Nevăzătorii care luminează minţi

Şcolit pentru a preda văzătorilor

Zgribulit pe scaunul din cancelarie, domnul Ispas îşi scoate tabachera din buzunarul stâng, pofticios de nicotină după o oră de predat: „După mintea mea, mă duceam să predau la un liceu normal, să-mi pun în valoare pregătirea profesională. Dar am fost repartizat aici”.

S-a ambiţionat să termine Facultatea de Litere la „Babeş- Bolyai” din Cluj şi să predea într-un liceu din Capitală. La cinci ani după absolvire, a bătut la uşa şcolii din Vatra Luminoasă. Liceenii nevăzători pe care i-a instruit l-au luat ca pe un exemplu personal, iar prima a fost Izabela.

„Am venit la liceu în 2003. Eram foarte convinsă că un nevăzător nu poate să facă mare lucru. Când i-am cunoscut pe profesori, mi-am zis, uite, pot să realizez şi eu ceva”, măr turiseşte ea, astăzi profesoară titulară de limba română. Ochelarii de soare fumurii ascund însă regretul că nu poate vedea feţele joviale ale elevilor săi.

Răul cel mai mic

Profesorii de liceu îi sfătuiesc pe cei care nu văd să facă postliceala şi o specializare în masaj. Dacă vor să-şi continue studiile, sunt pe cont propriu. Cei ambiţioşi aleg universităţile de stat pentru că li se oferă condiţii speciale: plătesc jumătate din cazarea la cămin, bursa specială de handicap, iar la examenele scrise se aduc tehnoredactori.

„Totul vine dintr-o datorie morală pe care o avem faţă de ei”, completează Andrei Marga, rectorul Universităţii Cluj. Elevii vin la cursuri cu însoţitori şi înregistrează totul cu reportofonul.

Pentru ei nu există lecţii transcrise în limbaj Braille, şi totuşi învaţă aceeaşi cantitate de informaţii ca şi văzătorii. Setea de a reuşi i-a transformat pe unii dintre ei în şefi de promoţie la Universitatea din Bucureşti şi Cluj.

La început de drum

Alina Gherasim a terminat în 2009 Pedagogia specială la Universitatea Bucureşti, iar acum e studentă la master. Lucrează 20 de ore pe săptămână, ca asistent psihopedagogic, la clasa învăţătoarei Camelia Caiciu de la Şcoala pentru Ambliopi, Bucureşti.

„M-am bucurat, ca nevăzătoare, să-mi ofer experienţa pentru aceşti copii. Fac ceea ce-mi place şi simt că am şi eu un rol în societate”, mărturiseşte ea. A ales să lucreze cu elevii din clasele primare, pe care îi învaţă limbajul Braille. „Din clasa a zecea mi-am dorit să fac meseria asta, de când am descoperit psihologia”, adaugă ea. Stă lipită de învăţăceii ei şi nu-i lasă să gre şească.

La ora de matematică în Braille, l-a mustrat pe Alexandru: „Păstrează un rând distanţă pe cubarit. Suntem prea mici şi vom avea tendinţa să încurcăm calculele”. Este convinsă că atuul cel mai de preţ al unui profesor este să fie dăruit meseriei sale: „Mie, oamenii îmi dau energie pozitivă prin vocea lor. E important să citească un zâmbet în vocea ta cei mici”.

„Baza este experienţa”

Metodologia de predare a profesorilor nevăzători poate părea pentru cei din afara sistemului o mare filosofie, dar pentru cei care au fost la rândul lor elevi nevăzători, soluţiile le sunt la îndemână. „Eu nu le dictez pentru că majoritatea nu-şi pot lua notiţe. Le fac notiţele acasă şi le scot la imprimantă cu literă mărită, font 20-26, pentru cei care mai au un rest de vedere”, declară profesorul Ispas.

„Acum, spre deosebire de când am făcut noi şcoala, posibilităţile sunt mult mai mari: calculatoare cu sinteză vocală, un screen-reader care ne citeşte cu voce tot ceea ce scrie pe monitor”, adaugă Izabela în timp ce scoate din poşetă corespondentul mai mic, telefonul, să ne exemplifice procesul.

Alina foloseşte la matematică cubaritul, o plăcuţă din plastic cu găuri, în care copiii introduc mici zaruri. Fiecare faţă semnifică o cifră, pe care copilul o citeşte cu buricul degetului. În Braille, Alina foloseşte combinaţii de puncte pentru fiecare literă în parte, şi o hârtie mai dură pe care punctele ies în relief.

ŞANSĂ

Studenţia, un lux

În România există şapte şcoli specializate în învăţământul special, dar distribuirea lor teritorială nu acoperă nevoile celor 84.000 de nevăzători din ţară. Dintre aceştia, doar 150 învaţă la Şcoala pentru Ambliopi din Bucureşti, în clasele I-VIII, iar la Grupul Şcolar pentru Nevăzători din Vatra Luminoasă peste 500 de elevi. Din absolvenţii de liceu, doar 60 ajung să urmeze cursurile unei facultăţi. Majoritatea aleg facultăţile din Bucureşti şi Cluj şi se înscriu la specializările psihopedagogie, litere şi matematică.