Condamnaţii de pe străzi

Peste 50 de oameni au parte, după multă vreme, de un pat cu aşternuturi curate şi un loc încălzit. Aceste lucruri, elementare pentru cei mai mulţi dintre noi, sunt un lux pentru locatarii Centrului de Urgenţă pentru persoane fără adăpost de la Spitalul Municipal.

„Mâine o luăm de la capăt, care pe unde poate. O să merg în piaţă, o să întreb oamenii dacă nu au ceva de cărat sau orice altceva, să fac un ban. Dacă nu am noroc, o să o iau la picior prin oraş, poate găsesc aluminiu, fier vechi“, spune Florin Velea, 49 de ani. El a prins un loc în adăpostul „Pinul“, alături de alţi cinci bărbaţi.

Munca la negru, singura soluţie

„Am fost tipograf, am lucrat toată viaţa la Fabrica de Timbre. După ce a preluat-o Poşta, am fost disponibilizaţi în masă. Am mai muncit de atunci ca sudor, dar s-a terminat în momentul în care am rămas fără casă. Acum, lucrez cu ziua la Piaţa Bobocica“, povesteşte Marian Florescu, 48 de ani. Întâmplarea care l-a aruncat, în urmă cu şapte ani, în stradă a fost divorţul. Privirea inteligentă rămâne uneori aţintită în pământ, iar chipul capătă o expresie de neputinţă. „Nu ştiu ce am putea să facem, dacă există vreo soluţie“, spune el dând glas unui gând comun. „Am decăzut“, îi răspunde Florin Velea. În vocea lui nu e nici durere, nici resemnare, doar o constatare crudă. Sunt mulţumiţi că, măcar pentru această noapte, au unde dormi. Dar sunt conştienţi că peste câteva ore se vor întoarce sub cerul liber, în ger.

Adăpostul de la Spitalul Universitar a costat circa 6.000 de euro. Beneficiarii sunt cazaţi în regim de urgenţă, numai pe timpul nopţii şi au dreptul la 5 vizite pe lună. Pentru fiecare persoană se cheltuiesc zilnic 25 de lei. Oamenii primesc seara ciorbă şi felul doi, iar dimineaţa un sandvici şi un ceai.

Cerc vicios: fără casă, buletin, serviciu

E foarte posibil ca figurile lor să vă fie familiare. Este femeia cu părul vâlvoi pe care aţi văzut-o mergând dezorientată sau omul bărbos pe care l-aţi surprins umblând în tomberon, bătrâna care cerşeşte la metrou, bărbatul care te face să-ţi ţii respiraţia şi te dezgustă când se urcă în tramvai să se încălzească.

Ei sunt oamenii care nu plătesc amenzi. Două cuvinte scrise pe o foaie parafată dovedesc controlorilor RATB că nu au unde să trimită amenda: „Lipsă spaţiu“. Nu mai au case. Din această cauză nu au nici acte. Iar liniuţa trecută în dreptul domiciliului provoacă neîncredere oricărui angajator. Nu pot avea serviciu. Sunt într-un cerc vicios în care trăiesc de azi pe mâine.

„La noi, bobocii nu se numără toamna. Se numără primăvara. Atunci ne uităm unii după alţii şi vedem câţi am mai rămas“, glumeşte cinic Florin Velea.

IGNORANŢĂ

Aruncaţi în stradă, respinşi de societate

Potrivit reprezentanţilor fundaţiei Samusocial, peste 5.200 de adulţi trăiesc pe străzile Capitalei. Cele 330 de locuri din adăposturi sunt ocupate şi au o lungă listă de aşteptare. Dintre cei care dorm sub cerul liber, 60% nu au acte şi doar 1% beneficiază de o formă de venit stabil.

„Provin din familii evacuate, sunt bărbaţi divorţaţi, bătrâni care nu mai fac faţă cheltuielilor, persoane cu probleme de sănătate mintală sau escrocaţi“, spune Mirela Alexe, director executiv al ONGului. Persoanele fără adăpost au dreptul la o bursă de 92 de lei lunar, cu condiţia să facă 72 ore în folosul comunităţii şi să îşi depună dosarul la asistenţa socială. Aberant, costul dosarului e mai mare decât valoarea ajutorului. Bucureştenii care descoperă în dulapuri haine groase de care nu mai au nevoie le pot dona la Samusocial, la sediul din Bd. Iuliu Maniu, nr. 2, sector 6. Puteţi face donaţii şi în lei în contul IBAN RO90BRDE441SV27029804410, deschis la agenţia BRD-GSG/Carol Bucureşti.


ŞANSĂ. Peste 50 de persoane se refugiază în fiecare noapte în aceste gherete

DUREROS

Iubire de poveste la gară

Costel şi Daniela sunt împreună de doi ani. Tot de atunci locuiesc în stradă, la Gara de Nord. Muncesc cu ziua pe unde apucă. Daniela spală podelele într-o cantină şi primeşte, o dată la două zile, trei mese calde. Bărbatul cu care îşi împarte culcuşul de la gară are 33 de ani şi a renunţat la casa în care locuia împreună cu părinţii, ca să n-o lase singură pe fată.

„Am dus-o acasă, dar nu au vrut-o. Mi-au zis că nu vor să primească în casă o orfană de pe drumuri. Ce era să fac? Am plecat eu, am crezut că o să reuşim să ne facem un rost. De doi ani stăm pe unde apucăm“, povesteşte cu durere Costel. Daniela e acum însărcinată pentru a doua oară. A pierdut prima sarcină în urma unei bătăi primite de la o angajată a gării. Ar fi vrut un copil, dar se întreabă cum ar putea să-l aducă pe lume în situaţia asta. „Vreau să muncesc, fac orice, dar să avem şi noi o viaţă normală, să ne spălăm, să avem haine curate, să am unde să fac o mâncare caldă“, spune fata cu lacrimi în ochi.

CITIŢI ŞI: