CNC aruncă bani publici într-un festival de familie

În plus, din calculele EVZ reiese că cele câteva ore de proiecţii peste Ocean ar fi costat de 5-6 ori mai puţin în realitate decât pe hârtie. Deşi, potrivit articolului 31 din O.G. 39 / 2005 privind cinematografia, CNC-ul are obligaţia de a urmări drumul banilor pe care-i gestionează şi de a cere justificări şi, dacă este cazul, poate solicita returnarea lor, acest lucru nu se întâmplă. „Există facturi, toţi banii pe care-i dăm sunt pe facturi, e obligatoriu să fie la dosar, adică nu le pierdem urma, dar mai departe nu e treaba noastră, e treaba poliţiei”, spune Eugen Şerbănescu, directorul CNC.

Deputat PD-L, urmaş ai lui Enescu şi Eminescu

Marius Iuraşcu - printre altele, urmaş al lui Enescu şi al lui Eminescu deopotrivă, potrivit biografiei de pe site-ul personal, şi recent candidat la funcţia de deputat PD-L de Giurgiu - a inventat „Clubul Filmului Românesc Contemporan” în 2008, în cadrul Festivalului „Taste of Romania” de la Chicago (pus la cale încă din 1991 de sârbul Branko Podrumedic - responsabil încă de atunci de şuşe cu Daniela Gyorfy sau Benone Sinulescu - şi restaurantul Little Bucharest din oraşul american). Pentru a putea trimite proiectul la CNC, a înfiinţat Asociaţia „Taste of Romania”, pe 13 martie 2008, cu două zile înainte de termenul limită de depunere a cererilor pentru organizarea de festivaluri, gale şi participarea la târguri de film.

N-a fost, însă, mult prea târziu pentru „Club” care, deşi a fost depus cu câteva luni peste termenul-limită, a avut parte de un tratament special. Cu o eficienţă de invidiat, Consiliul de Administraţie îl aproba pe 1 septembrie 2008, iar două săptămâni mai târziu, pe 17 septembrie, evenimentul era deja în desfăşurare. Potrivit surselor EVZ, Iuraşcu este un apropiat al lui Eugen Şerbănescu, iar proiectul a fost promovat de acesta din urmă, în şedinţele Consiliului. „Regulamentul CNC permite ca în anumite situaţii excepţionale, de urgenţă, să primim proiecte şi mai târziu şi nu e singurul cu care s-a întâmplat asta. S-a discutat, s-a respectat procedura şi s-a considerat că e o manifestare oportună să promovezi filme româneşti în America”, explică Şerbănescu.

Filme „contemporane” din arhiva Sahia

Repriza de film „contemporan” de pe 17 septembrie 2008, pentru care CNC s-a mobilizat rapid şi a întins generos un cec nerambursabil de 78.700 de euro, a durat ceva mai mult de două ore, timp în care românii din Chicago s-au pus la zi cu următoarele producţii din arhiva Sahia Film, al cărui director era Marius Iuraşcu pe atunci: „Să facem totul”, de Ştefan Gladin (1991), „Splendoarea frescelor sfinte”, de Ioan Bostan (1990-1992) şi „Pam-Para-ram”, un scurtmetraj de Petru Hădârcă. Invitaţii speciali ai festivalului: „regizorul reprezentativ” Marius Iuraşcu, regizorul Dragoş Stănescu, producătorul general Dinu Ion şi operatorul Alexandru Teibrich de la Sahia.

În filmuleţul lui Petru Hădârcă - arată un making-of scris de Iuraşcu - au jucat o parte dintre salariaţii Sahia Film, în frunte cu el însuşi, în rolul Naşului Mare. Fiica Naşului a fost chiar fiica sa, Tractoristul Banderas (care conduce un tractor cu cisterna tricoloră pe care scrie „Desperado!”) a fost un operator de la Sahia, iar Socrul Mic a fost cascadorul Ioan Albu, de la aceeaşi Sahia. Un festival „de familie” cu costuri minime, dar cu profituri neaşteptat de mari.

Mici, bere şi Ramona Bădescu

La cea de-a doua ediţie, la finalul lui august 2009, oferta de film românesc contemporan a fost „zdrobitoare”: „Scoarţe populare”, realizat în 1965, „Prin Delta necunoscută” (1963) „Măşti” (1973), „Maria Tănase” (1990), „Nunta Zanfirei” (1968) „George Coşbuc” (1966), „Comori de artă românească” (1987) etc., toate produse de Sahia Film şi luate de Marius Iuraşcu direct de la sursă. Seara de filme de arhivă e dublată ziua de mici, bere şi invitaţi ca Axinte de la Vacanţa Mare, Andreea Bănică (cei doi n-au mai ajuns în America, deşi afişele îi anunţau) şi Ramona Bădescu.

Aceasta din urmă, invitata specială a festivalului, a transmis de la Chicago pentru emisiunea sa la OTV. Pentru această „sărbătoare” a filmului românesc, CNC a mai dat în jur de 52.000 de euro (221.550 de lei), asta în condiţiile în care toate celelalte manifestări cu o durată mai mare de 5 zile au primit mult mai puţin: Festivalul NexT circa 37.000 de euro (165.000 de lei), la fel ca şi Pavilionul României la Cannes.

„Nu sunt conectat ca un vampir la bugetul statului”

Proiecţiile au avut loc în spaţiul oferit de organizaţia non-profit Round Table Society (care organizează, de altfel, propriul festival de film românesc, în februarie-martie). Societatea a furnizat spaţiul şi echipamentul („Intrarea generală: $5.00  - acceptăm şi donaţii mai mari, în speranţa că publicul apreciază eforturile RTS de a aduce evenimente culturale de calitate în Chicago”, propuneau membrii RTS, dând de înţeles că e o manifestare pusă la punct cu ceva eforturi financiare), un capitol din devizul proiectului pentru care Asociaţia lui Iuraşcu a încasat, în 2008, nu mai puţin de 117.000 de lei, aproape 1,2 miliarde de lei vechi.

Având în vedere că invitaţii se confundă cu cei care au şi propus proiectul, iar peliculele proiectate sunt „din curtea” lui Marius Iuraşcu, un calcul sumar demonstrează cât de profitabil este demersul „Taste of Romania”. „Domnişoară, eu nici măcar nu mai ştiu sumele. Nu m-am ocupat eu de asta, s-a ocupat directorul Asociaţiei. Pe mine nu mă interesează decât un singur lucru: calitatea actului cultural. Nu sunt conectat ca un vampir la bugetul statului. N-am trăit niciodată din asta”, declară Iuraşcu, omul care are în prezent pe mână toate cinematografele din reţeaua RADEF.

Urmează turul Europei

Pentru anul viitor, Marius Iuraşcu prevede extinderea ofertei de „film contemporan din arhive” la Paris, Roma, Madrid, Viena, Tel-Aviv, în perioada 5- 25 mai 2010. Evenimentul e deja pe roate, după ce CNC a aprobat recent aproape 60.000 de euro (254 782 lei), în timp ce Festivalul Internaţional de Film Bucureşti ia 207.000 de lei, iar standul de la Cannes cu circa 20.000 de euro mai puţin (184.000 de lei).

Potrivit proiectul depus de Asociaţia „Taste of Romania” la CNC, în cele 10 zile - câte două alocate fiecărui oraş - vor fi proiectate 80 de filme din arhiva Sahia Film, RADEF Film, Arhiva Naţională de Filme, TVR, MediaPRO. Vor susţine masterclass-uri de regie „regizorul reprezentativ” Marius Iuraşcu, împreună cu cel care i-a luat locul pe fotoliul de director general al Sahia, Dan Mocănescu (ambii au fost colegi, pe vremuri, la Ansamblul Rapsodia Română”). Mai mult, vedeta OTV Ramona Bădescu se va ocupa de workshopurile de interpretare şi arta conversaţiei.

Cu patru voturi pentru şi trei împotrivă, Consiliul de Administraţie - format din Maxim Meca, Mihai Gheorghiu, Nicolae Cabel, Ada Roseti, Leonard Toniţa, Nicolae Sălăgean şi Eugen Şerbănescu, în calitate de preşedinte - a spus „da” unui proiect plin de inadvertenţe, făcut amatoristic şi cu un deviz „umflat”. „Eu nu am semnat pentru repartizarea banilor, am avut rezerve preluând de pe Internet informaţii despre ce s-a făcut la ediţiile celelalte. Mai mult nu pot să comentez, eu mi-am încheiat mandatul în octombrie”, a precizat Nicolae Cabel.

CONTROVERSAT

Iuraşcu, propus în Consiliul de Administraţie al CNC

Surse de pe piaţă spun că Marius Iuraşcu a fost propus ca membru în Consiliul de Administraţie al CNC de Asociaţia Exploatanţilor de Cinematografe din România. Decizia va fi luată zilele acestea. Potrivit aceloraşi surse, fostul candidat la funcţia de deputat PD-L de Giurgiu are parte de o susţinere importantă pe linie de partid pentru această funcţie. Iuraşcu este şi membru al CA al Rom Film, împreună cu Mircea Staicu, secretar general al Ministerului Culturii.

Recent, o publicaţie din Iaşi semnala faptul că directorul RADEF i-ar fi pus la dispoziţie unui om politic local, Daniel Oajdea, cinematograful Dacia, pentru a fi transformat în birou şi loc de întruniri de partid. Iuraşcu e implicat şi în Asociaţia Forţa Civică, a senatorului Viorel Pană, proiectele depuse la CNC de Asociaţia „Taste of Romania” fiind ştampilate pe unele pagini cu ştampila Forţei Civice şi invers. Ambele asociaţii au depus mai multe proiecte la CNC, respinse deocamdată.

Taste of Romania a mai cerut 624.540 lei pentru Gala Filmului Românesc şi încă 27.700 euro pentru Festivalul Filmului Documentar de Istorie şi Tradiţii, care ar fi avut loc pe 12-20 decembrie 2009 la Roma şi Madrid. Forţa Civică (care nu are legătură cu cinematografia) a solicitat 589.000 lei pentru Târg internaţional de film Bucureşti şi 160 250 lei pentru Documentary Film Festival.

DEVIZE UMFLATE

Cum se câştigă bani buni de la CNC

Metoda prin care se obţin bani de la CNC pentru care nimeni nu va cere socoteală ulterior este foarte simplă: pe devize sunt trecute sume cu mult peste valoarea lor reală sau bunuri care nu vor fi închiriate sau folosite ulterior. În cazul „Clubului Filmului Românesc Contemporan”, echipamentul şi bunurile utilizate pentru o singură seară ar fi costat, potrivit proiectului aprobat de CNC pe 2009, nu mai puţin de 117.000 de lei, adică mai mult de un miliard de lei vechi. Dacă ar fi reală, suma i-ar ruina instantaneu pe producătorii de astfel de evenimente.

Suma de aproape 30.000 de euro (circa 40.000 de dolari) pe care Marius Iuraşcu spune că ar fi cheltuit-o pe „echipamentul” de festival este demontată de specialiştii din branşă. Preţurile americane pentru o seară de proiecţii video, cu tot cu echipamentul gazdei, nu depăşesc 3 000 de dolari. O confirmă pentru EVZ Isabel Machado, reprezentanta Institutului Cervantes din Chicago, unde Round Table Society îşi ţine propriul festival de film românesc. În acest caz, circa 35.000 de dolari ar fi rămas în buzunarele „Taste of Romania”.

La fel se întâmplă şi cu „costurile administrative şi alte servicii” de 54.810 lei, o jumătate de miliard de lei vechi care nu se justifică.

Trei ecrane închiriate: 30.000 de euro

O mostră despre cum se pot face bani buni de la CNC şi cum scapă din vedere conducerea instituţiei sumele umflate, inadvertenţele şi erorile este devizul pe 2010 al „Taste of Romania”. Pentru cele 10 zile de proiecţii video de filme din arhivă la Madrid, Roma, Paris, Viena, Tel-Aviv, s-au cerut 85.250 de euro şi s-au obţinut în final aproape 60.000.

În primul rând, sumele per bucată de la fiecare capitol sunt exprimate în dolari, însă atunci când se trage linie, apare totalul în euro. Din nou, capitolul privind echipamentul şi bunurile pare extrem de profitabil. Pentru închirierea a trei ecrane cu plasmă şi a unui retroproiector (de fapt videoproiector), susţine Asociaţia, ar avea nevoie de 30.000 de euro, adică mai mult de 1,2 miliarde de lei vechi. O scurtă cercetare pe piaţă demonstrează că închiriatul unui videoproiector ar costa, în medie, în jur de 150 de euro pe zi, iar al unui ecran cu plasmă, în jur de 100 de euro. În concluzie, toată tevatura ar avea nevoie de cel mult 9 000 de euro. Calculele sunt la fel de generoase pentru instalaţia de sunet, care ar necesita, în opinia Asociaţiei, cam 12.000 de euro, cu mult peste costul real. Totodată, 14.000 sunt trecuţi la „licenţă organizare festival”, mai exact, CNC-ului i se cere să plătească ideea şi conceptul Asociaţiei „Taste of Romania”, un capitol unic într-un astfel de deviz. 

Vize SUA pentru Europa

Şi, dacă tot vor face o călătorie prin Europa, „proiectanţii” vor şi câteva vize în Statele Unite. Deşi festivalul urmează să aibă loc exclusiv în Europa, se cer 1400 de euro pentru 14 vize SUA, „detaliu” scăpat cu totul din vedere de Consiliul de Administraţie. „S-a discutat pe fiecare capitol de buget şi se dă până la 50% din sumă. Poate e discutabil, nu ştiu, eu nu am decât un singur vot. În cazul de care vorbiţi, au fost patru voturi pentru şi trei împotrivă. Întrebaţi-i, vă rog, pe membrii Consiliului de ce au votat”, dă replica Eugen Şerbănescu, care nu poate explica concret pe ce s-au dus banii.

În ce priveşte devizele şi facturile, explică Nicolae Cabel, fost membru al Consiliului de Administraţie, socoteala acestora este ţinută, după aprobarea proiectului, de către angajaţii CNC-ului. „În forma actuală, CA nu are căderea, nici obligaţia de a se ocupa de aceste facturi. Decontările se fac în virtutea unor facturi fiscale, însoţite de specificarea că ele nu au mai fost decontate de alte instituţii sau alţi sponsori, iar operaţiunea se face de cei de la contabilitate, nu de Consiliu”.