Citeşte de la 5 ani
Michi a vrut mereu să se autodepăşească, în ciuda unui handicap sever. La 5 ani citea, era timidă şi nu se descurca să vorbească. Şi-a petrecut copilăria într-un sanatoriu de recuperare. Era singura care le câştigase încrederea celorlalţi copii, şi aşa a înţeles ce înseamnă să-i ajuţi pe cei din jur. Încă de pe atunci avea „atitudine” şi voia să schimbe lumea celor ca ea.
A fost un copil visător, cu o imaginaţie bogată, stimulată de nenumăratele lecturi începute de timpuriu.
„Aveam oaza mea în spatele unor boscheţi, în curtea sanatoriului. Mă duceam acolo în fiecare zi, înainte de şcoală, şi mă uitam la oamenii liberi care mergeau pe stradă şi îmi imaginam cum e să fii liber”, povesteşte Mihaela Mihăescu, care acum conduce Fundaţia creştină IHTIS prin care face proiecte pentru oamenii cu dizabilităţi.
„La mine, principala problemă este faptul că lumea mă înţelege greu când vorbesc”, spunea ea. „Cea mai deranjantă este mila pe care o citeşti în privirea celorlalţi, te văd ca pe un neputincios, o povară”, mărturiseşte Mihaela.
Are o voinţă de fier
Michi este modestă şi spune că cea mai mare pasiune a ei este să fie utilă pentru ceilalţi şi să-i bucure.
„Când spun că fac ceva, acel lucru trebuie să iasă ca la un om normal, altfel spun că nu pot”.
Alcătuită din valori desprinse din cărţi şi din dragostea pentru Dumnezeu, şi-a dorit mult să scrie, dar degetele de la mâini, pe care nu le poate controla, o fac să scrie urât şi mare. Motiv pentru care, după ce a terminat şcoala generală, nu a putut să meargă la liceu.
„În şcoala generală eram mereu în cancelarie, ascultându-mi profesorii, citind.” Fiind foarte corectă nu a acceptat să i se aranjeze să dea examen oral de admitere în liceu, când toţi ceilalţi dădeau scris. Aşa că a ajuns la o şcoală de croitorie. În acelaşi timp făcea exerciţii de recuperare fizică, iar seara citea pe sub plapumă, cu lanterna.
Peste trei ani a început să lucreze de acasă, făcând huse pentru televizoare, angajată cu carte de muncă la o cooperativă.
Îşi dedică timpul oamenilor cu handicap
După Revoluţie a făcut câţiva ani haine colorate pentru copii, pe care mama ei le vindea la Piaţa Sudului. Apoi, legea i-a permis să se pensioneze şi din 1995 şi-a căutat un scop social. L-a găsit într-un grup de studiu al problematicii handicapului, al cărui preşedinte i-a dat încredere să vorbească în public.
De atunci caută modalităţi prin care să le aducă un zâmbet pe buze altora şi îşi dedică timpul punerii lor în practică a ideilor pe care le are.
Zilnic îşi face timp să privească biserica aproape terminată din faţa blocului. „Oful meu mare a fost că nu pot să merg singură la biserică şi uite că acum am biserică la fereastră”, conchide Mihaela.
ALTRUISM
Vrea să-i ajute pe ceilalţi
Acum şase ani a pus pe picioare o asociaţie creştin-ortodoxă înfiinţată de tineri cu dizabilităţi fizice severe, pe care a numit-o IHTIS, ceea ce în limba ebraică înseamnă Iisus Hristos Mântuitorul.
Trecută de 40 de ani, Mihaela locuieşte cu mama ei într-un cartier bucureştean şi este mândră că, dacă rămâne singură acasă, se poate descurca foarte bine. Are prieteni apropiaţi pe care îi poate suna în caz de urgenţă şi are încredere în forţele proprii.
Deşi nu poate folosi toate degetele de la mâini utilizează messengerul şi este un fan al internetului, ocupându-se de site-ul fundaţiei şi de postul radio on-line pentru persoanele cu dizabilităţi. Tot timpul şi toată priceperea şi le foloseşte pentru ajutorarea celorlalţi.
CITIŢI ŞI:
Cum am devenit orb de profesie
Miracolul vorbirii, după implant
Frânturi de viaţă într-un scaun cu rotile
Editor de revistă, cu viaţa strânsă în pumn
"Ce are mintea, dacă e sănătoasă, cu picioarele?"
IT manager în scaun cu rotile
Vasile s-a ridicat de la statutul de „târâtor” la cel de campion
Tavi dă gata autismul prin cântec şi prin muncă
Cum şi-au învins handicapul persoanele cu dizabilităţi
"Unde vă credeţi? În Elveţia?"
Nevăzătorii care luminează minţi
Mutarea câştigătoare la şah sau în viaţă, cu ochii închişi
Metrorex promite dotări pentru persoane cu dizabilităţi
Şcoală cu program redus pentru copiii cu nevoi speciale
Boala care muşcă din Alex


Spune-ţi părerea!
Nici un mesaj postat până acum