CĂLIN HERA: Domnul Problemă

A face compromisuri nu înseamnă a te compromite, clama Ion Iliescu în ziua semnării protocolului PSD-PDL. Cuvântul dat nu e valabil în noua conjunctură, spunea ciracul lui, Şerban Nicolae (ca să îndulcească hapul pedeliştilor în momentul renunţării la cuvântul dat UDMR). Acesta e contextul.

Un lucru e cert: Theodor Stolojan nu a fost omul lui Băsescu 100%. Dincolo de firele care îl legau de preşedinte pe fostul prezidenţiabil transformat în consilier prezidenţial mai exista cel puţin unul care ducea altundeva. Deocamdată nu ştim unde. Poate că ducea fix în interiorul lui Theodor Stolojan, într-o fărâmă de ambiţie şi orgoliu mai mare decât se bănuia. Cert e că s-a întâmplat ceva ce până şi loialul Stolojan nu a mai putut înghiţi. Se spune că Traian Băsescu te numeşte într-o funcţie, apoi te lasă să te descurci, te priveşte. Probabil că Theodor Stolojan a realizat, în ceasul al treisprezecelea, că e pe cont propriu, dar are mâinile legate. Să nu calci pe coadă un scorpion, se spune. Oricum, partea asta ţine mai degrabă de literatură, de destinul dramatic al unui personaj.
 
Istoria va consemna, sec, un nou eşec al lui Traian Băsescu. Preşedintele a mizat foarte mult pe cartea Stolojan - premier al unui guvern PDL-PSD. Veriga slabă a planului său a fost Stolojan. Previzibil, se vor grăbi să spună vitejii de după război. Nimeni nu a prevăzut însă că lanţul se va rupe atât de curând.
 
Traian Băsescu a fost luat el însuşi prin surprindere. Nu credea că „Dragă Stolo“ poate zice „Nu“. Se pare că a fost un „Nu“ metalic, sec. Un „Nu“ ironic, chiar (Stolojan a vrut, prin gestul lui, să dea „o speranţă generaţiei tinere de politicieni care să intre în politică la nivelurile de vârf“, aluzie la îndemnul lui Băsescu către „bătrânii din PDL invitaţi să facă un pas înapoi). A fost un „Nu“ care l-a descumpănit pentru o clipă pe preşedinte.

Traian Băsescu a ştiut că e un moment teribil. Un om normal ar fi stat un pic pe gânduri. Un om înţelept ar fi lăsat să treacă cel puţin o noapte înainte de a lua o decizie atât de importantă. Slăbiciunea lui Traian Băsescu stă tocmai aici: a vrut să arate că e puternic, e tare pe poziţie, ştie să reacţioneze rapid, e expertul situaţiilor de criză. Şi s-a grăbit. S-a grăbit să arate că ţine hăţurile în mână.

Aşa l-a ales pe Emil Boc, pentru că îi era la îndemână. Şi-a sacrificat, practic, soldatul cel mai credincios. De acum, Emil Boc a ajuns în gura lupilor. Iar la prima greşeală, va fi mâncat. Şi preşedintele Traian Băsescu nu va ezita să-l arunce el însuşi la lupi, pentru a-şi salva pielea.

Asta e logica animalului de pradă. Asta e singura logică a felului în care evoluează/involuează viaţa politică din România.
 
Eu cred că ne aflăm într-un moment teribil de delicat. La putere se află un partid malefic, cu maeştri malefici ai ipocriziei (PSD) şi un altul (PDL) aflat la cheremul preşedintelui-premier. Acum, veriga slabă a devenit Omul Puternic. De aceea, toţi aceia care au Băsescu în gând seara la culcare şi dimineaţa la trezire trebuie să stea un pic pe gânduri. Idolul lor face greşeli. Idolul lor n-are scrupule. Idolul lor are un singur idol: pe el însuşi. Şi o mare slăbiciune: tot pe el însuşi.