Ceasul care nu pierde timpul

Autor: Silviu Bostan

Un fizician de la Institutul Naţional de Standarde şi Tehnologie din Boulder (Colorado, SUA) a construit un ceas care este de 100.000 de ori mai precis decât cel care este standardul internaţional de măsurare a timpului.

Ceasul cuantic, care determină energia statică a unui ion de aluminiu, pierde o singură secundă la 3,7 miliarde de ani. Chin-wen Chou, împreună cu echipa sa au dezvoltat un sistem care măsoară vibraţiile unui atom de aluminiu încărcat electric, ce vibrează la 1.1 petaherţi (10 la puterea 15 herţi). Acesta este lovit constant cu lasere ultraviolete, menite să aducă rata de vibraţie la cea dorită.

Actualul standard pentru secundă, unitate fundamentală în Sistemul Internaţional de măsură, era definit de durata a 9.192.631.770 de perioade ale radiaţiei ce corespunde tranziţiei dintre nivelurile hiperfine ale stării fundamentale ale atomului de cesiu 133, aflat în repaus la temperatura de 0 Kelvin (−273,15 °C). Ceasul bazat pe cesiu pierde o secundă la fiecare 100 de milioane de ani.


De-a lungul timpului, definiţia secundei a suferit mai multe modificări:

  • 1/86400 din zi (ziua solară medie), în evul mediu;

  • 1/31.566.925,9747 din anul tropic, la 1 ianuarie 1900, ora 12.00, în 1960;

  • durata a 9.192.631.770 de perioade ale radiaţiei ce corespunde tranziţiei dintre nivelurile hiperfine ale stării fundamentale ale atomului de cesiu 133, în 1967;

  • durata a 9.192.631.770 de perioade ale radiaţiei ce corespunde tranziţiei dintre nivelurile hiperfine ale stării fundamentale ale atomului de cesiu 133, aflat în repaus la temperatura de 0 grade Kelvin (−273,15 °C), în 1997;

Deşi este foarte greu de crezut că invenţia cercetătorului american va schimba definiţia din Sistemul Internaţional, aceasta ar putea fi folosită totuşi în îmbunătăţirea sistemului GPS sau în demonstrarea teoriei relativităţii a lui Einstein.


Spune-ţi părerea!

  • Nici un mesaj postat până acum

Lasă un comentariu

 

Trimite pe:

  • Yahoo! Messenger
  • Altele