„Chinurile“ de vară ale copilăriei la oraş

La fel ca jucăriile - câteva păpuÅŸi chinezeÅŸti sau ruseÅŸti - puÅ£ine erau ÅŸi oportunităţile de a face ceva educativ ÅŸi distractiv. „Timp liber aveam din plin. În afară de câteva tabere la grădiniţă, nu-mi aduc amintre să fi existat altceva. Erau cercuri de pictură ÅŸi sport pentru pionieri, dar dintre prietenii mei nu mergea nimeni, aÅŸa că nici eu nu am fost atrasă“, îÅŸi aminteÅŸte Veronica, o bucureÅŸteancă în vârstă 31 de ani, care lucrează într-o multinaÅ£ională. FetiÅ£a ei de 6 ani ÅŸtie deja să scrie ÅŸi să miÅŸte cursorul pe ecranul calculatorului.

Internauţi de la 7 ani

Amatori ai mouse-ului ÅŸi ecranului cu pixeli, la fel ca fetiÅ£a Veronicăi, sunt sute de copii. La centrul ECDL din Capitală, cei mici învaţă de la profesioniÅŸ ti să folosească tastele, se familiarizează cu programele de bază ÅŸi cu navigarea pe internet. Prichindeii pot fi înscriÅŸi de la 7 ani, dar uneori ÅŸi mai devreme, dacă ÅŸtiu să scrie.

„Putem să ne logăm? Nu merge userul! Dau submit?“, se aude neîncetat în sala de calculatoare. Tudor, un puÅŸti de 14 ani, nu are stare cu niciun chip. A terminat primul tema dată de profesor ÅŸi, aÅŸtepându-i pe ceilalÅ£i, a modificat de mai multe ori un text în Word, a schimbat interfaÅ£a la e-mail ÅŸi ÅŸi-a descărcat un joc de pe internet. Spune că a învăţat singur, acasă, să lucreze la computer.

Åži Lucian ÅŸtia să lucreze dinainte. Pentru el, calculatorul e unul dintre cei mai buni prieteni, cu care îÅŸi petrece câteva ore în fiecare zi.

Gimnastică la „CireÅŸarii“

Pe timpul vacanÅ£ei de vară, ÅŸi la sala de sport a Clubului „CireÅŸarii“ e zarvă mare. Aici răsună, de patru ori pe săptămână, acordurile muzicii pe care se antrenează grupul de gimnastică aerobică. DeÅŸi nu se face sport de performanţă, vitrina din sală geme de trofee, cupe ÅŸi medalii câÅŸtigate de fete la diverse competiÅ£ii.

„Participă la concursuri ÅŸi spectacole, s-au împrietenit ÅŸi vin aici cu drag. Simt că fac ceva pentru ele ÅŸi pentru corpul lor“, spune profesoara Clara Dumitru.

„Am auzit de la o prietenă despre cursuri; aproape toate fetele de pe strada mea veneau aici, aÅŸa că m-am decis să vin ÅŸi eu. Mergeam deja la cursul de pictură din cadrul clubului“, spune Ruxandra, care face gimnastică aerobică de trei ani.

Elena, cea mai mică „dansatoare“, are 9 ani. Îmbujorată din cauza efortului, dar cu ochii strălucind, mezina grupului spune hotărâtă că s-a decis: vrea să devină gimnastă ÅŸi să ajungă în echipa naÅ£ională. Izbucnesc toate în râs când AncuÅ£a mărturiseÅŸte că ea ar vrea să se facă antrenoare sau agent FBI.

La Clubul „CireÅŸarii“, copiii pot participa, gratuit, nu numai la cursurile de gimnastică aerobică, dar ÅŸi la cele de informatică, fotbal, pictură, muzică uÅŸoară, înot, dans modern ÅŸi popular, franceză, engleză, pian, tenis de câmp ÅŸi cultură civică.

"Fetele participă la concursuri ÅŸi spectacole, s-au împrietenit ÅŸi vin aici cu drag. Simt că fac ceva pentru ele ÅŸi pentru corpul lor.", Clara Dumitru, profesoară de gimnastică aerobică la Clubul „CireÅŸarii“

PENTRU PÄ‚RINÅ¢I

Lăsaţi-le loc de joc!

Cursurile colective îi ajută pe copii să relaÅ£ioneze de mici, să se disciplineze ÅŸi să acumuleze cunoÅŸtinÅ£e la vârsta la care memoria funcÅ£ionează cel mai bine. Sunt voci care condamnă însă această tendinţă de a grăbi procesul de învăţare, spunând că cei mici îÅŸi pierd copilăria. CliÅŸeul cel mai cunoscut e cel al adulÅ£ilor frustraÅ£i, care îÅŸi terorizează copiii obligându-i să înveÅ£e cât mai mult ÅŸi mai repede. „80% din creierul unui copil se dezvoltă până la vârsta de 6-7 ani, de aceea, cea mai mare investiÅ£ie în educaÅ£ia lui ar trebui făcută în această perioadă“, spune Domnica Petrovai, psihoterapeut cognitiv/comportamental, preÅŸedinte al AsociaÅ£iei de Psihologia Copilului ÅŸi Adolescentului din România. Cluburile frecventate de copii sau meditaÅ£iile la care îi duc părinÅ£ii, spune Petrovai, trebuie să reprezinte un context de învăţare, în care copilul capătă anumite deprinderi, ÅŸi nu un scop în sine. Cu toate acestea, psihologul avertizează că există ÅŸi riscul supraaglomerării micuÅ£ilor. E obligatoriu ca aceÅŸtia să aibă zilnic la dispoziÅ£ie timp liber în care să înveÅ£e să se joace sau să gestioneze singuri plictiseala.

CREATORII DE POVEÅžTI

„ScufiÅ£a roÅŸie e de copii mici!“

În fiecare săptămână, piticii Capitalei dau viaţă poveÅŸtilor la Casa de Cultură „Nicolae Bălcescu“, din sectorul 4. Învaţă să confecÅ£ioneze origami ÅŸi păpuÅŸi de aţă, să modeleze din plastilină ÅŸi baloane. „Cei mai mulÅ£i copii sunt singuri la părinÅ£i, iar aici au ocazia să se împrietenească ÅŸi să înveÅ£e să se integreze în colectivitate“, spune profesoara Maria Ene. În foiÅŸorul răcoros din curte, copiii dezbat democratic alegerea unei poveÅŸti pentru care să construiască personajele ÅŸi decorul. SelecÅ£ia nu e însă uÅŸoară. „Nu vreÅ£i ScufiÅ£a RoÅŸie?“, îi întreabă o mămică. „Nuuuu! E urâtă ÅŸi e de copii mici!“, răspund lezaÅ£i puÅŸtii de 5-6 ani. Nici „Motanul ÎncălÅ£at“ nu are mai mult succes. La un moment dat se împart în grupuri: fetiÅ£ele vor „DegeÅ£ica“, băieÅ£eii preferă un film de groază. Până la urmă, aleg „Jack ÅŸi vrejul de fasole“. Fiecare ia în primire un personaj căruia îi dă viaţă din linguri de lemn, materiale textile ÅŸi acuarele. Proiectul ajunge întrun punct critic: băiatul care trebuie să-l confecÅ£ioneze pe vrăjitorul din poveste începe să plângă. În inocenÅ£a lor, copiii refuză să-i dea viaţă personajului negativ. AÅŸa că, pentru prima oară, Jack îÅŸi va continua aventurile într-o poveste ideală, fără vrăjitor.

PE POANTE

Baletul, opţiunea părinţilor rafinaţi

Pentru părinÅ£ii amatori de operă ÅŸi balet, Studioul „Giuliana“ e loc de întâlnire de două ori pe săptămână. Nu au voie să asiste la curs, aÅŸa că, înarmaÅ£i cu cărÅ£i ÅŸi ziare, aÅŸteaptă pe hol să se termine ora ÅŸi să le ia acasă pe micile „lebede“. Când, din sală se aude câte un Å£ipăt de copil, toÅ£i se reped la geamuri. În sală, zgâtii de 4-6 ani, îmbrăcate în roz, îÅŸi întind mânuÅ£ele ÅŸi urmează ÅŸovăitor, dar cu voioÅŸie, indicaÅ£iile profesoarei Mariana Marinescu. „Å¢ine braÅ£ele ca o prinÅ£esă! AÅŸa, spatele drept!“ Balerină a Operei NaÅ£ionale, profesoara recunoaÅŸ te că lucrul cu copiii nu e simplu. „Trebuie urmăriÅ£i ÅŸi stimulaÅ£i în permanenţă. Mai ales că, la 4 ani, se plictisesc repede“. Are de înfruntat adesea ÅŸi orgoliul părinÅ£ilor care vor să vadă progrese de la o zi la alta: „A fost chiar un caz în care un tătic ÅŸi-a recomandat fetiÅ£a prin abilităţile deosebite la dansul de manele“. „Motivele pentru care aleg baletul sunt diverse: fetiÅ£ele văd balerine la televizor ÅŸi vor să poarte ÅŸi ele tu-tu. AlÅ£i părinÅ£i îÅŸi aduc copiii pentru a descoperi dacă au talent, pentru a face ceva frumos în timpul liber“, spune Doru Rizescu, de la Sudioul „Giuliana“, unde cursurile costă 100 lei pe lună.

POLIGLOÅ¢II

Limbile străine, „the sooner, the better“

Deviza centrului Berlitz este că niciodată nu e prea devreme să înveÅ£i o limbă străină. Aici, prichindeii pot studia, de la profesori vorbitori nativi, limbile engleză, franceză, spaniolă, germană ÅŸi italiană. Copiii sunt obligaÅ£i să se descurce numai în limba pe care o studiază. Chiar dacă „elevii“ au 4-5 ani ÅŸi abia ÅŸtiu să vorbească, cursurile sunt concepute aÅŸa încât să folosească ÅŸi să dezvolte, în paralel cu învăţarea limbii, abilităţi secundare: studiul e însoÅ£it de cântece ÅŸi de jocuri. Copiii de 4-6 ani învaţă să salute, să identifice animale ÅŸi obiecte ÅŸi să numere. Cei mai măricei pot ajunge să stăpânească limba engleză la un nivel funcÅ£ional, care acoperă majoritatea situaÅ£iilor cotidiene. O lecÅ£ie costă 10 euro, la această sumă adăugându-se taxa de înscriere, de 20 euro, ÅŸi costul materialelor de curs. Părintele cu un copil poliglot la vârstă fragedă e, potrivit directorului Berlitz, Ioana Flangea, o persoană „middle class“ care foloseÅŸte limbile străine la serviciu ÅŸi îÅŸi doreÅŸte ca micuÅ£ul să nu aibă handicapul necunoaÅŸterii lor. „Poate nu toÅ£i lucrează în multinaÅ£ionale, dar ÅŸtiu că astăzi nu se poate fără limbi străine ÅŸi «the sooner, the better», concluzionează Flangea.