Mere, nuci vopsite şi conuri aurite
În antichitate, exista obiceiul de a închina un copil nou-născut la brad sau de a da un copil din "flori" sau orfan în paza unui copac bătrân. Se aduceau ofrande bradului ca unui zeu şi i se atribuiau puteri magice.
Destinul copiilor se putea citi apoi în felul în care creştea bradul. Dacă era verde şi viguros, însemna că şi copilul va fi sănătos. Dacă crengile dădeau semne de uscăciune, însemna că micuţul va fi atins de boală sau de sărăcie. Aborigenii din Australia mai cred şi acum că spiritul copiilor s-ar afla în interiorul unor copaci, de unde se desprinde pentru a patrunde, prin buric, în pântecele mamei.
Obiceiul împodobirii bradului de Crăciun a venit la români din nordul Europei, fiind adoptat mai cu seama de cei înstăriţi. La început, bradul era împodobit cu mere, nuci vopsite şi conuri aurite. Începând cu secolul al XIX-lea au apărut podoabe confecţionate ca mici jucării.
Tot cam atunci au apărut şi globurile, devenite repede tradiţionale. Lumânările au început să fie folosite la decorarea bradului de Crăciun în secolul al XVIII-lea, în Germania, şi simbolizau focurile solstiţiale din antichitate.
Obicei păgân pentru americani
În anul 1834, Regina Angliei, Victoria, şi-a adus soţul german, Prinţul Albert, la castel, introducând în imperiu tradiţia bradului de Crăciun şi a colindelor. În anul 1836, Alabama devenea primul stat din SUA care declara Crăciunul sărbătoare legală.
În 1837, cartea lui T.H. Hervey "Cartea Crăciunului" devenea best seller, iar în 1860, ilustratorul american Thomas Nast se inspira din povestirile europene despre Sfântul Nicolae pentru a-l crea pe Mos Crăciun (Santa Claus). În anul 1907, Oklahoma devenea ultimul stat american care declara Crăciunul sărbatoare legală.
Statele Unite datorează multe din tradiţiile de sărbători, inclusiv împodobirea bradului, emigranţilor germani şi olandezi. Primii au adus tradiţia împodobirii bradului, deşi americanii, pe la 1830, considerau obiceiul păgân!
Spune-ţi părerea!
Biserica Nasterea Domnului din Betleem
Biserica Nasterea Domnului din Betleem este unul dintre cele mai importante locuri crestine de inchinare. Aceasta biserica a fost ridicata pe locul pesterii in care S-a nascut Mantuitorul Hristos. De asemenea, Biserica Nasterea Domnului este si una dintre cele mai vechi biserici crestine din lume pastrate pana astazi.
Biserica Nasterea Domnului din Tara Sfanta se afla in partea de rasarit a orasului Betleem, la opt kilometri de orasul Ierusalim. Complexul ce o inconjoara, acoperind aproximativ 12.000 metri patrati, include in afara de basilica propriu-zisa, o manastire ortodoxa, una catolica si una armeana.
Nasterea Mantuitorului Hristos este relatata in Evangeliile Apostolilor Matei si Luca. In pofida micilor diferente, care intaresc veridicitatea celor relatate de cei doi, amandoi Evanghelistii afirma faptul ca Hristos S-a nascut in Betleem si a crescut in Nazaret.
Evanghelistii mentioneaza doar faptul ca Fecioara Maria L-a nascut pe Hristos intr-o \"iesle\". Nu se afirma clar daca locul acesteia era intr-o \"pestera\" sau intr-un \"staul\". Insa, la mai putin de un secol distanta, Sfantul Iustin Martirul si Filosoful, cat si Protoevanghelia lui Iacov mentioneaza cuvantul \"pestera\". Aceasta nu este nici o contrazicere, caci, dupa cum era obiceiul in acea vreme, casele sa ridicau in fata pesterilor care se gaseau in zona, astfel incat pestera sa poata fi folosita drept staul pentru animale.
Prima mentionare a pesterii din Betleemn, cinstita drept loc al Nasterii Domnului Hristos, apare in scrierile Sfantului Iustin Martirul si Filosoful, datand din jurul anului 160. El a identificat intaia oara grota ce se afla sub biserica drept pestera sfanta, locul Nasterii lui Hristos. Spre intarirea acestuia vine si traditia, cu mentionarile gasite in scrierile lui Origen si ale lui Eusebiu, acestea datand din secolul al III-lea.
In anul 326, Sfantul Imparat Constantin si maica sa, Sfanta Elena, au hotarat ridicarea unei biserici deasupra pesterii. Aceasta prima biserica a Nasterii Domnului, inchinata la data de 31 mai 339, avea un plan octogonal si era pozitionata chiar deasupra pesterii. In centrul acesteia, o gaura larga de 4 metri, inconjurata cu o balustrada, oferea o privire de ansamblu a pesterii.
Din aceasta perioada se pastreaza inca bucati impresionante si insemnate din mozaicul ce acoperea in intregime podeaua bisericii. Fericitul Ieronim a trait si lucrat in Betleem din anul 384, iar mai apoi a fost inmormantat intr-o pestera de dedesubtul bisericii.
Biserica ridicata in perioada Sfantului Constantin cel Mare a fost distrusa de catre imparatul Justinian in anul 530, pentru a putea ridica, in locul ei, o biserica mult mai incapatoare.
Biserica ridicata de imparatul Justinian este cea care se vede si astazi.
Persii au crutat Biserica Nasterii in timpul invaziilor din anii 614 deoarece, conform legendelor, acestia au ramas profund impresionati de o reprezentare a Magilor care s-au inchinat Pruncului, aducand daruri. Reprezentati in scena Nasterii Domnului, magii de la rasarit erau imbracati in haine persane - magii erau calatori tot de origine persana.
Acest lucru a fost mentionat si in cadrul unui Sinod tinut la Ierusalim in secolul al IX-lea. Mentionarea a fost folosita de catre participanti in demonstrarea utilitatii si folosului reprezentarilor religioase.
Musulmanii nu au indeplinit decretul lui Hakim, dat in anul 1009 privind daramarea tuturor monumentelor crestine, deoarece, din vremea lui Omar (639), acestora li s-a oferit si permis, spre slujire, folosirea unuia dintre transeptele Bisericii.
Cruciatii au cucerit Ierusalimul la data de 6 iunie 1009. Imparatii Baldwin I si Baldwin II au fost incoronati in acest loc. Intr-o atmosfera de totala intelegere, francii si bizantinii au contribuit impreuna la redecorarea in intregime a interiorului Biserica Nasterii. Aceasta actiune s-a intins intre anii 1165-1169. Evenimentul este mentionat intr-o inscriptie de limba greaca, pastrata in transeptul de nord.
Biserica Nasterea Domnului a fost neglijata uneori, pe perioade mari de timp. Aceste perioade de neingrijire au fost cele in care au domnit otomanii Mamluk si Ottoman, dar, din fericire, Biserica Nasterii nu a fost afectata prea mult, si nici daramata.
Cea mai mare parte din marmura existenta in acea vreme in Biserica Nasterea Domnului a fost scoasa de turci si folosita la zidirea si impodobirea Templului de pe Munte, aflat in Ierusalim.
Alta incercari prin care a trecut Biserica Nasterea Domnului sunt cutremurul din 1834 si incendiul din 1869, care au distrus mobilierul de lemn al pesterii. Cu toate acestea, biserica a supravietuit tuturor incercarilor naturale sau umane la care a fost supusa.
In anul 1847, furtul stelei de argint care marcheaza exact locul Nasterii Pruncului Hristos, a dus la o criza internationala ce a cuprins in intregime Locurile Sfinte. Aceasta criza a dus, in cele din urma, la Razboiul din Crimeea (1854-1856).
La fel ca si la Biserica Sfantului Mormant, si aici, parti din Biserica Nasterea Domnului se afla sub controlul diferitelor confesiuni crestine. In anul 1852, grija Biserica Nasterii s-a incredintat mai multor centre crestine. Astfel, biserica se afla in grija romano-catolicilor, a armenilor si a grecilor ortodocsi. Grecii se ingrijesc, cu precadere, de intretinerea in buna stare a Pesterii Nasterii.
Usa pocaintei - o usa de mici dimensiuni incrustata in zidul gros de piatra al Bisericii Nasterii - a fost facuta si amplasata in zid in perioada otomana, cu scopul de a impiedica pe necredinciosi sa intre inauntru calare. De asemenea, aceasta usa, pe langa faptul ca obliga pe oricine sa descalece de pe cal, obliga pe vizitator si la o plecare a capului in semn de cinstire a locului. Un motiv bun poate fi si acela al unei mai bune aparari in cazul unui atac al musulmanilor.
Aceasta usa a fost plasata in locul unei alte usi mai vechi, din perioada cruciadelor, care era mult mai mare. Marginile usii celei mari se pot observa inca deasupra celei mici. Tot aici se mai pot observa si marginile usii patrate pe care o detinea Biserica Nasterii in momentul zidirii ei de catre imparatul Iustinian.
Nava incapatoare se pastreaza intacta inca de pe vremea Iustinian, cu toate ca tavanul a fost supus unor restaurari de-alungul secolelor al XV-lea si al XIX-lea. Coloanele din piatra lustruita, majoritatea dintre ele fiind luate din biserica initiale a lui Constantin - secolul al XIV-lea.
Naosul basilicii este impartit in cinci nave longitudinale separate de patru randuri de coloane, in stil corintic, cate 11 in fiecare rand. Pe ele sunt pictati Apostolii Domnului, cu numele scrise in latina si greaca.
Dintre cele 44 de coloane ale navei, 13 pastreaza inca picturi de pe vremea cruciatilor, infatisand mai multi sfinti si pe Maica Domnului cu Prucul. Starea acestora nu este una foarte buna, datorita timpului si metodelor de iluminat ale bisericii, insa, cu atentie, se pot observa bine.
Fragmente foarte calitative de mozaic mural, datand din anii 1160, impodobesc ambele laterale ale navei. Fiecare laterale avea trei registre - lucru stiut dintr-o descriere a Biserica Nasterii datand din anul 1628.
Registrul de mozaic de jos ii infatisa pe inaintasii lui Iisus; registrul de la jumatate cuprindea informatii legate de sinoadele locale si ecumenice; registrul de sus infatisa o serie de ingeri intre ferestrele bisericii. Numele artistului care a lucrat la acest mozaic, Basilius Pictor, apare la picioarele celui de al treilea inger din dreapta, pe peretele nordic al navei.
Usile-trapa din podeaua actuala acopera sectiuni din mozaicul original al Bisericii Nasterii. Acest mozaic acoperea, la inceput, intreaga podea. Fragmentele care se pastreaza infatiseaza figuri geometrice, pasari, flori si alte motive geometrice.
Niste usi similare acestora din podea acopera un alt mozaic pastrat din vremea lui Constantin. Acestea se afla in transeptul de nord si acopera un alt mozaic din secolul al IV-lea, care demonstreaza faptul ca biserica lui Constantin avea o absida octogonala. Aceste usi se deschid, uneori, la cerere.
O fantana baptismala de forma octogonala a fost gasita in absida sudica. Aceasta dateaza din secolul al VI-lea si face parte din biserica lui Iustinian - initial, aceasta era localizata langa marele altar. Odata cu mutarea ei de langa altar, in perioada renovarilor cruciate, au aparut si numeroase legende. Astfel, se spune ca in aceasta fantana a cazut steaua magilor, sau ca din ea au fost adapati caii magilor, sau ca are o oarecare legatura cu David.
Lacasul are trei altare: unul central si doua mai mici aflate in absidele laterale. Din aceste abside se coboara in Pestera Nasterii Domnului, propriu-zis o mica grota naturala, situata chiar sub altarul central.
Marele altar din capatul estic, alaturi de cel din partea sudica, apartin grecilor. Altarul principal infatiseaza ochilor un frumos iconostas ortodox. Catapeteasma este impodobita cu ingeri, icoane si candele aurite.
In partea nordica a marelui altar se afla altarul armean al celor Trei Regi, inchinat celor trei Magi care si-au legat caii in apropiere. Armenii mai au un altar si absida nordica, inchinat de asta data Fecioarei Maria.
Pestera Nasterii Domnului - o grota rectangulara aflata dedesubtul bisericii - este punctul de maxim interes si cinste al intregii biserici. In acest loc se ajunge coborand treptele ce pornesc din absidele laterale. Aceasta grota a fost cinstita ca loc al Nasterii lui Hristos inca din secolul al II-lea.
Steaua de argint incrustata in piatra marcheaza chiar locul in care a fost asezat Hristos. Inscriptia in limba latina de pe marginea stelei de argint spune urmatoarele: \"Hic de Virgine Maria Jesus Christus natus est.\" Traducerea: \"Aici S-a nascut Iisus Hristos din Fecioara Maria - 1717.\"
Steaua de argint este strajuita de cincisprezece candele care ard in permanenta. Dintre acestea, 6 apartin grecilor, 5 armenilor si 4 latinilor.
Podeaua pesterii este pavata cu marmura. Tot mobilierul pesterii dateaza de dupa incendiul din anul 1869; exceptie fac doar portile de bronz ale intrarii de sud si ale celei de nord. Acestea dateaza din vremea lui Iustinian - secolul al VI-lea.
Din pestera pornesc alte trepte ce duc intr-o capela laterala - Capela Ieslei - detinuta de romano-catolici. Langa aceasta se pastreaza unele fragmente de mozaic datand din secolul al II-lea, asemenea si unele capiteluri de coloane.
În această lună, în ziua a douăzeci şi cincea, prăznuirea Naşterii celei după trup a Domnului Dumnezeului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos.
Nasterea DomnuluiBunul Dumnezeu, văzând neamul omenesc chinuit de diavol, I s-a făcut milă de el. A trimis pe Arhanghelul Gavriil să zică Născătoarei de Dumnezeu: \"Bucură-te ceea ce eşti plină de har, Domnul este cu tine!\".
Şi îndată S-a zămislit Domnul nostru Iisus Hristos, Fiul şi Cuvântul lui Dumnezeu, în preacuratul ei pântece. Când s-au împlinit nouă luni de la zămislire, ieşit-a porunca de la cezarul August ca să se înscrie toată lumea şi a fost trimis Quirinius în Ierusalim ca să facă înscrierea.
Deci a venit şi Iosif, păzitorul Născătoarei de Dumnezeu, cu dânsa ca să se înscrie în Betleem. Şi când a venit vremea să nască Fecioara, n-a găsit casa, că era multă lume; de aceea a intrat într-o peşteră săracă şi acolo a născut, fără stricăciune, pe Domnul nostru Iisus Hristos.
L-a înfăşat ca pe un prunc şi L-a culcat în ieslea vitelor. Acolo, între vite, au pus pe Ziditorul tuturor, pentru că avea să ne mântuiască pe noi de întinăciune.
TROPARUL Naşterii Domnului:
\"Naşterea Ta, Hristoase Dumnezeul nostru, răsărita lumii lumina cunoştinţei; că întru dânsa, cei ce slujeau stelelor de la stea s-au învăţat să se închine Ţie, Soarelui Dreptăţii, şi să Te cunoască pe Tine, Răsăritul cel de sus, Doamne, slavă Ţie.\"
CONDACUL Naşterii Domnului:
\"Fecioara astăzi pe Cel mai presus de fiinţă naşte şi pământul peşteră Celui neapropiat aduce. Îngerii cu păstorii slavoslovesc şi magii cu steaua călătoresc. Că pentru noi S-a născut prunc tânăr, Dumnezeu Cel mai înainte de veci.\"
Tot în această zi, pomenirea închinării magilor.
În vremurile de demult, era într-o ţară din Răsărit un prezicător numit Valaam, care a prezis multe şi a spus şi acestea: \"Va răsări o stea din Iacob şi va zdrobi căpeteniile Moabului\". Prezicerea aceasta a fost lăsată moştenire celorlalţi prezicători şi ei au făcut-o cunoscută şi împăraţilor din Răsărit.
Şi aşa a ajuns prezicerea şi la aceşti trei magi, care se uitau pe cer să vadă o astfel de stea. Ei, ca oameni învăţaţi şi cunoscători de stele, când au văzut pe cer că o stea nu merge ca celelalte stele de la răsărit la apus, ci de la miazănoapte la miazăzi, au cunoscut că această stea arată naşterea unui mare împărat.
Şi au mers după stea până la Ierusalim şi au întrebat: \"Unde este Împăratul iudeilor, Cel ce S-a născut, că am văzut steaua Lui şi am venit să ne închinăm Lui?\". Şi auzind împăratul Irod s-a tulburat. A chemat în ascuns pe magi şi le-a spus:
\"Duceţi-vă şi cercetaţi cu de-amănuntul despre Prunc; dacă îl veţi găsi, vestiţi-mă, ca să mă duc şi eu să mă închin Lui\". Spunea aceasta ca să afle unde este şi să-L omoare. Apoi a chemat pe cărturari şi i-a întrebat: \"Unde spune Scriptura că Se va naşte Hristos?\".
Ei i-au spus: \"în Betleemul Iudeii!\". De la Irod magii au plecat şi iată steaua pe care o văzuseră în răsărit mergea înaintea lor şi a stat deasupra locului unde era Pruncul. Şi intrând au găsit pe Hristos Domnul. Au căzut în genunchi, I s-au închinat şi i-au adus daruri: aur, smirnă şi tămâie. La porunca îngerului nu s-au mai dus la Irod, ci s-au întors în ţara lor pe altă cale.
Irod, văzând că a fost amăgit de magi, s-a mâniat foarte şi a trimis oştile lui ca să omoare pe copiii din Betleem de la doi ani în jos.
Pentru aceasta a fost trimis înger de la Dumnezeu şi a spus lui Iosif: \"Scoală-te, ia Pruncul şi pe Mama Lui şi fugi în Egipt\". Şi Iosif a făcut aşa. A luat Pruncul şi pe Mama Lui şi s-a dus în Egipt.
Tot în această zi, pomenirea păstorilor care au văzut pe Domnul.
Celui născut în peşteră slavă I se cuvine în vecii vecilor. Amin.
(Ne explică părintele Cleopa)
La această sfântă sărbătoare m-am gândit să încercăm să înțelegem și de unde vine diferența între stilul nou și stilul vechi. Mai ales pentru că în R. Moldova, în mod special, creștinii serbează Crăciunul în două zile diferite (unii pe 25 decembrie - pe stilul nou şi alţii pe 7 ianuarie - stilul vechi). Precizez că ambele stiluri sunt recunoscute de Biserica Ortodoxă Română (în cadrul căreia funcționează Mitropolia Basarabiei).
Și pentru că zilele acestea m-am uitat peste cartea Ne vorbește părintele Cleopa (Volumul al III-lea, Editura Episcopiei Romanului, 1996), cred că ar fi bine să ascultăm sfaturile acestui mare duhovnic român, așa cum apar ele în lucrarea citată.
\"Calendarul vechi nu s-a schimbat, ci s-a îndreptat\"
- Parinte, de ce a fost nevoie sa se schimbe calendarul vechi, numit si calendarul Iulian?
Părintele Cleopa: Calendarul vechi nu s-a schimbat, ci s-a indreptat, caci avea mare nevoie de indreptare. Acest calendar a fost intocmit de filosoful pagan Iulian Sosigene din Alexandria in anul 44, inainte de venirea Domnului, din porunca imparatului Romei, Iulius Cezar. Acest calendar a fost intocmit Si asezat la acea vreme potrivit cu izomeria (echinoctiu), care era la data de 24 martie si 24 septembrie. Dar dupa intocmirea acestui calendar, astronomii cei vechi au observat ca acest calendar ramanea in urma, fata de calendarul ceresc, la 300 de ani cu o zi si o noapte.
Deci se vede, clar caci crestinii, inca de pe vremea Sfintilor Apostoli nu se mai tineau de echinoctiul calendarului iulian (cel vechi), care, dupa cum am vazut, ramanea in urma. Asa ca Sfintii Parini de la Niceea fac prima indreptare a calendarului iulian - dupa cum si Sfintii Apostoli mai inainte de ei au facut-o - si echinoctiul cel de la 24, 23 si 22 martie, gasindu-l in urma cu trei zile pana la venirea lor, il fixeaza la 21 martie unde era atunci.
- Dar eu am auzit pe cei cu stilul vechi spunand despre calendarul nostru indreptat ca este catolic, ca cel gregorian, indreptat de Papa Grigorie al XIII-lea la anul 1582.
Părintele Cleopa: Nu este asa, iubite frate. Sa stii ca ramanerea in urma a calendarului era cunoscuta in Biserica noastra cu sute de ani inainte. Acest lucru se arata din marturia arhim. Nichifor, care, la sfarsitul Ceaslovului tiparit in anul 1816, arata ca din cauza greselilor calendarului si pascaliei vechi suntem cu 13 zile in urma.
Biserica a îndreptat calendarul, nu oamenii
-Parinte, dar cum a fost indreptarea calendarului in Biserica noastra, caci stilistii zic ca patriarhul Miron Cristea a uitat de randuiala veche si a stricat calendarul nostru cel sfant?
Părintele Cleopa: Nu patriarhul Miron Cristea a indreptat calendarul, ci Biserica noastra dreptmaritoare de Rasarit, in frunte Cu patriarhul ecumenic de la Constantinopol si cu toti patriarhii Bisericilor Ortodoxe care au fost acolo de fata, sau au trimis delegati si imputerniciti pentru a semna in locul lor.
- Dar cand s-a facut aceasta indreptare?
Părintele Cleopa: In anul 1923 s-au adunat la Constantinopol, intr-un sinod, reprezentanti ai tuturor Bisericilor Ortodoxe. Acolo, cercetand cu frica lui Dumnezeu si cu amanuntime chestiunea calendarului Iulian si vazand ca prin indreptarea lui nu se aduce nici o stirbire dogmelor, canoanelor Bisericii si randuielilor Sfintilor Parinti si ca prin ramanerea in urma a calendarului de la 21 la 8 martie, se calca randuiala stabilita de Sfantul si Marele Sinod ecumenic de la Niceea, au hotarat cu totii sa indrepte calendarul Iulian si sa aduca echinoctiul de la 8 martie la 21 martie, cum este acum.
Hotararea a fost primita de toate Bisericile Ortodoxe, care au luat parte la sinod, prin mitropoliti, episcopi si delegatii lor, urmand ca fiecare Biserica sa faca indreptarea calendarului cand va gasi vremea potrivita. Astfel, in anul 1924, la 10 martie, a indreptat calendarul Patriarhia ecumenica de Constantinopol si Biserica Greciei. Apoi, pe rand, Patriarhia Alexandriei, Patriarhia Antiohiei si in anul 1924, in octombrie, a indreptat calendarul si Biserica noastra Ortodoxa Romana, socotind ziua de 1 octombrie drept 14 octombrie, sarind peste cele 13 zile cu care ramasese in urma calendarul Iulian.
Iar Sfintele Pasti le serbam odata cu crestinii ce tin stilul vechi din celelalte tari, pentru unitatea si pacea Bisericilor noastre surori, care inca nu au indreptat calendarul, precum Biserica Rusa, Biserica Ierusalimului s.a. Caci asa s-a facut intelegerea la Moscova, in anul 1948, la Sinodul Panortodox, unde au fost de fata aproape toate Bisericile Ortodoxe, prin reprezentantii lor. (...)
\"Calendarul este un ceas. Pentru el să ne sfădim?\"
Părintele Cleopa: Calendarul a fost schimbat de cinci ori pana acum, si cand va fi nevoie iar o sa-1 schimbe. Calendarul este un ceas al vremii si daca tu ai calendar cu un ceas in urma sau cu doua, de-acum al tau este bun, ca a ramas in urma? Sau pentru calendar sa ne sfadim, sa ne dezbinam, sa ne uram ca nu mai suntem ortodocsi? Ai auzit vreodata zicand: ,,Sfinte mucenice calendare, roaga-te lui Dumnezeu pentru noi?\" Ai auzit nebunii de acestea? Calendarul daca ar fi sfant, ar trebui sa ne inchinam la calendar! Or calendarul este dogma? Toate dogmele sunt sintetizate in Crez.
Ai auzit vreodata: ,,Cred intr-unul calendar?\" Ai auzit nebunii din acestea? Calendarul, nu-i dogma, nu-i sfant! Este un ceas al vremii. De ce te inchini la el si din cauza lui nu te supui Bisericii si te apuci sa faci de capul tau hirotonii si sa botezi din nou? Tine-te de Biserica! Toate sectele care s-au rupt de Biserica, s-au rupt din neascultare si mandrie de la trupul lui Hristos.
Mare este praznicul imparatesc de astazi. S-a nascut Hristos Domnul din Fecioara Maria in pestera cea saraca din orasul Betleem. Astazi a venit Fiul lui Dumnezeu pe pamant ca sa ne indumnezeiasca, sa ne izbaveasca de intunericul necredintei si de legatura pacatelor si sa ne ridice din nou la cinstea cea dintai.
Sunt, iata doua mii de ani de cand s-a intrupat Mantuitorul lumii, de cand s-a culcat in iesle, de cand L-au cinstit magii cu daruri - aur, smirna si tamaie -, de cand Il cauta Irod sa-l ucida, de cand I s-au inchinat pastorii din Betleem si de cand I-au cantat ingerii primul colind, prima cantare ingereasca de bucurie si impacare. Imnul pacii si al impacarii intre cer si pamant, intre Dumnezeu si oameni pe care l-au cantat ingerii la Betleem este acesta:
Slava intru cei de sus lui Dumnezeu si pe pamant pace, intre oameni bunavoire.
Astazi si Biserica noastra Ortodoxa salta de frumusetea cantarilor care au inceput sa se cante cu mult mai inainte de Craciun: \"Hristos Se naste, slaviti-l; Hristos din ceruri, intampinati-l; Hristos pe pamant, inaltati-va. Cantati Domnului tot pamantul!\" (Catavasiile Nasterii Domnului).
Astazi copiii cu steaua vestesc bucuria Nasterii Domnului in casele noastre, iar crestinii canta pe tot pamantul colinde sfinte care veselesc inimile credinciosilor si slavesc pe Iisus Hristos, care a venit la noi sa ne impace si sa ne mantuiasca.
Astazi clopotele vestesc Nasterea Domnului pe pamant, iar Sfintele Biserici, pline de credinciosi, salta de bucurie si de frumusetea slujbelor, caci astazi a venit la noi Iisus Hristos, Mantuitorul lumii. Astazi toti crestinii buni, impacati unii cu altii si dezlegati de pacate, vin la biserica sa cante, sa se roage, sa-l intampine pe imparatul Hristos si sa se impartaseasca cu Trupul si Sangele Domnului.
Sa stiti, fratilor, ca Hristos S-a nascut cu trupul numai o data la Betleem, dar duhovniceste Se naste permanent in inimile si sufletele noastre, prin biserica, prin rugaciune, prin Sfanta Liturghie si prin Sfintele Taine. Caci pestera din Betleem s-a transformat in nenumarate biserici crestine, raspandite astazi in toata lumea. Ieslea in care S-a culcat Hristos este inlocuita astazi cu Sfintele Altare in care se savarseste Sfanta Liturghie si se sfinteste Trupul si Sangele Domnului. Fecioara Maria inchipuieste Biserica Legii harului intemeiata de Hristos, pe care nici portile iadului nu pot s-o biruiasca (Matei 16, 18).
Iosif inchipuieste Legea Veche, care nu poate mantui pe oameni. Steaua de la rasarit, care calauzea pe magi, este invatatura Sfintei Evanghelii, care calauzeste pe toata lumea spre Dumnezeu pe calea mantuirii. Magii inchipuiesc toate neamurile pamantului chemate la credinta crestina. Pastorii oilor de la Betleem inchipuiesc pe toti pastorii Bisericii Ortodoxe - episcopi, preoti si diaconi - care pastoresc turma lui Hristos spre mantuire. Iar darurile aduse de magi inchipuiesc toate faptele bune pe care trebuie sa le facem si sa le inchinam lui Hristos.
Fara pastori sufletesti, fara Biserica, fara Sfanta Liturghie, fara Sfintele Taine, fara credinta dreapta si fapte bune, Hristos nu vine la noi, nu Se naste in inimile si casele noastre si nu ne putem mantui. Deci sa iubim biserica precum iubim pe Iisus Hristos Domnul. Sa ascultam de preoti si episcopi asa cum ascultam de Dumnezeu. Sa traim in dragoste unii cu altii, ca toti suntem frati si copii ai lui Hristos.
Sa cantam astazi cantari de lauda Pruncului Iisus Care S-a nascut pe pamant pentru mantuirea noastra si sa ne rugam impreuna ca Domnul pacii sa faca pace in sufletele noastre, sa faca pace intre toate popoarele pamantului, ca sa ne izbavim de razboaie si de moarte si sa putem canta impreuna cu totii cantarea pe care o cantau ingerii la Betleem:
Slava intru cei de sus lui Dumnezeu si pe pamant pace si intre oameni bunavoire.
Amin.
Bradul de Craciun nu are legatura cu nasterea lui Cristos fiind doar o pura coincidenta impusa de biserica si inghitita de oameni. Bradul de Craciun celebra in trecut venirea Solstitiului de Iarna, moment in care ziua incepea sa creasca din nou. Multe popoare sarbatoreau atunci si venirea anului nou. Si in multe locuri nu era neaparat bradul ci orice alt copac. Daca veti citi in paginile bibliei veti observa ca conducatorii romani serbau datina numita Craciun inainte de anul 1 en.
Saraca limba romaneasca. Doamna reportera, unde dumnezeu ai auzit si invatat cuvintul \"axul\" lumii? AXA:SUBSTANTIV FEMININ CU PLURALUL AXE.(o axa-doua axe). Sinteti voluntara la ziar sau chiar va platesc?
Dom' profesor, probabil ca nu ai de-a face cu tehnica, de aceea nu ai auzit de \"cuvintul\" asta, \"ax\".
AX, axe, s. n. 1. Organ cilindric (din oțel) care susține elementele cu mișcare de rotație, ale unei mașini; osie. 2. (În sintagma) Ax cerebrospinal = ansamblu anatomic și funcțional format din creier și măduva spinării. [Var.: áxă s. f.] – Din fr. axe, lat. axis.
Asadar dom' profesor, vezi ca exita si cuvantul \"ax\" iar axa matale e doar o varianta, nerecomandata de altfel. Cand mai dai lectii, daca tot esti pe calculator, ai decenta si da mai intai o fuga pe DEX online. Nu ca ziaristii de Spiru Haret de la EVZ nu ar fi multi dintre ei niste agramati, dar asa ajungem sa rada ciob de oala sparta.
Vouă,cei de la Evenimentul Zilei,de la portar pină la femeia de serviciu,redactori,comentatori,analisti,vă doresc ,din toată inima.CRACIUN FERICIT!Să vă bucurati alături de familia voastră ,de toti cei dragi ,de infinită Iubire,de Bucurie și,mai ales,IERTARE!
Da, Craciunul este o sarbatoare pagana :)
Nu are nimic de-a face cu Dumnezeu ; se gasesc destule carti si articole pe internet care studiaza acest aspect.
Da 25 dec este incepand doar din secIV e.n. socotita data nasterii lui Isus ca sa coincida cu Saturnaliile romane o mare sarbatoare PAGANA data la care paganii se dedau la toate orgiille cu excese de mancare si bautura exact ca asazisii crestini de azi .Tot atunci se obisnuia ca ei sa-si faca daruri unii altora traditie adoptata si de crestinii de azi.APOSTOLII SI PRIMII CRESTINI NU AU SARBATORIT NICIODATA NASTEREA LUI ISUS.Daca ar fi sarbatorit s-ar fi stiut cu exactitate data caci s-ar fi transmis din generatie in generatie pana azi .Stiati ca puritanii englezi din sec XVII nu sarbatoreau craciunul socotindu-l de origine pagana ?
chiar de-ar fi asa, nu vad de ce nu acceptati ideea de a fi \"mai altfel\" in aceasta perioada. chiar daca unii cred, altii nu, se poate sa cream, pentru scurt timp, acea stare frumoasa de impacare cu sine si cu ceialalti, de a fi mai milostivi si mai putin incruntati si suparati. tocmai aceasta este ideea Sarbatorilor.