Cofetăria unde copiii sunt ucenici

Exponatele, lucrate cu drag, migală şi mai ales măestrie de colectivul „Silvian” sunt cumpărate mai ales de părinţii care odată intraţi în cofetărie numai scapă de gura copiilor.

„Am recurs la această idee pentru că ne permite mai mult să dăm frâu liber imaginaţiei, comparabil cu zona industrială, unde lucrezi doar un anumit model pe bandă şi doar pe acesta trebuie să-l faci. Aşa că noi realizăm modele şi după aceea, conform imaginaţiei fiecăruia, începem să facem montajul şi piesele ies cu totul altfel”, ne explică Silviu Miron.

Figurinele din ciocolată albă şi maro, pe care se aplică, după caz, coloranţi achiziţionaţi din Franţa, costă de la 5 la 250 lei. Cel mai impozant este un brad de aproape un metru înălţime.

Globuleţe din bomboane colorate

Pe de altă parte, Silviu Miron spune că la cofetăria sa sunt aduşi cu autocarele o mulţime de copii din Constanţa, dar şi din ţară, motiv pentru care s-a gândit că n-ar fi rău ca, în timpul vizitei lor, să-i facă ucenici cofetari.

Iar copiilor li se citeşte încântarea în priviri când sunt echipaţi cu bonetă şi şorţ de cofetar. Micuţilor li se explică, pe o tablă cu fotografii, în cuvinte simple, că „ciocolata este făcută din lapte de văcuţă, zahăr din trestie de zăhăr şi cacao din arborele de cacao” şi apoi sunt puşi să confecţioneze diverse figurine. Într-un vacarm general, copii de la 5 la 7 ani, învaţă astfel cum să facă un pom de iarnă minuscul din ciocolată maro, pe un stativ din ciocolată albă, pe care îl împodobesc cu bomboane colorate pe rol de globuleţe. 

Mânjiţi din cap până în picioare, cu mustăţi din ciocolată, ucenicii cofetari sunt lăsaţi apoi să-şi devoreze opera. Şi nu există copil care după o asemenea experienţă delicioasă să nu revină cu părinţii la cofetărie.

„De obicei, în vacanţa de iarnă, ne ducem la munte, dar acum nu se mai poate pentru că bunicii pleacă acolo şi noi trebuie să le păzim casa, care este plină de câini. Aşa că o să mai vin aici, până la urmă vacanţa asta nu o să fie aşa de rea cum a crezut”, spune cu mare convingere Luca Vucmanovici, de şapte ani.