E ger cumplit. Gologan şi Aurel sunt doar două dintre sutele de persoane fără adăpost care au căutat joi seară refugiu la adăposturile săracilor din toată ţara.
"Hai, ne băgaţi undeva sau cum?"
În Bucureşti sunt 224 de locuri, cu posibilitate de suplimentare, unde oamenii fără adăpost pot să-şi petreacă noaptea pe timp de ger. Dar Aurel habar nu are de statisticile primăriei. Ştie că a ajuns prin Capitală dintr-un sat botoşănean. Şi că era să moară de frig. Îi râd însă ochii când povesteşte asta, sprijinit în cârjă.
L-ai putea vedea pe Aurel cerşind prin Bucureşti şi nu ar mira pe nimeni. "Ce să fac? Stau pe stradă", zice vesel moşul.
Avea cândva casă. Familie, fraţi, copii. Zice că "s-au dus toţi". Nu de moartea bună, ci mai degrabă a murit el pentru ei. "Am stat 30 de ani la puşcărie. Pentru jafuri, două crimi", spune nonşalant omul străzii.
Acum, viaţa lui se petrece pe străzile Capitalei. Unde îi mai trece de urât la câte-o şuetă, consumată cu cine ştie ce bani îi mai pică, alături de amicul său, Gologan. Acesta din urmă, tremurând de frig, e ceva mai rezervat în a da declaraţii. "Sunt pe stradă pentru că m-au bătut copiii", spune. "Hai, ne băgaţi undeva sau cum?", îl întreabă de alături Aurel pe unul dintre îngrijitorii de aici, un anume domn Stan, în timp ce şoferul de pe ambulanţă stă să plece în căutare de alţi oameni ai străzii.
"Clienţii"
Locuinţele de la centru sunt nişte containere. Locatarilor le tremură mâinile pe furculiţele de unică folosinţă când dau să muşte din sarmalele primite de la primărie. Mirosul mâncării mai taie din aerul uneori irespirabil de printre paturile de campanie.
Într-una din încăperi, mai multe femei, bine înfofolite deşi stau strânse în jurul unui calorifer electric, spun că sunt deja cliente obişnuite ale adăpostului. Se pregătesc să doarmă. Unele lucrează ziua, pe la supermarketuri, fac curat sau muncesc ce-au mai găsit, cât să facă bani să supravieţuiască. Altele cerşesc.
Într-o română corectă, una dintre femei povesteşte "o întâmplare". Mai exact cum a ajuns în situaţia asta. Istoria ei are detaliile triste şi clasice ale pierderii unei locuinţe revendicate în România. Avea o vilă, cineva a cerut-o, a pierdut procesul, acum locuieşte la adăpostul pentru săraci. A fost proiectant principal în industria azbocimentului. Institutul unde lucra s-a făcut "firme firmuleţe". Acum visul femeii nu pare a include realizări pe plan profesional. Ci mai degrabă să închirieze "o cămăruţă".
O rugăciune şi mâncare
Stan dădea mai devreme zăpada cu o lopata. Acum, îngrijitorul priveşte către dubiţa unor misionari creştini care a tras şi ea în curte, plină cu mâncare pentru cei cazaţi. Îndată, duba cu credincioşi se va muta în camerele oamenilor, unde săracii vor cânta melodii religioase înainte de a mânca ce li s-a adus. Stan nu pare foarte mişcat de scenă. A văzut destui oameni fără adăpost de când lucrează aici, cât să facă un portret al oaspeţilor.
Înainte să ajungă aici, cei care au şanse să devină rezidenţi permanenţi, sunt testaţi de TBC. Apoi, se uită să nu fie violenţi. Cei de la centru stau cu ochii pe ei "să nu se ia la harţă". "Că se mai întâmplă", zice Stan, de sub căciula de blană. De fapt, "dacă vii beat sau drogat, nici nu apuci să intri în centru", zice îngrijitorul.
Citiţi şi:
Spune-ţi părerea!
BOR pe unde e?
Sau sint ocupati sa stringa 600 mil euro pentru Catedrala (Mintuirii Neamului?)?
Nu toti cei fara adapost sunt asa din vina lor.
Mai mult decat sigur ca misionarii crestini de care se spune in articol nu sunt ortodocsi.
Popii nostri stau la caldurica, mancarica, bauturica si numara banii de care ne-au jecmanit.
Dragilor,nici dusmanilor sa nu le doriti sa ajunga in asemenea situatii.Fiecare dintre acesti nefericiti are povestea lui.Nu avem catarea sa-i judecam.Dar nimeni nu ne interzice sa-i ajutam,fiecare cum poate:o caciula sau o pereche de manusi uitate prin dulap,sunt aur pentru ei.Jos palaria pentru eforturile serviciului din Primaria Bucuresti care se ocupa de acesti nefericiti!Si poate vom trai ziua aceia cand BOR va da o mana de ajutor lui Sorin Oprescu si municipalitatii ,in privinta acestor dezmosteniti ai sortii!Ca vorba aia,si primaria condusa de Sorin Oprescu si cea de la Cucuiata contribuie,vor ,nu vor la ridicarea Catedralei Neamului!
La Canal cu ei. Ceausescu stia cum sa rezolve problema cu boschetarii uselasi.
s o lasam mai usor cu oamenii astia saraci am putea folosii in loc, cuvintu lenes acesti oameni nu au muncit niciodata decit pe ceva de spritiut si acu stau in canal asta au vrut astaau avut d aty voi care ave ty mai mult la aceste pujle care nu merita nici rspuns la salut
La sprit cu Basescu...!!!
raspunsul la Marius;)
....imi place de gindirea ta, \"relu\"esti bun.
Traiasca \"CANCERUL-NEOLIBERAL\"!!!
Adaposturile pentru saraci sunt o mare realizare a capitalismului, intrecand Casa Poporului si Canalul , in grandoare!
Intelegem ca oamenii trebuie ajutati ai ales pe frigu asta
Problema-i ca se invata unii la pomeni ca musca la c..at si stau asa asistati ca o obligatie
Si daca nu am cu ce-mi plati chiria, electricitatea ..... caldura, ca-mi petrec tot timpu i carciumi, ma duc la oras sau in.... \"patagonia\" sa-mi ofere aia trai si educatie !?
Sper din tot sufletul sa te ajute Dumnezeu sa nu traiesti in viata ta vreo intamplare care sa te aduca in situatia lor... Atunci ai vedea si tu cum e, dar ar fi prea tarziu...
Unde este biserica ortodoxa sa-i ajute pe oameni acestia? ....ocupati cu pomenile :)
Asa este Marius. Unde sint banditii aia de Protopopi impreuna cu ceilalti milogi de aduna banii de la lume ca sa traiasca bine . Ar fi trebuit sa fie printre ceilalti care au ajutat si ajuta incontinuare pe oameni aia saraci in asa situatii? Asa numesc ei Crestinism?????????????
Mai mult decat sigur ca misionarii crestini de care se spune in articol nu sunt ortodocsi.
Popii nostri stau la caldurica, mancarica, bauturica si numara banii de care ne-au jecmanit.