Cine vrea să pună termopane la Casa Poporului

Cât de bine au fost executate, totuşi, ferestrele Casei Poporului poate să vadă şi să simtă pe pielea lui orice angajat de acolo, stând într-un birou în care iarna pătrunde zăpada, iar vara dogoreşte soarele.

Lucrurile sunt recunoscute şi de arhitectă, şi de administratorul clădirii, ambii suferind de aceleaşi neajunsuri termice în birourile lor. Totuşi, fiecare are altă propunere. Petrescu susţine că geamurile sunt bune, dar lipseşte mâna de gospodar care să le repare.

Administratorul Alex Tănase consideră că acolo unde se greşeşte din fabricaţie nu mai e nimic de făcut. „De bun simţ”, spune el, ar fi ca în procesul de reabilitare temică a casei să se monteze şi ferestre termopan, care ar contribui astfel la reducerea schimbului de căldură între interior şi exterior, deci implicit la scăderea facturii de căldură.

Prigoană: „De ce să n-o dăm turismului mondial?”

Dacă şi când va fi aprobată această adevărată afacere a secolului pentru Palatul Parlamentului, şi cine o va face, rămâne de văzut. La concurenţă stă propunerea deputatului Silviu Prigoană de a muta Parlamentul din Casa Poporului şi concesionarea clădirii unui investitor care s-o exploateze pentru bani. Ambele propuneri stau la mâna ridicată a aleşilor, care trebuie să voteze ori legea lui Prigoană, ori păstrarea clădirii, şi reabilitarea ei.

„Dacă se aprobă proiectul propus de mine va fi o licitaţie şi casa va fi închiriată sau concesionată. Nu sunt de acord să se vândă, pentru că e patrimoniu, e făcută de părinţii noştri. Dar ea poate aduce şi 100 de milioane de euro pe an din chirii”, crede deputatul Prigoană, care susţine totodată că cifrele oficiale prezentate de Camera Deputaţilor cu privire la sumele alocate întreţinerii casei ar fi mincinoase.

„Sunt minciuni cifrele astea, pentru că, nu uitaţi, casa are în pământ câte etaje are şi la suprafaţă, iar ce se întâmplă dedesubt nu ştie nimeni. Bugetul de jos nu e ştiut. Iar în casă mai sunt şi alte instituţii în afară de Parlament, care cheltuiesc şi alea pentru casă”, zice Prigoană.

Totuşi, deputatul preferă să ţină pentru el potenţialele planuri de investiţii, când e întrebat dacă a dus tratative cu investitori care ar fi interesaţi de clădire.

„Nu e treaba mea asta, eu am fost contactat, într-adevăr, de nişte investitori mari de pe planetă, care sunt în domeniul enterteinmentului, şi care vor să liciteze, însă le-am spus că atunci când se va organiza licitaţia pot participa. Şi nu e vorba neapărat de mall, cum s-a spus în presă, ci de centru de conferinţe, expoziţii, orice care să aducă bani la buget. De ce să n-o dăm turismului mondial? 70% din spaţiile din clădirea asta sunt de expunere, nu este potrivită pentru Parlament. Să fie mutat Parlamentul în altă parte, nu e treaba mea unde, iar această clădire să producă bani la buget, nu să consume!”, conchide Prigoană.

Noiembrie 2001 – ultima nuntă

De ce nu sunt capabili deputaţii să exploateze acum clădirea pentru bani? Pentru că şi acum există în Casa Poporului un Centru Internaţional de Conferinţe (CIC) care foloseşte cam 10.000 de mp de spaţii – săli, holuri – închiriindu-le pentru diverse acţiuni.

Sumele încasate de CIC în 2008 din închirierea spaţiilor pentru diverse evenimente a fost de 4,2 milioane de lei, adică aproximativ un milion de euro. Banii au fost, însă, cheltuiţi pentru acoperirea necesarului CIC, deci cât a produs centrul, atât a şi cheltuit pentru existenţă.

Pentru aceia care încă se mai întreabă, Casa Poporului a fost închisă pentru nunţi, botezuri, cumetrii, în noiembire 2001, după cum susţine Biroul de presă al instituţiei. Măsura a fost luată după ce în presă au apărut imagini ale unor petreceri de familie găzduite de Palatul Parlamentului pentru diverşi sportivi, artişti, dar şi interlopi.

Sala Unirii – 4.500 de euro/zi

Dintr-un tarifar aprobat de conducerea Camerei Deputaţilor, reiese că preţurile practicate de CIC pentru închirierea diverselor săli ale Casei poporului ar fi următoarele:

• 4.500 de euro/zi pentru Sala Unirii, 4.400 de euro/zi pentru Sala Cuza, 3.500 de euro/zi pentru Sala Rosetti, şi preţurile merg în jos până la cea mai ieftină, Sala Nicolae Iorga, cu 1.600 de euro/zi.
  
  
• La aceste sume se adaugă diverse tarife pentru garderobă – 30 de euro/zi, sisteme de sonorizare – 150 de euro/zi, instalaţii pentru traducere simultană – între 150 şi 300 de euro/zi, videoproiectoare, microfoane şi alte instalaţii, până la un simplu scaun care e taxat cu 2 euro/zi.

Sumele nu spun nimic celor care nu se ocupă cu organizarea de evenimente, însă oamenii din branşă susţin că aceste preţuri sunt mult mai mari decât în orice altă locaţie din oraş, ajungând câteodată să fie şi duble faţă de piaţă. Evident, prestigiul clădirii contează, dar preţurile mari la chirii fac ca evenimentele atrase de Casa Poporului să fie mai puţine, şi numai dintre cele „cu buget foarte mare”, după cum s-a exprimat un organizator.

10 milioane de euro – întreţinerea

Dacă la CIC veniturile se suprapun cu cheltuielile, nu acelaşi lucru se întâmplă cu restul clădirii. Conform bugetului public al Camerei Deputaţilor (instituţie care deţine administrarea casei, plăteşte utilităţile, investiţiile şi încasează contravaloarea întreţinerii de la celelalte 20 de instituţii găzduite în clădire) în 2009 cheltuielile făcute cu Casa Poporului au fost de aproape 40 de milioane de lei, din care 14,8 milioane au fost lucrări de construcţie pentru finalizarea casei; 10,9 milioane – reparaţii; 8 milioane de lei – încălzire, iluminat, 1,2 milioane de lei – apă, canal şi salubritate etc.

Bugetul total al Camerei Deputaţilor în 2009 a fost de 301 milioane de lei, deci întreţinerea casei a costat ceva mai mult de 10% din întregul buget al instituţiei.

Alveolele lui Ceauşescu, închise cu rigips

Silviu Prigoană susţine că în clădirea scoasă la licitaţie nu se vor ţine activităţi care să pună în dificultate, de exemplu, procesiuile religioase din viitoarea Catedrală a Mântuirii Neamului – care se preconizează a fi înlăţată în curtea din spatele Casei Poporului – deoarece prin contractul încheiat de viitorul concesionar cu cedentul vor fi specificate unele obligaţii, cum ar fi să nu se umble la structura de rezistenţă.

Greu de crezut, în aceste condiţii că se va găsi un investitor dispus să cheltuiască sume încă necunoscute pentru reabilitarea termică a clădirii şi să-i dea în acelaşi timp o funcţionalitate conformă cu rolul simbol pe care îl are azi clădirea.

Până când vor fi puşi să-şi aleagă sau nu un alt sediu, însă, aleşii încearcă să modifice Casa Poporului după nevoi. Arhitecta Anca Petrescu e revoltată de când a constatat că pe anumite etaje, coridoarele imense, întrerupte de alveole străjuite de stâlpi şi arcade din marmură, au fost închise cu pereţi din rigips pentru a obţine astfel birouri în plus.

”Mă deranjează că pe anumite coridoare deja au început să închidă cu rigips alveolele. «Cizmarul ăla prost», cum era considerat Ceauşescu, a cerut acele alveole. Tocmai pentru că trebuia lumină pe coridor. Nu mie mi-a venit ideea, ci lui. Mi-a zis că erau coridoarele prea lungi, şi au nevoie de pauze, de alveole, pentru lumină, respiraţie. Şi e foarte frumos aşa. Ultimele şase etaje sunt acum închise cu rigips, pentru diverse obligaţii ale fostului secretar al Camerei. S-a dus tot efectul holului. Zilele trecute m-a chemat cineva ca să le facem şi femeilor de serviciu o cameră să-şi pună măturile şi hainele acolo. Păi bine domnule, între coloanele de marmură să şi le pună?”, s-a revoltat arhitecta.

În ultimele trei zile am încercat să vă facem o radiografie a ceea ce a fost şi a ajuns celebra Casă a poporului. Intenţia deputatului Silviu Prigoană s-ar putea concretiza, după cum el însuşi crede, în 3-5 ani, cel mai probabil dacă Parlamentul va deveni unicameral. Până atunci, însă, „poporul” va trebui să ia nişte decizii pentru administrarea corespunzătoare a casei, astfel încât aceasta să fie eficientă din punct de vedere energetic şi adaptată nevoilor momentului.

În prezent clădirea este un simbol naţional, controversat dar prezent atât în memoria noastră cât şi în buget. Adăposteşte mai bine de 20 de instituţii naţionale şi reprezintă în lume România, chiar dacă unora dintre noi nu ne place.

Citiţi şi:

Casa Poporului, spălată cu mopul de 200 de “hocheiste”

Cine a salvat Casa Poporului de la ura naţională în ‘90| VIDEO

Secretele Casei Poporului | VIDEO