Bucureştenii, cei mai sănătoşi români

Şi de bolilor endocrine le-au căzut victimă majoritatea locuitorilor din zona de nord est, adică 36,96% dintre moldoveni. Aceleaşi regiuni reprezintă şi intervalul extremelor în cazul bolilor aparatului digestiv, adică în nord-est un maxim de 104,70%, iar în Bucureşti, un minim de 36,59%.

Bolile aparatului digestiv şi bolile endocrine şi de nutriţie îşi explică incidenţa în zona Moldovei prin meniul foarte gras caracteristic, dar şi din cauza consumului de alcoolul, spune medicul internist Doru Cristian Gavrilă. Cel mai mic scor la această categorie de maladii s-a înregistrat în sud-estul ţării, însemnând 18,05% dintr-o mie de dobrogeni.

Transilvănenii, cei mai „tulburaţi” mintal

Tulburările mintale şi de comportament au înregistrat un maxim de cazuri prin prezenţa la doctor a celor 22,60% de oameni care locuiesc în centrul ţării.

Doctorul Radu Mihăilescu, directorul Spitalului de Psihiatrie „Al. Obregia”, spune că nu avem niciun motiv să credem că sunt prea mulţi, şi că se comportă altfel decât ceilalţi europeni: „Rata suicidului este la mijlocul mediei europene, starea depresivă la fel, iar schizofrenia este prezentă în toate culturile. Cumva, suntem în pas cu lumea.

Cei mai puţini români care s-au plâns de probleme de comportament au fost în Capitală, cu un indice de 6,14%.

Majoritatea bolilor sistemului osteo- articular nu s-au mai contorizat în carnetul de sănătate al transilvănenilor, ci în zona Banatului, printr-un procent de 71,65, faţă de minimumul de 31,34% de îmbolnăviri ale vecinilor bucureşteni.

Maximumul de afecţiuni ale aparatului circulator se consemnează din nou în rândul românilor care trăiesc în centrul ţării, 49,34% este ponderea maximă înregistrată, cu un minim de 21,96% în Bucureşti.

Cei mai mulţi români care s-au plâns de probleme respiratorii au fost tot cei din centru, adică 46,3%, iar cei mai puţini au fost cei din sud-est, 20,7%.

În vest rămâne constantă incidenţa cea mai mare a malformaţiilor congenitale, reprezentând 0,33%, şi un minim de 0,08% în sudul ţării.

LUPTĂTORI

Doi soţi bolnavi de cancer dau o lecţie de viaţă

În mod paradoxal, Braşovul, un oraş despre care se presupune că e nepoluat, numără printre cei mai mulţi bolnavi de cancer din ţară: 2,09 din o mie de locuitori, faţă de 0,09 cât reprezintă, de exemplu, bolnavii cu această afecţiune din Ialomiţa.

Robert Lucaci, 31 de ani, are boala Hodgkin, un tip de limfom malign ce afectează în general ganglionii gâtului sau ai subsuorii. Tumoarea canceroasă i-a fost extirpată printr-o intervenţie chirurgicală la Spitalul Judeţean din Braşov.

În urma chimioterapiei folosite în tratarea bolii Hodgkin, Robert a dezvoltat însă cancer de stomac.

Preţul vieţii: 15.000 de lei

De la 28 de ani, de când s-a îmbolnăvit, acesta a luptat încontinuu spre a obţine o compensare pentru medicamentele de care depindea starea lui de sănătate: „Mai bine de 15.000 de lei pe lună trebuia să plătesc ca să fiu sigur că mai trăiesc 30 de zile. Ăsta era echivalentul vieţii mele”.

Şi cum această încercare nu ar fi fost suficientă pentru familia Lucaci, soţia lui Robert a aflat, la doi ani după ce a fost identificat el cu Hodgkin, că suferă de o formă de leucemie acută limfoidă, un tip de cancer al sângelului şi al măduvei.

Semnalele că soţia, în vârstă acum de 33 de ani, are o problemă majoră de sănătate au apărut în timpul unei intervenţii la stomatolog. Gingiile femeii s-au înegrit şi au început să sângereze abundent, motiv pentru care a fost transportată de urgenţă la spital. Medicii i-au pus un diagnostic crunt, povesteşte Robert: „M-au chemat la spital să-mi spună că soţia mea are leucemie şi că mai are de trăit maximum trei ore. Nici nu ştiam cum să reacţionez”.
 
Soţia lui a reuşit să fie stabilizată şi pusă sub tratament. Astăzi, familia Lucaci încearcă să ducă o viaţă normală, încercân să uite de povara bolilor crâncene de care suferă.

„Avem un grup mare de prieteni cu care ne vedem de câteva ori pe lună, şi nimeni nu se uită la noi ca la nişte bolnavi. Cum se întâmplă cu alţi bolnavi de cancer care sunt trataţi de semenii lor ca şi cum ar avea boli venerice”, spune răspicat Robert.

Familia semnează condamnarea la moarte

Despre stigmatizarea celor cu boli cronice vorbeşte şi Cezar Erimia, preşedintele Asociaţiei Bolnavilor de Cancer, el însuşi pacient de câţiva ani. „Am cunoscut o fată de 20 şi ceva de ani, cu o formă acută de cancer, care a venit plângând la mine şi mi-a spus că a văzut-o pe mama ei aruncând paharul de apă din care a băut tânăra”, povesteşte el.

La fel ca şi în cazul lui Robert, soţia preşedintelui asociaţiei s-a îmbolnăvit de cancer, însă a pierdut lupta cu el în 2002. Acum, pregătirile sunt intense la sediul asociaţiei din Braşov, pe 1 octombrie, de Ziua Internaţională de Luptă împotriva Cancerului, centrul oraşului de sub Tâmpa va fi iluminat în roz.