Câştigătorii concursului EVZ de 1 Iunie, Ziua Copilului

NICU CÎRSTEA

Vaccin

- Nu bate tati! Nu bate tati, aşa-i? a izbucnit fetiţa mea în plâns.

Era joi, înainte de 8 dimineaţă şi pe holurile clinicii plânsul micuţei mele a răsunat nefiresc. Capetele tuturor părinţilor veniţi la doctor s-au întors către mine şi simţeam usturimea reproşurilor nerostite. Noroc că plânsul fetiţei a stimulat nevoia de exprimare a micuţilor şi fiecare însoţitor, părinte ori bunic, s-a aplecat să domolească plânsul pruncului propriu.

Veniserăm la clinică întrucât era vremea vaccinului de patru ani. Ca să nu o supunem unui stres suplimentar, am hotărât să nu-i povestim fetiţei despre vaccin, considerând că pişcătura acului era nesemnificativă în comparaţie cu teama aşteptării pişcăturii.

Acum priveam nedumerit la soţia mea, ea la mine şi amândoi la fetiţă. Ea încă plângea. Nu înţelegeam ieşirea ei, cu atât mai mult cu cât nu o bătusem vreodată. Apoi mi-am amintit...

În urmă cu un an, într-un week-end, eram la ţară, undeva în Teleorman, la nişte rude ale nevestei. Unchiul ne invitase pentru că mustul începea să înţepe la limbă şi un berbecuţ se voia făcut pastramă şi dat la grătar, or la aşa invitaţie gurmandul din mine a răspuns pozitiv imediat ce invitaţia a fost făcută.

Masa îmbelşugată, mustul dulce, vorba multă, toate bune şi frumoase, doar că spre seară Prinţesei trebuia să i se facă băiţa. În condiţiile arhaice, comune traiului la ţară, în camera unde urma să dormim s-a încins soba şi a fost adusă o cădiţă roşie de plastic. Până să se încălzească apa, nevasta a dezechipat copila şi a lăsat-o să zburde prin cameră în voie. Micuţa, bucuroasă nevoie mare, era călare pe scaune, sărea pe pat, pe covorul din cămăruţă se dădea de-a rostogolul...

Nevasta dădea să iasă din cameră, să vadă de apă iar eu intram. Atunci am văzut cum fetiţa se repede la cădiţa de plastic de pe pat si se aruncă în ea ca Patzaichin în canoe. Aia a fost secunda în care cred că am murit şi înviat totodată. Cădiţa a alunecat de pe pat, s-a răsturnat şi copila mea o dată cu ea. M-am aplecat, am ridicat-o pe pat, am întrebat-o dacă o doare ceva, i-am palpat capul, mânuţele picioruşele, am întrebat-o iar dacă e bine şi, la răspunsul ei pozitiv, spaima şi bucuria s-au concretizat într-o palmă aplicată pe funduleţul ei gol.

Văzând urma degetelor mele pe pielea ei rozosină şi mici boabe de mărgăritar în ochişorii ei senini, am luat-o repede în braţe. N-o bătusem niciodată şi ea nu cunoştea semnificaţia gestului. Atunci, ca să-mi scuz pornirea idioată, i-am spus că palma dată e un vaccin ce are să o ferească de a mai face lucruri periculoase.

- Ştii, atunci, la Traianu... palma dată... anul trecut! i-am amintit nevestei păţania. Ea a început să râdă şi râdea cu aşa poftă, încât părinţii şi bunicii copiilor veniţi la doctor ne-au ţintuit din nou cu privirile.
- Nu bate tati, am spus eu şi mi-am luat fetiţa în braţe.
Şi nu am mai făcut-o vreodată!

NICOLETA UNGUREANU

Am să vă povestesc 2 întâmplări haioase cu mezinul familiei.

Discuţie cu Victor, astă iarnă în tramvai (pe data de 31 mai a împlinit 5 anişori), Evident, vorbind tare, tramvaiul aglomerat:
- Mami, eu m-am născut în Bucureşti, tati s-a născut în Bucureşti, tu, tu ... te-ai născut la Moreni ...( face o mică pauză, se gândeşte) AAA şi, şi ... şi ai venit şi tu pe la noi????!!

La grădiniţă primeşte o foaie A5 să deseneze la alegere ceva ... Face un contur aproape cât toată foaia şi 3 butoane pe dreapta. Merge la doamna educatoare şi-i prezintă desenul..
- Ce ai făcut, aici, Victor?
- Am desenat un televizor, doamnă.
- Foarte frumos, dar mergi şi desenează şi ce se vede la tv.
- Se întoarce cu foaia colorată cu creionul şi-l întreabă
- Păi, ce-i aici???
- Nimic , televizorul era închis!

CRISTI ŞI DAN DAMIAN

Întâmplări cu picii mei (Cristi - 9 ani şi Dan - 5 ani)

Faţa zâmbitoare
Acum câteva zile, într-o după-amiază, Dănuţ m-a rugat să îi umflu nişte baloane. Avea unul bleu care îi plăcea în mod deosebit.

S-a jucat cât s-a jucat , apoi m-am trezit că vine la mine plângând, cu toate degeţelele pătate de carioca mov şi cu câteva dungi pe faţă, trasate cu aceeaşi culoare. Era supărat pentru că se murdărise, iar apa şi săpunul nu spălau culoarea de pe degeţele. I-am zis ca e carioca şi că iese destul de bine dacă o ştergem cu spirt. Cu chiu cu vai a acceptat, apoi dacă a văzut că nu ustură, s-a liniştit.

Bineînţeles că am vrut să aflu ce păţise de fapt şi l-am întrebat ce a făcut de e tot mov.

- Mami, am un puişor de balon albastru şi i-am desenat o faţă zâmbitoare. Pentru că era drăguţă, am îmbrăţişat-o şi am pupat-o. N-am ştiut că se şterge…
L-am luat şi eu in braţe şi l-am pupăcit zdravăn pentru că…merita.

Salata de fructe

Se iau fructele pe care le adora copiii, un pic de alcool , niste zahar pudra, frisca si doi baieti dornici sa faca treaba.

Ultimul ingredient a venit de la sine. Mi-au cerut salata de fructe si dupa ce le-am spalat au si inceput:

Cristi: – Mami, eu pot taia fructe ca am mai facut salata de fructe si la scoala si acolo m-a lasat doamna sa tai.
Danut: – Mami, vreau si eu sa tai fructe! Stii ca am voie cu cutitul fara varf si daca tot m-ai invatat sa imi tai fripturica singur pot sa fac si asta.
Bineinteles ca le-am dat voie. Cristi le decupa in tacere. De la Danut se mai auzea din cand in cand:
- En garde, banano! Te tai eu, mandarino! En garde, fructelor! Sunt mai puternic decat voi!
Nu trecu mult timp si salata a fost gata. In timp ce se serveau cu roadele muncii lor:
Cristi: -Mami, nu-i asa ca suntem bucatari adevarati? Uite, am reusit si noi sa gatim ceva!
Danut: – Da dar eu sunt mai priceput decat tine!
Restul e …zambet.


Despre suflet
- Mami, eu am un suflet mare şi frumos pentru că l-am udat in fiecare zi!
- Cum l-ai udat?
- Cu apă din bidonaşul meu de la grădi. Ştii, sufleţelul meu e în burtică. Aşa am văzut la desene , când moare un personaj îi iese sufletul din burtica , aşa ca o fantomă, se transformă în îngeraş şi zboară sus în cer la Doamne-Doamne. Când am băut apică, ea a curs peste sufleţelul meu şi el a crescut mare şi frumos.
- Dar ce e sufletul?
- Uneori sufletul e ca un scăunel pe care ne aşezăm să ne odihnim când suntem obosiţi. E spiritul nostru. Dacă nu am avea suflet am fi morţi cu toţii.


DAVID NIŢĂ


ELENA JINGĂ
La circ


CRISTIAN JINGA
Extratereştrii


ANDREI CIOCEA
Fabula


RAREŞ CIOCEA
Navă spaţială


ELENA DIANA SANDU



DIANA PLEŞA
Biblioteca Alexandria



TEODORA PLEŞA
Primăvara

RĂZVAN POIENARU



CRISTIAN NISTOR