„Ca om simplu, n-aş vrea să am un proces în România”

În vârstă de 31 de ani, Dana Gârbovan e magistrat de nouă ani. A lucrat la Judecătoriile Zalău şi Oradea, la Tribunalul Bihor şi, în prezent, la Curtea de Apel Cluj.

„Cu o lege proastă, nu poţi da o sentinţă dreaptă”

Ce rol ar trebui să aibă un judecător în societate?
Magistratul trebuie să-şi dea seama că face parte din societate, nu e nici în afara şi nici deasupra ei. E un personaj care, din interior, e chemat să rezolve litigiile din societate.

Se cred judecătorii atotputernici?
Nu neapărat că se cred atotputernici, însă mulţi cred că înţeleg greşit rolul pe care-l au. Toate acestea se trag din cauza lipsei experienţei de viaţă.

În sistemul judiciar se mai fac evaluări ale judecătorilor?
Judecătorii sunt obişnuiţi cu evaluări mai mult formale decât reale. S-a realizat un proiect de evaluare fără ca judecătorii sau eva luatorii să fie pregătiţi şi s-a tot mers în cascadă. Rezultatul a fost că toată lumea este foarte bine pregătită, ceea ce nu este real. Un sistem perfect nu există. Dacă nu ai mijloace să vezi unde există vulnerabilităţi, nu poţi să intervii.

Sunteţi judecător de nouă ani. Ce notă aţi da sistemului judiciar din România?
Ca preşedinte al asociaţiei, hai să spun între 6 şi 7, optimist vorbind.

Care sunt cele mai mari probleme ale sistemului?
Durata excesivă a procedurilor şi practica neunitară, care generează un rezultat imprevizibil al procesului. Din perspectiva unui om simplu, eu, în România, nu aş vrea să am un proces. Din cauza haosului legislativ, toată lumea dă vina pe judecători, or, aceştia lucrează cu nişte unelte. Cu o lege proastă, nu pot da o sentinţă dreaptă.

De ce nu v-aţi judeca în România?
Când te judeci, trebuie să-ţi faci nişte calcule: cât te costă, cât timp va dura procesul. La noi e destul de greu să ai o previziune. Dacă durează şapte ani şi te mai ţine încă şapte ani până îţi execută hotârărea, nu mai are niciun rost.

Cu privire la urgentarea judecării dosarelor, ce ar trebui făcut?
În primul rând, proceduri normale. E o aberaţie să trimiţi sute de citaţii, doar în cazul unui singur dosar, şi asta în secolul internetului şi al mijloacelor de comunicare rapidă.

Nu toţi au internet acasă.
Da, dar sunt şi alte metode. Sunt procese cu foarte multe părţi implicate. La noi, fiecare parte e citată, un an, doi, cât durează procesul. Asta, chiar dacă unii au semnat de primire, deci au cunoştinţă de proces. Trebuie să fie şi o cointeresare a celor care se judecă.

Şi legat de practica neunitară şi haosul legislativ?
Niciuna dintre cele trei puteri ale statului nu-şi exercită rolul aşa cum ar trebui. Justiţia a fost acuzată că a trecut dincolo de limitele sale. Guvernul, în loc să aplice legile, le face el. Un exces de zel extraordinar, ce duce la instabilitate. Parlamentul, în loc să facă legi, face jocuri. La un moment dat, chiar s-a apucat să se comporte ca o instanţă de judecată.

“S-a demonetizat ideea de reformă în justiţie”

Cum vedeţi reforma în justiţie?
Mi-e greu să mai vorbesc despre reformă pentru că mi-e ruşine. Putem vorbi, eventual, despre modernizare. S-a demonetizat în aşa fel noţiunea de reformă, că nu mai înseamnă nimic. E, pur şi simplu, un subiect de demagogie pentru politicieni. Ca să vorbeşti despre reformă, trebuie să ştii de unde pleci, unde vrei să ajungi şi prin ce mijloace. Ministerul Justiţiei nu are nicio strategie în ceea ce priveşte justiţia.

Cum ar trebui să fie un ministru al justiţiei?
Nu trebuie neapărat să fie un om din sistem, dar trebuie să aibă o legătură cu sistemul şi să-i cunoască vulnerabilităţile şi priorităţile.

Actualul ministru a fost avocat.
Da, dar n-a dovedit. Marea problemă a domnului ministru Cătălin Predoiu e faptul că n-a reuşit să comunice cu magistraţii. S-a ajuns la protestele din toamnă şi din vina Domniei Sale. Nu poţi, când ai proteste în magistratură, să le califici drept grevă ilegală şi să le ignori. Nu poţi să spui că întregul corp este ilegalist şi iresponsabil. Nu era o grevă, era un conflict între două puteri.

În toate sondajele de opinie, judecătorii sunt arătaţi cu degetul şi acuzaţi că umblă doar după salarii mai mari.
Această idee a stat la baza mesajului transmis de domnul ministru Predoiu şi de preşedintele ţării, Traian Băsescu. E un mesaj greşit. Nu poţi să fii atât de in conştient încât să împingi justiţia în partea asta. Este adevărat că factorul declanşator al protestului a fost legea unică de salarizare.

Ce salariu ar trebui să aibă un judecător?
Eu acum am 5.000 de lei, ca judecător cu grad de Curte de Apel. Cred că un judecător debutant trebuie să aibă un salariu tentant, astfel încât studenţii de vârf de la Drept să fie tentaţi să intre în magistratură.

DESPRE ALEGERILE PENTRU ŞEFIA CSM

„S-a dat un cec în alb unor oameni pe care nu-i cunoşteam”

De ce spuneţi că, în prezent, CSM nu mai reprezintă o justiţie independentă?
Pentru că în fruntea acestui for se află un personaj mai mult decât controversat.

Dar de ce a ajuns acest personaj în forul suprem al justiţiei?
În 2004 s-a votat ca atunci când România a avut primele alegeri libere. Nu ştiam nimic despre nimeni. S-a dat un cec în alb unora pe care nu-i cunoşteam. Un coleg îmi spunea că a votat-o pe domna Bejinaru fiindcă era femeie şi cea mai tânără dintre candidate.

Strict juridic, Florica Bejinaru a fost “albită” de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Nici nu mai contează că acum spui că nu ai făcut poliţie politică, că nu există incompatibilitate. Pur şi simplu, trecutul Domniei Sale este legat de fosta Securitate.

Credeţi că serviciile secrete sunt prezente în justiţie?
Sunt. Au fost exemple concrete. Vara trecută, o judecătoare de la un tribunal din Moldova s-a trezit cu SRI-ul la poartă, dovadă clară că serviciile secrete ne veghează.

Se va răsfrânge trecutul doamnei Bejinaru asupra întregului corp al magistraţilor?
Asta e o mare problemă. Nu în ţeleg cum a putut CSM să o aleagă preşedinte. Nu-i contest calităţile profesionale. Dar, dincolo de asta, nu îţi poţi ucide trecutul. Toată lumea îşi imaginează că e ceva acolo, şi asta este suficiet să-şi piardă încrederea în justiţie.

În 2006, după dezvăluirea trecutului doamnei judecător, magistraţii au început o procedură de revocare a doamnei Bejinaru.
E adevărat, însă doar şapte tribunale din ţară au votat pentru revocare. Celelalte tribunale nu s-au mai convocat fiindcă nu a dorit CSM, adică instituţia care convoacă aceste adunări generale.

Ce veţi face, ca asociaţie, după alegerea doamnei Bejinaru?
Nu vom mai avea nicio legătură cu CSM. Aveam întâlniri trimestriale unde am susţinut diferite probleme ce au fost adoptate de CSM. Acum nu vom mai putea să avem aceste discuţii fiindcă actualul preşedinte nu ne mai reprezintă.

UNJR a emis un comunicat în termeni foarte duri vizavi de alegerea doamnei Bejinaru.
Noi am militat pentru aplicarea lustraţiei în magistratură. O vulnerabilitate pe care o percepe societatea e cea a legăturii cu trecutul. Un judecător trebuie să fie mai presus de orice bănuială. Dacă ai colaborat cu Securitatea nu mai îndeplineşti acest standard.

Ce alte mijoace de protest mai aveţi?
Vom încerca să nu mai greşim ca în urmă cu şase ani. Anul acesta vor exista alegeri pentru desemnarea altor membri ai CSM şi sper să nu mai greşim.

De ce nu aţi contestat înainte candidatura doamnei Florica Bejinaru pentru şefia CSM?
Atâta vreme cât nu avem o procedură transparentă şi nu se depun candidaturile din timp, poţi să faci ce strategii doreşti sau poţi să spui că în spatele alegerilor ar putea fi tot felul de interese, pentru că nu ştim ce raţiuni au stat la baza acestei alegeri.