Cei trei ani de heroină ai unui copil

De mic, a avut parte de o viaţă tristă. "Tata o bătea pe mama, o dădea cu capul de pereţi. Eu mă speriam mereu şi, când m-a dus mama la Fundeni, au zis doctorii că am probleme la inimă", spune băiatul. Are insuficienţă cardiacă.

Mama a plecat de acasă şi s-a dus în Crângaşi, unde şi-a găsit alt bărbat. Câţiva dintre copii au urmat-o. Printre ei, şi Viorel. În ciuda bolii, s-a văzut nevoit să lucreze de la nouă ani, "pe unde apuca, în piaţă, la curăţenie cu mama ...". Apoi, au plecat şi din Crângaşi şi s-au mutat într-o casă din Ferentari. "E din paianţă şi dăm două milioane jumate", spune băiatul, pe care drogurile îl fac să pară mai mare. Ca ani, nu ca statură. Nu are obrazul proaspăt al unui elev cu vârsta de liceu, ci al unuia care a trăit multe la viaţa lui.

Moartea fratelui şi cum a început să "tragă"

Dar să ne întoarcem la viaţa lui. La 12 ani, unul dintre fraţi îi murea după o ceartă tâmpită între drogaţi. "Frate-miu era drogat, se şi îmbătase. Era la un bar de drogaţi şi s-a dus să îi ceară unuia un tricou care era al lui. S-au certat, frate-miu l-a bătut, ăla s-a ridicat şi, pe la spate, l-a tăiat cu un ciob la gât", povesteşte Viorel. Ucigaşul a fugit, iar fratele lui Viorel a murit în taxi, în drum spre spital.

Fratele geamăn al celui tăiat mortal l-a purtat pe braţe la taxi. În maşină, cel care avea să moară a apucat să îi spună doar atât: "Lasă-te de droguri şi ai grijă de mama!". Nu s-a lăsat şi nu pare capabil să o facă nici acum, la trei ani de la moartea fratelui.

Viorel a înţeles ce se întâmplase, dar a fost prins şi el în jocul drogurilor. Doi fraţi mai mari i-au spus că “e bine, că nu mai ştii de nimic, eşti altul, parcă zbori". Şi, într-o zi, şi-a băgat şi el seringa cu heroină în venă. Povesteşte simplu: "Trăgeam două liniuţe. Băgam seringa, trăgeam sânge şi după aia băgam drogul". Zi de zi, voia mai mult. Şi nu se putea abţine.

"Dădeam în cap pentru bani de droguri"

"Furam calorifere din blocuri, antene satelit, telefoane, ce prindeam. Mai rupeam şi lanţuri de la gât. Eram în stare să dau în cap pentru banii de droguri". Aşa făcea rost de cei 50 de lei, cât costa doza de heroină. Numai că de următoarea avea nevoie peste câteva ore, nu zile.

Mergea noaptea pe străzi şi găsea tipi cu care se "combina pentru o doză". Deseori, îi fraierea şi fugea cu banii, ca să ia el droguri de toţi. Acasă, mama ştia că se droga, dar lui îi plăcea să creadă că nu ştie. Ceilalţi doi fraţi care se drogau au ajuns "cât un băţ" şi nu rare erau nopţile când dormeau într-un canal din zona Eroii Revoluţiei. Culmea, acest canal avea să însemne şi primul pas spre salvarea lui Viorel din coşmarul drogurilor.

“Mamă, închide-mă în casă!”

Cei doi fraţi care se droghează au fost abordaţi de o asistentă socială, care s-a oferit să le facă acte. Scopul era, printre altele, îndeplinirea condiţiilor pentru primirea lor într-un centru de dezintoxicare.  În puţinele moment de luciditate, cei doi încercaseră să se interneze într-un astfel de centru, dar fără acte nu erau primiţi de nimeni, chiar şi dacă, printr-o minune, mai erau locuri disponibile.

Pe cei doi, asistentele nu i-au putut ajuta cu actele, dar, prin ei, l-au cunoscut pe Viorel, la sfârşitul anului trecut. Băiatul încă se droga. Lui au reuşit să îi facă acte şi, apoi, să îl convingă că şansele sale de viitor se pot măsura şi în ani de şcoală, nu doar în mililitrii din seringă.

Şi au reuşit. “Dacă nu erau Mari şi Ştefi (n.r. două asistente de la Asociaţia Sprijinirea Integrării Sociale – ASIS ) nu reuşeam. Am venit într-o zi la centru şi, după aia, m-am dus acasă. Stăteam în pat şi mă uitam la televizor. Şi mă gândeam eu ce rezolv dacă trag, că mă uitam la fraţii mei şi ajunseseră cât un băţ şi cădeau în cap pe stradă”, spune Viorel.  

Noaptea şi ziua ce au urmat au fost primele fără heroină sau metadonă, după trei ani de dependenţă. Se întâmpla la începutul anului acesta, prin februarie.  În altă zi, i-a spus maică-sii să îl închidă în casă, pentru a fi sigur că va sta departe de drog.

Din septembrie, la şcoală

Povestea lui Viorel continuă: “Fraţii mei mi-au zis să iau metadonă, diazepam, ceva, că nu pot altfel. În altă zi, eram în casă, stăteam să mă încălzesc şi au venit pe la geam şi îmi fluturau punga în care aveau bile de heroină”. Băiatul a rezistat şi, la şapte luni după ce s-a lăsat de droguri, s-a înscris la o şcoală din Ferentari, dedicată copiilor cu probleme sociale. Acum, ştie că, atunci când vrei să te laşi de droguri "nu există nu pot, doar nu vreau".

Abandonase şcoala la 12 ani, când s-a drogat prima dată. Era în clasa a patra. Acum, la 15, a trecut în a cincea. Viaţa grea i-a rămas însă pe cap, cu grijile ei cu tot. Astă vară a lucrat la pepeni, într-un târg de fructe şi legume de la marginea Bucureştiului. Acum îşi caută de lucru, la “o scară de bloc , ceva”, dar spune că nu va renunţa la şcoală nici în ruptul capului. I-ar conveni de minune să se trezească la 4, să măture şi să spele, şi apoi să plece la şcoală.

Acasă, se duce numai pentru câteva ore, să doarmă. Şi nu s-ar duce deloc, dacă ar avea unde să stea. Chiar dacă nu ştie prea multe, îşi dă seamă că, în casa aglomerată cu geamuri sparte şi pereţi din pământ, nu are ce învăţa bun.

RAPORT

24.000 de consumatori, 400 de trataţi

• Un raport publicat anul acesta de Biroul Naţiunilor Unite pentru combaterea Drogurilor şi a Criminalităţii (UNADOC) arată că, în Capitală, sunt circa 24.000 de consumatori de droguri. Potrivit documentului, doar 400 au parte de tratament.
  
  
• Raportul arată şi că o bună parte (circa o treime) dintre cei care urmează tratamentul ajung să se drogheze din nou. Minorii reprezintă aproape jumătate din consumatorii din Bucureşti.
  
  
• În ultimii ani, media de vârstă a consumatorilor de droguri din Europa a scăzut de la 25 la 17-19 ani. În cazul traficului de heroină, ţara noastră este considerată un important punct de tranzit.

CITIŢI ŞI:

Bucureştiul subteran, poveşti de dragoste şi heroină