Educaţia, trăsăturile de caracter, felul de a înţelege lucrurile - toate sunt diferite, aproape antagonice.
Pragmaticul categoric Băsescu este opusul idealist-şovăielnicului Geoană. Ac ţiunea instinctuală, perfecţionată în 30 de ani de şefie, faţă în faţă cu analiza de grup, cu decizia consensuală, cu arta compromisului dusă la extrem.
Care este modelul preferat de români? Vom afla până mâine.
Golanul vs Tocilarul
Lipsa de loialitate de care este acuzat Traian Băsescu pare a avea sursa în copilărie. „Condamnat” la o viaţă de navetist, tânărul Traian n-a avut timp să sudeze relaţii, lipsindu-i complet astăzi prietenii din copilărie.
De cealaltă parte, Mircea Geoană a fost întotdeauna prins într-o echipă, având, ca fiu de general, o copilărie lipsită de griji, chiar dacă spune că n-a fost crescut în puful obişnuit pentru copiii de demnitari. Destinului bazat pe întâmplare i se opune setul strict de reguli sociale, predictibile.
Elevul Băsescu a învăţat ca să răzbească, elevul Geoană doar pentru că trebuie. „Self-made man”, Traian Băsescu este genul care profită de orice oportunitate care l-ar putea ajuta în carieră. Cunoştinţele din epocă îl descriu ca pe un tip ambiţios şi foarte hotărât. Marinar era sinonim în epocă cu un om cu bani. Iar Băsescu a fost ani buni căpitan de marinari.
De cealaltă parte, Mircea Geoană urmează calea pornită din copilărie. Este un tip educat, îşi continuă studiile, vorbeşte limbi străine şi are un salariu onorabil. Se învârte într-un mediu populat cu mulţi dintre potentaţii de astăzi, cu care are încă relaţii bune. Îşi consolidează poziţia socială prin căsătorie.
Liderul vs Diplomatul
Traian Băsescu a reuşit să facă din Ministerul Transporturilor o rampă de lansare personală şi o gură de tun redutabilă împotriva adversarilor politici.
Iniţiativele curajoase, de genul „Aici sunt banii dumneavoastră!”, i-au adus o mulţime de fani şi la fel de mulţi duşmani. Scandalurile pe care le provoca păreau că mai degrabă îl întăresc, în loc să-l compromită. A doborât două guverne din care făcea parte.
Între 1996-2000 şi-a format Băsescu stilul caracteristic. La primărie, s-a remarcat mai ales prin aceea că a fost principalul opozant al guvernării Năstase. A profitat din plin de antagonismul pe care-l crease şi a câştigat prezidenţialele după o serie succesivă de lovituri electorale de impact.
Nu a avut un mandat liniştit de preşedinte, conflictul politic fiind pe agenda sa zilnică. Spre deosebire de traseul politic turbulent al contracandidatului său, Mircea Geoană a avut o ascensiune tipică unui politician de carieră. Nu a ars nicio etapă, s-a inserat subtil în atenţia publicului şi şi-a construit atent o imagine de persoană discretă.
Versatilitatea sa diplomatică l-a ajutat să ajungă preşedinte al PSD, poziţie din care a putut ataca fotoliul de la Cotroceni. Controlează printr-un „joc al compromisurilor” toate taberele din PSD, cel mai polarizat partid românesc.
Se delimitează sistematic de orice fel de scandaluri, preferând de fiecare dată negocierile în spatele uşilor închise, o strategie care a dat roade.
ÎN OGLINDĂ
Băsescu a văzut Revoluţia la TV, cu 60.000 de dolari sub saltea. Geoană câştiga 7.000 de lei, era fiu de general şi ginerele unui mahăr comunist
TRAIAN BĂSESCU
1951. Pe 4 noiembrie se naşte Traian Băsescu, la Basarabi, localitatea Murfatlar de astăzi. Tatăl său este ofiţer, un fost muncitor, recrutat de PCR pentru a urma o carieră militară.
1958. Familia se mută la Iaşi, iar Traian devine expert în năzbâtii.
1964. Iarăşi, familia Băsescu se mută cu tot calabalâcul. Tatăl este relocat la Bacău cu serviciul, iar candidatul nostru va absolvi aici liceul. Potrivit ”Caţavencu”, în această perioadă prinde gustul tutunului şi intră pentru prima oară într-un bar. Purta plete şi asculta în draci Beatles.
1972. Este admis la Institutul de Marină, după ce anterior încercase, fără succes, să se facă inginer de avioane. Nu este un student eminent, însă era şef de grupă. În anul IV se însoară cu Maria, la doar câteva luni după ce a cunoscut-o.

Traian Băsescu şi colegii, la nuntă
1981. Devine la 30 de ani căpitan de navă după o perioadă petrecută pe mare, ca ofiţer de diferite ranguri.
1984. Este numit primul căpital al petrolierului ”Biruinţa”, cea mai mare navă a flotei române. Căpitanii cu experienţă mai mare au refuzat sarcina din cauza riscurilor presupuse.
1987. Lucrează la reprezentanţa Navrom de la Anvers, cea mai controversată perioadă din viaţa sa, pentru presupuse legături cu Securitatea.

Traian Băsescu şi fratele său, Mircea Băsescu
1989. Până la Revoluţie ocupă funcţia de director general al Inspectoratului pentru Navigaţie Civilă al Ministerului Transporturilor.

22 Decembrie 1989. Traian Băsescu a ”făcut” Revoluţia acasă, la televizor. Sub saltea avea 60.000 de dolari, iar în faţa blocului un Audi 80.
1990. Traian Băsescu face parte din primul guvern post-revoluţionar în calitate de subsecretar de stat la Ministerul Transporturilor.
1991. Devine ministrul transporturilor, funcţie pe care şi-o va menţine şi sub premierul Theodor Stolojan.
1992. Este ales deputat de Vaslui din partea FSN. Devine mâna dreaptă, de forţă, a liderului PD, Petre Roman.
1996. Reia şefia Ministerului Transporturilor. Supravieţuieşte sub trei guverne, dintre care două sunt răsturnate chiar de el. Îşi adună un capital de imagine colosal prin criticile acide la adresa partenerilor de guvernare.
2000. Câştigă la limită primăria Capitalei, într-un an electoral foarte slab pentru PD. Din poziţia respectivă atacă şefia partidului, pe care o obţine după o luptă făţişă cu Petre Roman. Duce PD în alianţă cu PNL.
2004. Recâştigă categoric primăria Bucureştiului şi în toamnă dă lovitura. Îl înlocuieşte spectaculos în ultima clipă pe candidatul prezidenţial al Alianţei DA, Stolojan, care nu stătea deloc bine în sondaje. Recuperează întârzierea şi îl învinge pe favoritul Adrian Năstase.
2005. Mandatul de preşedinte este marcat de controverse. Începe un război de uzură cu partenerii din Alianţa DA, în încercarea de a fi un ”jucător” în guvernarea ţării. Stilul de politician direct pare nepotrivit funcţiei şi dă unele rateuri. Conduce de facto şi fără prea multe subtilităţi partidul din care provine, PD-L.
2007. Suspendat din funcţie de un parlament ostil, Băsescu îşi reia mandatul după un referendum. Acesta este momentul de vârf al mandatului său.
2008. Cu Băsescu drept locomotivă neoficială, PD-L are un rezultat bun în alegerile parlamentare şi intră la guvernare într-o alianţă cu PSD.
2009. Preşedintele şi PD-L sunt cei care decontează pentru criza economică în care se află România. Sondajele arată un trend descendent. Rezultatul prezidenţialelor, după o campanie urâtă, este pe muchie de cuţit.
CONTRAPUNCT
10 motive ca să nu-l votezi pe Traian Băsescu
1. E notoriu modul în care şi-a sacrificat partenerii care, în timp, l-au susţinut în politică.

2. Şi-a cumpărat casă ieftină de la stat, deşi avea bani să-şi ia una scumpă de pe piaţă.
3. Preferă Chivas Regal cu gheaţă deşi nu candidează în Scoţia.
4. Nu are acasă poze de familie cu preşe dinţi americani, cum se laudă Geoană.
5. Promovează femeile. Femeile din jurul lui, bineînţeles.
6. Nu mai spune glume bune cum o făcea altădată.
7. Se face că nu înţelege că nu e nicio diferenţă între „moguli” şi „regii asfaltului”.
8. Vorbeşte poticnit în engleză pentru că limba română are mai multă savoare atunci când foloseşte cuvinte colorate.
9. Îi plac mult scriiturile cu multe dialoguri, gen stenograme, în detrimentul literaturii.
10. Este mai mult Traian Băsescu şi mai puţin preşedintele României.
De ce îl votează pe Traian Băsescu
"Votez cu Traian Băsescu pentru că e marinar. Această meserie presupune foarte multe sacrificii. Cred că un astfel de om, care a fost pus la încercare în multe dintre experienţele de pe vas şi a stat în bătaia vântului şi a valurilor, este vrednic să fie conducătorul acestei ţări. Este omul pe care îl votez."
Claudiu Bleonţ, actor
MIRCEA GEOANĂ
1958. În vară, pe 14 iulie, se naşte, la Bucureşti, Mircea Dan Geoană, fiul generalului de apărare civilă Ioan şi a inginerei Elena Iuliana. Nu a fost un ”copil de Primăverii” pentru că nu a locuit în cartierul nomenclaturiştilor, tatăl său preferând blocurile militare din zona B a capitalei. Totuşi a avut o bonă unguroaică.
1972. Începe liceul la ”Sfântul Sava” şi are ocupaţii extraşcolare tipice unui adolescent american. Face tenis şi baschet de performanţă şi cântă într-o formaţie rock. Nu a purtat plete pentru că era interzis de către profesori.
1978. Intră la Facultatea de mecanică a Institutului Politehnic Bucureşti, deşi profesorii din liceu îl recomandau pentru o carieră umanistă. Ca de obicei, învaţă bine.
1983. Îşi începe cariera de inginer la Electromontaj Bucureşti, lucrând câţiva ani pe diverse şantiere din capitală şi din Giurgiu.
1985. Se căsătoreşte cu Mihaela Costea, fiica unui şef de la Gospodăria de partid. Mihaela este arhitectă şi a fost studenta lui Dinu Patriciu.
1987. Intră la Facultatea de drept, onorându-şi o înclinaţie din copilărie.

22 Decembrie 1989. Nu este foarte clar ce a făcut Mircea Geoană în zilele Revoluţiei. Avea un salariu consistent, de 7.000 lei, şi conducea o Daciea cumpărată cu banii de la nuntă.
1990. Geoană renunţă la inginerie şi intră în Ministerul de externe, unde face rapid carieră. Remarcat de Adrian Năstase, ministrul de atunci, ajunge directorul unei direcţii importante. Îşi continuă studiile şi schimbă mai multe posturi în minister, între care aceea de purtător de cuvânt.
1996. La 37 de ani, Mircea Geoană este numit Ambasadorul României la Washington. Devine arhetipul diplomatului de tip nou, câştigând o imagine bunî în ţară. Surprinzător, reuşeşte să-şi menţină postul şi pe tot parcursul mandatului de preşedinte al lui Emil Constantinescu.
2000. Este numit Ministru de externe şi devine unul dintre cei mai influenţi oameni din partid. Neconflictual, îşi menţine imaginea de politician nepătat.
2004. Candidează fără succes la primăria Capitalei dar în toamnă i se promite postul de premier, dacă Năstase ar fi câştigat preşedinţia.
2005. Câştigă şefia partidului susţinut de o aripă condusă de Viorel Hrebenciug şi Marean Vanghelie, reuşind să întoarcă votul împotriva lui Ion Iliescu. Susţine în parlament guvernarea liberală şi jonglează abil cu facţiunile puternice din partid.
2008. Duce PSD la guvernare, alături de PD-L, un compromis care îi permite să rămână în fruntea partidului. Negocierile pentru împărţirea funcţiilor din masivul aparat de stat au durat şase luni.
2009. Cu puţin timp înaintea alegerilor, Mircea Geoană se repoziţionează pe traseul de candidat la preşedinţie şi scoate PSD de la guvernare. Mişcările strategice l-au adus înainte de turul II în poziţia de favorit, potrivit sondajelor de opinie.
10 motive ca să nu-l votezi pe Mircea Geoană
1. Citeşte întotdeauna discursurile scrise de alţii.

2. Nu are un nume care să aibă terminaţia, de „escu”, tradiţională pentru preşedinţii României.
3. Este foarte zgârcit, are încă în conturi toate salariile pe care le-a primit până acum.
4. Nu l-a făcut pe Iliescu „babalâc” sau „comunist”, deşi acesta i-a zis „prostănac”.
5. Nu poate să spună „Nu” la negocieri.
6. Are deja prea mulţi prieteni şi vrea să-şi mai facă.
7. Alege destinaţii de concediu gen Moscova.
8. Îi plac prea mult ideile altora.
9. Suferă pentru categorii sociale cu care n-are nicio legătură: pensionari, ţărani, muncitori.
10. Nu le-a cerut mogulilor să-l ajute în campania electorală. Totul a fost natural.
Sursa imaginilor de arhivă:
catavencu.ro
De ce îl votează pe Mircea Geoană
"Pentru că Mircea Geoană este singurul candidat care înţelege adevărata natură a contractului pe care îl are semnat în alb cu mine. Nici prieten, nici duşman, aşa cum ne-au obişnuit în ultimii 5 ani, ci angajat al meu. Eu, cetăţeanul român – Florin Chilian, sunt şeful lui Mircea Geoană."
Florin Chilian, cantautor



Spune-ţi părerea!
Nici un mesaj postat până acum