a fost cu el, nu cu Sinodul.

La urmă, patriarhul cu toţi episcopii s-au alăturat lui, înlăturându-şi greşeala.
Pentru toţi, ierarhi, preoţi, călugări, teologi şi simpli creştini se pune acum întrebarea:



NOI CUI NE ALĂTURĂM?

Răspunsul cunosc doar CEI CU CUGET NEMINCINOS.

Pr. Onisim CRIVĂŢ

Extras din Revista Gând şi Slovă Ortodoxe N.22

• Votează
• Răspunde
• Raportează

sa dea Dumnezeu,ca Lumina Sa sa fie adusa din tinuturile Adevarului Crestin Ortodox din Romania spre intunericul din tinuturile romano-catolice !

• Votează
• Răspunde
• Raportează

se grabesc oamenii ca daca se insanatoseste versthoy si afla ca carpatii au paduri si in ucraina .....

• Votează
• Răspunde
• Raportează

Inca au mai ramas brazi in picioare prin Carpati? Ioi, ioi, ioi.

• Votează
• Răspunde
• Raportează

Pai are o legatura, pt ca Zakarpattia de azi este Rutenia, care a fost locuita initial de populatii din care au derivat romanii de azi. Apoi au sosit slavii (slovacii de azi) si maghiarii. Teritoriul a fost in componentza Ungariei (Austro-Ungaria), Slovaciei (Cehoslovacia) si kiar a Romaniei o perioada cand romanii au ocupat budapesta dupa WW1. Astazi este in componentza Ucrainei, pt ca face parte din teritoriile furate de urss dupa WW2, dar nu are nicio legatura cu ucraina. Kiar si azi acolo locuiesc ROMANI (putini).

• Votează
• Răspunde
• Raportează

Mai baieti, voi chiar nu cititi niciodata prostioarele pe care le scrieti? Cum adica dragilor coroana cu diametrul de peste 1,5 m (unuvirgulacincimetri)? Pai ce, e brad de apartament? Cu 15m (cincisprezece) va mai intelegeam...

• Votează
• Răspunde
• Raportează